BĂCĂNIE, băcănii, s. f. 1. Prăvălie în care se vând diferite produse alimentare. 2. (La sg.) Ocupația băcanului². 3. (Înv.; la pl.) Mirodenii, condimente, ingrediente. [Var.: (reg.) băcălie s. f.] – Băcan² + suf. -ie.

INGREDIENȚĂ, ingrediențe, s. f. (Ieșit din uz) Ingredient. [Pr.: -di-en-] – Ingredient + suf. -ență.

PÂINE, pâini, s. f. 1. Aliment de bază al omului, preparat dintr-un aluat de făină (de grâu, de secară etc.) și ingrediente, afânat prin fermentația drojdiei, frământat cu apă și copt în cuptor; pită. ◊ Expr. A mânca pâine și sare (pe un sau dintr-un taler) cu cineva = a trăi împreună cu cineva, a împărți cu cineva binele și răul. A ieși înaintea cuiva sau a întâmpina (pe cineva) cu pâine și sare = a întâmpina (pe cineva) cu deosebită cinste. A avea (sau ține, a fi cu) pâinea și cuțitul în mână sau a pune mâna pe pâine și cuțit = a avea la îndemână toată puterea, toate mijloacele. (A fi) bun ca pâinea (cea) caldă (sau bună) = (a fi) foarte bun. A mânca o pâine albă = a avea o situație materială bună, a o duce bine. Se caută (sau se vinde) ca pâinea (cea) caldă, se spune despre o marfă foarte căutată și care se vinde foarte ușor. A mânca pâine degeaba = a fi nefolositor. ♦ Aluat de faină frământat în vederea facerii pâinii (1). 2. Hrană necesară pentru trai; p. ext. mijloacele materiale necesare existenței; existență. ◊ Expr. O bucată de pâine sau pâinea zilnică, pâinea cea de toate zilele = mijloacele de existență. A lua (cuiva) pâinea de la gură = a lăsa pe cineva fără mijloace de trai, a lua (cuiva) toate posibilitățile de existență. ♦ Fig. Agoniseală. 3. (Reg.) Cereale, recoltă de cereale, grâne, bucate; p. restr. grăunțe de cereale (mai ales de grâu). 4. Slujbă, funcție, post. ◊ expr. A pune (sau a băga) în pâine (pe cineva) = a face cuiva rost de slujbă. A fi în pâine (sau a mânca o pâine) = a avea o slujbă. A scoate (sau a da afară) din pâine = a da pe cineva afară din serviciu. – Lat. panis.

RASOL, rasoluri, s. n. 1. Sortiment de carne de bovine sau de porcine care se obține din regiunea gambei. 2. Fel de mâncare preparat din rasol de vită sau din pește, prin fierbere în apă sărată (cu diferite ingrediente). ◊ Expr. (Fam.) A da rasol = a face un lucru în grabă, superficial, de mântuială. [Pl. și: (pop.) rasoale] – Din bg. raszol, scr. rasola, rus. rassol.

ASEZONA, asezonez, vb. I. Tranz. A pune ingrediente într-o mâncare. – Din fr. assaisonner.

ASEZONAT, -Ă, asezonați, -te, adj. (Despre mâncăruri) Cu ingrediente. – V. asezona.

COCTEIL, cocteiluri, s. n. 1. Băutură preparată dintr-un amestec de băuturi alcoolice (cu ingrediente). 2. Recepție de proporții mai modeste. [Scris și: cocktail] – Din engl., fr. cocktail.

SARMA, sarmale, s. f. Preparat culinar din carne tocată (amestecată cu orez și cu alte ingrediente) învelită în foaie de varză, de viță etc. în forma unor rulouri. [Var.: sarmală s. f.] – Din tc. sarma.

BĂCĂNII s. pl. v. aromat, coloniale, condiment, ingredient, mirodenie.

CONDIMENT s. aromat, ingredient, mirodenie, (pop.) dres, (înv.) băcănii (pl.), miroase (pl.), mirodie, mirositură, spițerie. (Piperul este un ~.)

DRES s. v. aromat, condiment, fard, ingredient, mirodenie, refacere, reparare, reparat, reparație.

INGREDIENT s. v. condiment.

MIROASE s. pl. v. aromat, condiment, ingredient, mirodenie.

MIRODIE s. v. aromat, balsam, condiment, ingredient, mireasmă, mirodenie.

MIROSITURĂ s. v. aromat, condiment, ingredient, mirodenie.

SPIȚERIE s. v. aromat, băcănie, condiment, doctorie, farmacie, ingredient, leac, medicament, mirodenie, remediu.

ingredient s. n. (sil. -di-ent), pl. ingrediente

A ASEZONA ~ez tranz. (mâncăruri, alimente) A trata cu ingrediente. /<fr. assaisonner

BĂCĂNIE ~i f. 1) Magazin mic sau raion într-un magazin, unde se vând produse alimentare. 2) Ocupația băcanului. 3) mai ales la pl. înv. Ingredient care se adaugă în cantități mici în alimente, pentru a le da gust sau miros plăcut; mirodenie; condiment. [Art. băcănia; G.-D. băcăniei; Sil. -ni-e] /băcan + suf. ~ie

CALTABOȘ ~i m. rar Cârnaț de casă făcut din măruntaie de porc, orez și ingrediente. /Orig. nec.

CIOCOLATĂ ~e f. 1) Produs în formă de pastă solidificată, obținut din pulbere de cacao, zahăr și ingrediente. 2) Băutură dulce, pregătită din acest produs. O ceașcă de ~. ◊ Unt de ~ unt amestecat cu ciocolată. [Sil. cio-co-] /<it. ciocolata

CONDIMENT ~e n. Ingredient care se adaugă în cantități mici în alimente pentru a da gust plăcut și aromă; mirodenie. /<fr. condiment, lat. condimentum

CREMĂ ~e f. 1) Preparat culinar obținut printr-un amestec de lapte, ouă, zahăr, unt, vanilie și alte ingrediente, folosit ca desert sau la prepararea prăjiturilor. 2) Produs cosmetic obținut din grăsime, uleiuri și ingrediente; alifie. 3): ~ de ghete produs industrial pentru îngrijirea încălțămintei de piele. 4) fig. Partea mai bună, mai de valoare din ceva; frunte. /<fr. creme

INGREDIENT ~e n. Substanță care se adaugă suplimentar într-un amestec (medicament, aliment etc.), pentru a-i conferi anumite calități. [Sil. in-gre-di-] /<fr. ingrédient, lat. ingrediens, ~ntis

JAMBON ~oane n. 1) Bucată de carne (de porc) de la coapsă sau de la umăr. 2) Produs alimentar preparat din pulpă de porc ținută în saramură cu ingrediente și apoi afumată sau fiartă; șuncă. /<fr. jambon

MIRODENIE ~i f. 1) mai ales la pl. Ingredient (frunză, coajă, floare, fruct) care se folosește în cantități mici în alimente, dându-le gust și miros plăcut; condiment. 2) Substanță aromatică care se pune în mâncare pentru a trezi pofta de mâncare. 3) Plantă erbacee cu tulpina erectă, cu flori galbene-verzui, plăcut mirositoare. 4) Plantă erbacee cu tulpina erectă, cu frunze dințate, alungite, cultivată pentru florile ei plăcut mirositoare; nopticoasă. /mirodie + suf. ~enie

A PLĂMĂDI ~esc 1. intranz. A face o plămădeală. ~ de pâine. 2. tranz. 1) (aluat) A prepara amestecând făină cu apă, cu ingrediente și cu plămădeală. 2) fig. (planuri, gânduri, idei etc.) A schița în gând; a-și reprezenta în minte; a plăsmui; a urzi. /<sl. pomladiti

A POTRIVI ~esc tranz. 1) A face să se potrivească. 2) A face să ocupe poziția necesară; a pune să stea cum trebuie; a așeza; a aranja. 3) (volumul, masa, mărimea) A determina cu aproximație. 4) (instrumente muzicale) A face să producă sunetele necesare; a acorda. 5) (ceasul) A pune să meargă la fel cu altul. 6) (persoane) A face să capete un aspect îngrijit; a găti, a chiti; a aranja; a dichisi. 7) (mâncăruri) A gusta adăugând anumite ingrediente (pentru a da un gust bun). 8) (vorbe, glume) A rosti la timpul și la locul cuvenit. 9) A hotărî (în minte), examinând toate posibilitățile; a chibzui; a cumpăni. ~ cum e mai bine. /Din potrivă

A PUNE pun tranz. I. 1) (obiecte sau ființe) A face să stea (orizontal, vertical sau atârnat); a așeza. ~ stiloul pe carte. ~ paltonul pe umerar. ~ copilul în cărucior. * ~ (sau a așterne, a închina) ceva la picioarele cuiva v. PICIOR. ~ piciorul în prag v. PICIOR. ~ pe note (o melodie) a înregistra (o melodie) cu ajutorul notelor muzicale; a compune o melodie. ~ în scenă (o piesă) a înscena (o piesă). ~ ochii (sau ochiul) pe cineva (sau pe ceva) a) a râvni la cineva (sau la ceva); b) a urmări cu gând rău pe cineva. ~ (sau a lăsa) ochii (sau privirea, nasul, capul) în pământ a fi cuprins de un sentiment de jenă sau vinovăție. ~ umărul a contribui la ceva; a ajuta. A-și ~ în gând a intenționa. ~ problema a atrage atenția asupra unei probleme. ~ la cântar a chibzui, dând aprecierile necesare. A-și ~ mințile (sau creierul) în mișcare a se gândi mai adânc; a-și concentra gândul. ~ (pe cineva) pe foc (sau pe jăratic) a) a enerva tare (pe cineva) spunându-i ceva neplăcut; b) a grăbi (pe cineva) să acționeze; a zori. A-și ~ (sau da) capul (la mijloc) a garanta cu viața. A-și ~ viața în primejdie v. VIAȚĂ. ~ (ceva) la inimă v. INIMĂ. ~(ceva) în gură v. GURĂ. ~ bețe în roate v. BĂȚ. Unde mai pui că... dacă mai ei la socoteală și... 2) A desemna ca potrivit (într-o funcție); a numi. ~ șef de secție. ~ bibliotecară. 3) A lăsa de o parte (drept rezervă). ~ cartofi pentru sămânță. ◊ ~ mână de la mână v. MÂNĂ. ~ deoparte a ascunde cu un anumit scop. ~ preț a socoti ca valoros. 4) (obiecte de îmbrăcăminte și încălțăminte) A potrivi pe corp. A-și ~ căciula. 5) (obiecte sau piese prevăzute pentru a constitui un ansamblu cu altele) A aranja fixând (la locul cuvenit). ~ ață în ac. ◊ ~ masa a pregăti și a așeza pe masă toate cele necesare pentru a servi mâncarea. ~ cu botul pe labe (pe cineva) v. BOT. ~ (ceva sau pe cineva) la punct v. PUNCT. 6) (semințe, arbori etc.) A introduce în sol (pentru vegetare). 7) (ființe) A determina la o acțiune (prin constrângere). ~ să citească. ~ să mănânce. ◊ ~ (cuiva) unghia în gât a forța să acționeze, nelăsându-i nici o posibilitate de abatere. 8) (substanțe) A adăuga ca ingredient. ~ sare în supă. 9) A face să se pună. II. (în îmbinări) 1) (sugerând ideea de prezentare publică) ~ în circulație. ~ la vot. ◊ ~ la bătaie v. BĂTAIE. 2) (sugerând ideea de instituire a unei plăți) ~ bir. ~ impozit. ~ vamă. 3) (sugerând ideea de situare în condiții speciale) ~ în inferioritate. ~ în încurcătură. 4) (redând sensul verbului de același radical cu substantivul din îmbinare sau cu echivalentul lui semantic) ~ amendă a amenda. ~ diagnosticul a diagnostica. ~ în valoare a valora. ~ rămășag (sau pariu) a paria. ~ nume a numi. ~ poreclă a porecli. ~ stavilă a stăvili. ~ stăpânire a stăpâni. ~ la adăpost a adăposti. ~ la cântar a cântări. ~ la cazne a căzni. ~ la încercare a încerca. ~ la socoteală a socoti. ~ capăt (sau sfârșit) a sfârși. ~ iscălitura a iscăli. ~ în loc a înlocui. ◊ A-și ~ capăt zilelor a se sinucide. /<lat. ponere

RASOL ~uri n. pop. 1) Produs alimentar preparat din carne fiartă cu diferite ingrediente. 2) Sortiment de carne de vită sau de porc care se obține din regiunea gambei. /<bulg. raszol

SARMA ~le f. mai ales la pl. Preparat culinar din carne tocată, amestecată cu orez (crupe) și alte ingrediente și învelită în foi de varză sau de viță de vie; gălușcă. [Art. sarmaua; G.-D. sarmalei] /<turc., sb. sarma

ȘUNCĂ ~ci f. Produs alimentar preparat, din pulpă de porc ținută la început în saramură cu diferite ingrediente și apoi afumată sau fiartă; jambon. [G.-D. șuncii] /<ung. sonka, germ. Schunke

TOCĂTURĂ ~i f. 1) Material mărunțit prin tocare. 2) Carne tocată amestecată, de obicei, cu anumite ingrediente, servind la prepararea diferitelor feluri de mâncare. /a toca + suf. ~tură

COCTEIL s.n. 1. Băutură de origine americană, preparată dintr-un amestec de diferite lichide alcoolice (lichior, coniac, vin) și diferite ingrediente. 2. Reuniune la care se servește această băutură. [Pron. coc-teil, pl. -luri, var. coctail s.n. / < engl., fr. cocktail].

CURRY s.n. (Liv.) Mîncare preparată din ardei și din alte ingrediente. [Pron. cari. / < fr. curry < cuv. din Malabar].

ALFALFA s.n. Semințe încolțite de lucernă (Medicago sativa), utilizate ca ingredient în salate, umpluturi etc., ca aport de vitamine și săruri minerale.

ANȘOA s.n. 1. Pești mici, cu bogat conținut de grăsime, din familia heringilor (hamsie, șprot) sau a sardelelor, filetați, conservați mai întâi în saramură, apoi în ulei. Se utilizează ca atare, drept garnitură pentru canapele, pizza etc., ca ingredient în diverse salate sau sub formă de pastă sau unt de anșoa pentru uns tartine sau sandviciuri; fr. anchois; engl. anchovy; germ. Anchovis. 2. Pastă picantă preparată din pește astfel conservat.

BARÓT s.n. Nuci, alune, migdale natur, prăjite sau caramelizate întregi sau sub formă de fulgi sau fileuri, tocate, sfărâmate sau măcinate, utilizate ca ingrediente în cofetărie și patiserie (pralină, nugat, înghețată etc.).

CHEC, checuri, s.n. Prăjitură realizată dintr-o compoziție obținută prin simpla amestecare a ingredientelor (făină, unt, ouă, zahăr, praf de copt), coaptă de obicei într-o formă dreptunghiulară; poate fi simplu sau cu adaos de cacao, fructe confiate, stafide sau rahat; engl. cake (= prăjitură).

FRUCTE DE MARE s.n. pl. În gastronomie, ansamblu de animale marine mici – scoici, stridii, crevete, langustine, crabi – servite pe gheață, sub formă de cocteil sau folosite ca ingrediente în preparate specifice.

GALANTINĂ, galantine, s.f. Preparat culinar de formă paralelepipedică sau cilindrică (aceasta numită și balotină) realizat dintr-o compoziție de bucăți de carne (de pasăre, vânat, porc sau vițel), ouă și alte ingrediente, copt, apoi acoperit cu aspic, servit felii ca antreu rece.

GERMENI DE GRÂU s.m. pl. Produs alimentar rezultat prin eliminarea germenilor din boabele de grâu, înainte de măcinare; se utilizează ca atare sau măcinați, pentru producerea de pâine specială, precum și ca ingredient sau îngroșător în preparatele culinare (supe, sosuri etc.), având o mare valoare nutritivă.

ICRĂ, icre, s.f. (În special la pl.) Denumire generică pentru ouăle peștilor; în expr. salată de icre = icre (de crap, de hering, de scrumbie, de știucă) emulsionate sub formă de spumă albă, cu adaos de diverse ingrediente (ceapă tocată, măsline, ardei iute); icre tarama = icre de chefal sau ton, conservate sub formă de pastă sărată, de culoare roz-oranj (ngr. tarama), respectiv salata făcută din acestea (ngr. taramosalata); icre de Manciuria sau caviar roșu = icre mari de până la 7 mm diametru, de culoare roșiatică, prelevate de la o specie de somon din Oceanul Pacific (Oncorhynchus keta), utilizate ca și caviarul; icre negre sau caviar = icre prelevate de la sturioni (morun, cegă, păstrugă ș.a.)

IENÚPĂR s.m. Arbust (Juniperus communis) ale cărui fructe uscate (boabe mari, negre, zbârcite) se utilizează în bucătărie drept condiment, în special în marinade, pentru vânat sau varză, și ca ingredient la fabricarea ginului.

LAZÁNĂ, lazane, s.f. (În special la pl.) Paste făinoase specific italiene, în formă de fâșii late, preparate în straturi intercalate cu tocătură de carne sau alte ingrediente (fructe de mare, ciuperci, roșii, brânză etc.), acoperite cu beșamel sau sos tomat și gratinate. – Din it. lasagna, lasagne.

NATÚR adj. invar. În gastronomie, în stare naturală sau asemănător acesteia; în expr. se consumă natur = în stare crudă, neprelucrat; omletă natur = omletă simplă, fără adaosuri; snițel natur = snițel simplu, fără a fi făcut pane; cartofi natur = cartofi fierți în apă sărată, fără alte ingrediente.

OMLETĂ, omlete, s.f. Preparat culinar realizat din ouă desfăcute din coajă, bătute, apoi prăjite în tigaie fără a fi amestecate, având forma unei clătite pufoase; poate fi sărată sau dulce, plată (natur sau cu diferite ingrediente încorporate) sau rulată cu o umplutură la mijloc (o compoziție sărată, dulceață, fructe etc.), fiind servită ca preparat de mic dejun, ca antreu sau ca desert.

RAGUT, raguturi, s.n. În gastronomie, denumire generală pentru un preparat culinar din carne, pasăre, vânat, pește sau legume tăiate în bucăți regulate (cuburi), rumenite (ragut brun) sau nerumenite (ragut alb), pudrate cu făină și fierte într-un lichid aromatizat; prin adăugare de ingrediente specifice, se obțin preparate tradiționale precum tocană, stufat, gulaș, papricaș etc.; din fr. ragout; germ. Ragout. În bucătăria italiană, „ragu” este un amestec specific de carne tocată cu sos de roșii picant, utilizat drept garnitură la pastele făinoase.

SPÚMĂ s.f. În gastronomie, preparat dulce, lejer, din ingrediente amestecate sau mixate, până capătă aspect de spumă, pe bază de creme de lapte și ou sau piure de fructe, cu adaos de frișcă, de albuș bătut spumă sau mering-spumă; se servește ca desert.

SOIA s.f. Plantă anuală din fam. leguminoaselor (Glycine hispida, Glycine maxima), utilizată ca plantă furajeră, iar boabele de soia și în alimentația umană, soia fiind una din cele cinci semințe sfinte ale Chinei. Există boabe de soia galbene, verzi, roșii și negre. Din ele se prepară ulei de soia, tofu („brânză de soia”), miso (pastă dulce de soia), făină de soia, din care se produc harusame (tăiței subțiri, transparenți ca sticla); preponderent, din soia se obține așa-numita carne vegetală, un extract de proteine vegetale utilizat ca înlocuitor de carne în preparatele dietetice, iar semințele încolțite de soia sunt foarte apreciate ca ingrediente delicate în diverse preparate culinare.

INGREDIENT s.n. Substanță accesorie din compoziția unui medicament, a unui aliment etc.; mirodenie. [Pron. -di-ent. / < fr. ingrédient, it. ingrediente].

ASEZONA vb. I. tr. A pune ingrediente într-o mîncare. [P.i. -nez. / < fr. assaisonner].

ingredienție s.f. (înv.) calitatea unui bun de a fi ingredient, condiment; ingrediență.

băcan (băcani), s. m. – Negustor de produse alimentare. – Var. (Mold.), mr., megl. băcal. Tc. bakkal (Șeineanu, II, 31; Lokotsch 189; Ronzevalle 49), de unde și ngr. μπαϰάλης, alb. bakalj, bg. bakal. -L păstrat în dialecte s-a modificat în Munt. și în limba scrisă, prin asimilarea cu cuvintele formate cu suf. -an, ca lipscan, țăran, gardian, sătean. Der. bacalbașe, s. m. (înv., staroste al băcanilor); băcăneasă, s. f. (băcăniță); băcănesc, adj. (de băcan); băcănie, s. f. (prăvălie de produse alimentare; mirodenii, ingrediente); băcănime, s. f. (adunare de băcani); băcăniță, s. f. (nevastă de băcan). Der. sînt normali, cu excepția primului, care imită tc. bakkal baș.

PUDING s.n. 1. Budincă englezească, în care, pe lîngă ingredientele obișnuite, se adaugă fructe uscate (prune etc.) sau carne tocată. 2. Varietate de conglomerat foarte compact, format din blocuri și din pietriș. [< engl. pudding].

ASEZONA vb. tr. a pune ingrediente într-o mâncare. (< fr. assaisonner)

CHEC s. n. sort de prăjitură englezească coaptă în forme, din aluat gros și dulce cu ingrediente (nuci, stafide, rahat etc.). (< engl., fr. cake)

CIOCOLATĂ s. f. 1. amestec solidificat de cacao și zahăr cu alte ingrediente. 2. băutură din praf de ciocolată (1) dizolvat în apă sau în lapte. (< it. ciocolata)

CONDIMENT s. n. ingredient care se adaugă la o mâncare pentru a o face mai gustoasă; mirodenie. (< fr. condiment, lat. condimentum)

CURRY [CARI] s. n. mâncare foarte condimentată din ardei iute, piper și alte ingrediente. (< fr. curry)

GARUM s. n. sos de pește marinat cu diferite plante aromatice, folosit ca ingredient, foarte scump, în bucătăria romană. (< lat. garum)

INGREDIENT s. n. 1. substanță accesorie din compoziția unui medicament, aliment etc. 2. ceea ce concură la un rezultat. (< fr. ingrédient, lat. ingrediens)

PUDING¹ s. n. budincă englezească în care, pe lângă ingredientele obișnuite, se adaugă fructe uscate sau carne tocată. (< fr., engl. pudding)

ASEZONA, asezonez, vb. I. Tranz. A pune ingrediente într-o mîncare. – Fr. assaisonner.

farsă s. f. (alim.) Umplutură ◊ „Din lapte, făină, ou și puțină sare facem foi de clătite pe care le umplem, în formă de triunghi, sau rulate, cu următoarea farsă (vom mai întâlni de-a lungul rețetelor termenul «farsă», aceasta fiind o combinație din două sau mai multe ingrediente, combinate și legate, liate cu un sos lejer, cred că mai clar ar fi o «umplutură»). Deci farsa pentru aceste clătite o obținem din 400 gr. ficat tăiat fâșii lungi, o ceapă tocată mărunt [...]” R.l. 5 IV 94 p. 14 (din fr. farce; DEX, DN3 – alt sens)

SĂPÚN (lat. sapo, saponis) s. n. Sare a unui acid gras, cu metale sau amine, rezultată în urma procesului de saponificare. Săpunurile sunt caracterizate prin faptul că soluțiile lor în apă sau în solvenți organici au proprietăți coloidale. S. menajer (de rufe sau de toaletă) solubil în apă, se obține prin tratarea grăsimilor sau a acizilor grași cu hidroxid de sodiu sau de potasiu, la care se adaugă unele ingrediente (coloranți, parfumuri etc.). S. altor metale decât sodiul și potasiul (ex. litiu, calciu, aluminiu, zinc etc.) sunt insolubile în apă și se utilizează la fabricarea unsorilor consistente, ca adaosuri la prelucrarea unor materiale plastice etc. ◊ S. medicinal = s. preparat din uleiuri vegetale și hidroxid de sodiu sau de potasiu, utilizat în prepararea pilulelor laxative, a supozitoarelor, în dermatologie etc.

*ingrediént n., pl. e (lat. ingrédiens, -éntis, part d. in-gredi, in-gréssus, a intra. V. a-gresiune, grad). Tot ceĭa ce intră în compozițiunea unuĭ medicament, uneĭ băuturĭ, unuĭ amestec oare-care: ingredientele groguluĭ îs apa, zahăru, rachiu și lămîĭa.

1) *poncĭ n., pl. ĭurĭ (fr. punch, d. engl. punch, care vine d. indianu pânch, cincĭ, pin aluz. la cele cincĭ ingrediente ale poncĭuluĭ). Băutură compusă din apă saŭ ceaĭ cu rachiŭ saŭ rom, lămîĭe și zahăr.

*puncĭ n., pl. cĭurĭ (fr. punch, pron. poncĭ, d. engl. punch, care vine d. indianu panch [citit pancĭ] cincĭ, pin aluz. la cele cincĭ ingrediente ale puncĭuluĭ). O băutură compusă din apă, ceaĭ, rom cam mult, zahăr și lămîĭe, cu alte cuvinte, rom saŭ rachiŭ amestecat în ceaĭ p. a masca beția.

șterț, -uri, s.n. – Băț crăpat la un capăt, cu care se amestecă ingredientele din care se prepară urda (Papahagi 1925; Georgeoni 1936). – Din germ. Sterz (Papahagi; DEX).

ingredient (-di-ent) s. n., pl. ingrediente

ingredient n. ceea ce intră in compozițiunea unui medicament, unei băuturi, mâncări etc.

supă f. bulion pregătit cu legume sau alte ingrediente (= fr. soupe).

pomadă f. substanță moale și unsuroasă, compusă din ceară sau din grăsime de animale, în care s’au amestecat diferite ingrediente; întrebuințată în farmacie și parfumerie.

ASEZONA, asezonez, vb. I. Tranz. (Livr.) A pune ingrediente într-o mâncare. – Din fr. assaisonner.

ASEZONAT, -Ă, asezonați, -te, adj. (Livr.; despre mâncăruri) Cu ingrediente. – V. asezona.

BĂCĂNIE, băcănii, s. f. 1. Prăvălie în care se vând diferite produse alimentare. 2. (La sg.) Ocupația băcanului¹. 3. (Înv.; la pl.) Mirodenii, condimente, ingrediente. [Var.: (reg.) băcălie s. f.] – Băcan¹ + suf. -ie.

SARMA, sarmale, s. f. Preparat culinar din carne tocată (amestecată cu orez și cu alte ingrediente) înfășurată în foaie de varză, de viță etc. în forma unor rulouri. [Var.: sarmală s. f.] – Din tc. sarma.

CALTABOȘ, caltaboși, s. m. Cârnat făcut din măruntaie de porc amestecate cu orez și cu ingrediente. [Var.: cartaboș s. m.] – Et. nec.

COCKTAIL, cocktailuri, s. n. 1. Amestec de băuturi alcoolice cu ingrediente. 2. Recepție de proporții mai modeste. [Pr.: cocteil. – Var.: cocteil] – Din engl., fr. cocktail.

RASOL, rasoluri, s. n. 1. Sortiment de carne de bovine sau de porcine care se obține din regiunea gambei. 2. Fel de mâncare preparat din rasol de vită sau din pește, prin fierbere în apă sărată (cu diferite ingrediente). ◊ Expr. (Fam.) A da rasol = a face un lucru în grabă, superficial, de mântuială. [Pl. și: (pop.) rasoale] – Din bg. raszol, sb. rasola, rus. rassol.

PÂINE, pâini, s. f. 1. Aliment de bază al omului, preparat dintr-un aluat de faină (de grâu, de secară etc.) și ingrediente, afânat prin fermentația drojdiei, frământat cu apă și copt în cuptor; pită. ◊ Expr. A mânca pâine și sare (pe un sau dintr-un taler) cu cineva = a trăi împreună cu cineva, a împărți cu cineva binele și răul. A ieși înaintea cuiva sau a întâmpina (pe cineva) cu pâine și sare = a întâmpina (pe cineva) cu deosebită cinste. A avea (sau a ține, a fi cu) pâinea și cuțitul în mână sau a pune mâna pe pâine și pe cuțit = a avea la îndemână toată puterea, toate mijloacele. (A fi) bun ca pâinea (cea) caldă (sau bună) = (a fi) foarte bun. A mânca o pâine albă = a avea o situație materială bună, a o duce bine. Se caută (sau se vinde) ca pâinea (cea) caldă, se spune despre o marfă foarte căutată și care se vinde foarte ușor. A mânca pâinea degeaba = a fi nefolositor. ♦ Aluat de făină frământat în vederea facerii pâinii (1). 2. Hrană necesară pentru trai; p. ext. mijloacele materiale necesare existenței; existență. ◊ Expr. O bucată de pâine sau pâinea zilnică, pâinea cea de toate zilele = mijloace de existență. A lua (cuiva) pâinea de la gură = a lăsa pe cineva fără mijloace de trai, a lua (cuiva) toate posibilitățile de existență. ♦ Fig. Agoniseală. 3. (Reg.) Cereale, recoltă de cereale, grâne, bucate; p. restr. grăunțe de cereale (mai ales de grâu). 4. Slujbă, funcție, post. ◊ Expr. A pune (sau a băga) în pâine (pe cineva) = a face cuiva rost de o slujbă. A fi în pâine (sau a mânca o pâine) = a avea o slujbă. A scoate (sau a da afară) din pâine = a da pe cineva afară din serviciu. – Lat. panis.

INGREDIENȚĂ, ingrediențe, s. f. (Înv.) Ingredient. [Pr.: -di-en-] – Ingredient + suf. -ență.

INGREDIENT, ingrediente, s. n. Substanță accesorie care intră în compoziția unui medicament, a unui aliment, a unui preparat cosmetic etc. Lepădă pe masă ingredientele cu miros urît. C. PETRESCU, A. 409. ◊ Fig. În toate celelalte [povești ale lui Creangă]... miraculosul e secundar și de multe ori e un ingredient pentru puterea realistă a picturii oamenilor și vieții lor sufletești. IBRĂILEANU, S. 150. – Pronunțat: -di-ent.

CREMĂ, creme, s. f. 1. Preparat din lapte, ouă și zahăr, cu adaos de cafea, ciocolată, vanilie etc., care servește ca desert sau se adaugă ca ingredient la unele prăjituri. Cremă de ciocolată. 2. Produs cosmetic pentru piele; alifie. Poate mă crezi tot capul drăciilor, care-ți umbla prin borcanele cu cremă și-ți strica vaporizatorul de parfum! C. PETRESCU, C. V. 360. ◊ Cremă de ghete = preparat, ca o alifie,. pentru uns și lustruit încălțămintea de piele.

MAC², maci, s. m. 1. Nume dat mai multor plante înrudite între ele (Papaver), cu floare de obicei roșie și cu semințe uleioase închise într-o capsulă; din fructele unei specii cultivate (Papaver somniferum) se extrage opiu, iar semințele ei se întrebuințează în alimentație. Maci roșii aducători de somn Năpădiră grînele bălaie. BENIUC, V. 75. Vă dau o mierță de sămînță de mac. CREANGĂ, P. 262. Sub icoana afumată unui sfînt cu comănac Arde-n candel-o lumină cît un sîmbure de mac. EMINESCU, O. I. 84. ◊ (Cu sens colectiv) Și-a zis: «Cît mac e prin livezi, Atîția ani la miri urez!». COȘBUC, P. I. 59. ◊ (În comparații și metafore) Anica plecă ochii în pămint, roșie mac. C. PETRESCU, Î. II 170. ♦ Semințele unora dintre plantele descrise mai sus, folosite ca ingredient în bucătărie. Covrigi cu mac. 2. Compuse: mac-cornut = plantă erbacee cu flori roșii ca sîngele, avînd la baza fiecărei petale o pată neagră; crește prin locuri cultivate sau pe marginea drumurilor (Glaucium corniculatum); macul-cioarei = zămoșiță (Hibiscus ternatus).

RASOL, (rar) rasoluri și rasoale, s. n. Fel de mîncare constînd din carne sau din pește, mai rar din legume, fierte în apă cu diferite ingrediente. Fasole verde rasol. ▭ Cunosc toate specialitățile casei. De exemplu: o cegă rasol. Preferi cu maioneză? C. PETRESCU, C. V. 64. Să le facem de mîncare Trei fripturi și trei rasoale. TEODORESCU, P. P. 294. ◊ Expr. (Familiar) A da rasol = a face un lucru de mîntuială. Tu să treci cel dintîi că e mai bine... Pe urmă se plictisesc măgarii de călăi și dau rasol. CAMIL PETRESCU, T. II 620. Să dăm rasol mai repede. Mai sînt șapte procese și azi e ziua mea de masaj electric. C. PETRESCU, C. V. 265.

SARMA, sarmale, s. f. (Mai ales la pl.) Preparat culinar din carne tocată amestecată cu orez și cu alte ingrediente, făcută cocoloș și învelită în foaie de varză, de viță etc. Face ea sarmale, face plachie, face alivenci... și feli de feli de bucate. CREANGĂ, P. 29. Costachi bucătarul... nimerea foarte bine sarmalele. GHICA, S. 76. ◊ Expr. A înghiți sarmaua = a înghiți gălușca, v. înghiți. – Variantă: sarmală s. f.

șterț, șterțuri, s.n. – (reg.) Băț crăpat la un capăt, cu care se amestecă ingredientele din care se prepară urda (Papahagi, 1925; Georgeoni, 1936). – Din germ. Sterz „coadă, mâner” (Scriban, Papahagi, DEX, MDA).

COMPONENȚĂ. Subst. Componență, compoziție, alcătuire, alcătuială, formație, formare, întocmire, constituire, organizare, orînduire, structură, sistem; formulă, combinație. Conținut, cuprins, componență, cuprindere (rar), masă. Combinare, îmbinare, împletire (fig), reunire; întreg, ansamblu. Parte componentă, parte integrantă, component(ă), constituent, formant, element; ingredient, ingrediență (ieșit din uz), accesoriu; parte, porțiune, fragment, bucată, segment, fracțiune. Particulă, moleculă, atom, părticică (dim.), părticea (dim.), crîmpei, frîntură, fărîmă. Piesă, subansamblu, organ, detaliu. Membru; participant, părtaș; coechipier; aliat; asociat. Adj. Component, alcătuitor, constitutiv, constituent, constituant; structural. Cuprins, inclus. Compus, constituit, combinat, îmbinat. Vb. A se compune din..., a fi format din..., a fi alcătuit din..., a consta din..., a consista din..., a fi constituit din...; a conține, a cuprinde, a include, a încadra, a îngloba; a totaliza, a însuma, a număra. A face parte din..., a aparține de..., a ține de..., a fi unul din..., a intra în componența..., a se încadra, a se integra; a se alia, a se asocia. A compune, a constitui, a alcătui, a forma, a structura, a face un întreg, a întregi; a însuma, a totaliza. V. asociere, bucată, formă, includere, structură.

CONDIMENT. Subst. Condiment, băcănie (înv.), aromat (rar), mirodenie, mirodie (înv.), ingredient, ingrediență. Boia, piper, ardei, paprică (reg.); caperă; chimen, chimion, chimion-de-cîmp, chimion-sălbatic, secărea, secărică; cimbru; cuișoare; foi de dafin; hrean; izmă; ghimber; lămîioară; leuștean; maghiran; mărar, mărăraș (dim.); muștar; nucșoară; piper; sare, sare de bucătărie, săricică (dim.); sare de lămîie, săricică; scorțișoară; șofran; tarhon, vișin-turcesc; usturoi; vanilie. Coloniale. Adj. Condimentar. Condimentat, mirodenit (rar), picant, iute, ardeiat, usturoiat, înțepător, pișcător, pișcăcios, piperat, șofrănit; sărat; aromat; vanilat. Vb. A condimenta; a da gust; a pipera; a ardeia, a iuți; a usturoia; a săra, a pune sare. A fi iute, a pișca, a ustura, a înțepa. V. acreală, alimentație, feluri de mîncare, legume și zarzavaturi, plante medicinale.

INCLUDERE. Subst. Includere, cuprindere, înglobare, introducere, introducție (înv.), încadrare, intercalare, intercalație; inserție, inserare, încorporare, încorporație; enclavă; inoculare, inoculație; grefă, grefon (med.), grefare; băgare, vîrîre. Înrolare, înregimentare. Pătrundere, intrare, penetrație, penetrare (livr.), penetranță (rar); penetrabilitate. Absorbire, îmbibare, absorbție, infiltrare, infiltrație, asimilare, asimilație; inhalare, inhalație, inspirare (rar), inspirație, aspirare, aspirație. Subsumare, subordonare, încadrare, integrare, cuprindere, totalizare, însumare; implicare, implicație. Componentă, constituent, incluziune; ingredient, ingrediență (rar); cuprins, conținut. Adj. Intercalat, inoculat; absorbit; subsumat; implicat. Asimilabil; absorbant, absorbitor, asimilator, inspirator, aspirator. Penetrant, penetrabil,. străbătător, răzbitor, pătrunzător. Component, alcătuitor; complinitor; subsidiar. Vb. A include, a cuprinde, a îngloba, a conține; a încorpora, a fi compus din..., a fi alcătuit din...; a subsuma, a totaliza, a însuma, a număra. A subordona, a încadra. A înrola, a înregimenta. A include, a introduce, a îngloba, a încadra, a integra; a insera; a intercala, a inocula. A băga, a vîrî; a absorbi. A (se) îmbiba, a infiltra, a suge, a înghiți, a îngurgita. A aspira, a inspira, a inhala. A implica, a presupune. A pătrunde, a penetra (livr.), a intra. Adv. Inclusiv, implicit; împreună cu; la un loc cu, și cu. V. adăugare, adunare, componență, grămadă, legătură, relație.

AROMAT s. (mai ales la pl.) condiment, ingredient, mirodenie, (pop.) dres, (înv.) băcănii (pl.) miroase (pl.), mirodie, mirositură, spițerie. (Vanilia, piperul sînt ~.)

băcănii s. pl. v. AROMAT. COLONIALE. CONDIMENT. INGREDIENT. MIRODENIE.

CONDIMENT s. aromat, ingredient, mirodenie, (pop.) dres, (înv.) băcănii (pl.), miroase (pl.), mirodie, mirositură, spițerie. (Piperul este un ~.)

dres s. v. AROMAT. CONDIMENT. FARD. INGREDIENT. MIRODENIE. REFACERE. REPARARE. REPARAT. REPARAȚIE.

INGREDIENT s. aromat, condiment, mirodenie, (pop.) dres, (înv.) băcănii (pl.), miroase (pl.), mirodie, mirositură, spițerie. (Vanilia, piperul sînt ~.)

miroase s. pl. v. AROMAT. CONDIMENT. INGREDIENT. MIRODENIE.

MIRODENIE s. 1. (mai ales la pl.) aromat, condiment, ingredient, (pop.) dres, (înv.) băcănii (pl.), miroase (pl.), mirodie, mirositură, spițerie. (Vanilia, piperul sînt ~.) 2. (BOT.; Hesperis tristis) (reg.) floarea-nopții.

mirodie s. v. AROMAT. BALSAM. CONDIMENT. INGREDIENT. MIREASMĂ. MIRODENIE.

mirositură s. v. AROMAT. CONDIMENT. INGREDIENT. MIRODENIE.

asezona vt [At: DA ms / Pzi: ~nez / E: fr assaisonner] 1 A pune ingrediente într-o mâncare pentru a-i da un gust bun (picant) Si: a condimenta. 2 (Fig; irn) A adăuga ceva la un lucru pentru ca acesta să fie mai atractiv, mai deosebit.

spițerie s. v. AROMAT. BĂCĂNIE. CONDIMENT. DOCTORIE. FARMACIE. INGREDIENT. LEAC. MEDICAMENT. MIRODENIE. REMEDIU.

ciocolată sf [At: POLIZU / V: șocoladă, șo~, ~adă / Pl: ~te / E: fr chocolat, ger Chokolade, it cioccolata] 1 Preparat comestibil făcut dintr-un amestec solidificat de pulbere de cacao și de zahăr (cu adaos de ingrediente). 2 Baton de ciocolată (1). 3 Băutură preparată din praf de ciocolată sau de cacao dizolvat în lapte sau în apă.

cocteil sn [At: DEX² / V: ~tail / A: cocteil / Pl: ~uri / E: eg, fr cocktail] 1 Băutură preparată dintr-un amestec de băuturi alcoolice (lichior, coniac, vin, etc.) și diferite ingrediente. 2 Reuniune la care se servesc cocteiluri (1). 3 Băuturi din amestec de băuturi nealcoolice.

drege [At: PSALT. HUR. 119 8^Vl₂₄ / V: (Îrg) der~, (îvp) dir~ / Pzi: dreg / E: lat dirigere] 1 vt (Înv; c.i. oameni) A ajuta să găsească drumul către locul dorit, arătând direcția potrivită Si: a călăuzi, a conduce, a îndruma. 2 vt (Înv; îe) A ~ pașii, calea (cuiva) A face pe cineva să meargă într-un anumit loc. 3 vt (Fig; îae) A ajuta pe cineva să-și găsească drumul în viață. 4 vr (Înv; d. oameni) A se îndrepta într-o anumită direcție. 5 vt (Înv; c.i. obiecte) A îndrepta într-o anumită direcție. 6 vt (Înv) A conduce o acțiune Si: a dirija. 7 vt (Îvp) A săvârși o faptă. 8 vt A modifica (pentru a îmbunătăți). 9 vt (Pfm; c.i. situații, treburi etc.) A plănui în vederea atingerii unui scop Si: a aranja, a ticlui. 10 (Pfm; în corelație cu alte verbe ca a face, a lucra, a se purta etc.) A depune efort să rezolve ceva, încercând diverse căi, diverse posibilități. 11 vrim (Pop; rar) A se întâmpla. 12 vta (Pfm; îe) O fi și-o ~ Se spune pentru a sugera un șir de întâmplări sau vorbe lipsite de importanță. 13 vt (Pfm; c.i. construcții, bunuri materiale, obiecte uzate, mecanisme defecte, stricate) A readuce în stare bună (pentru a putea fi întrebuințat) Si: a recondiționa, a renova, a repara, a reface (pfm) a meșteri, (reg) a tocmi. 14 vt (Îe) A-și ~ glasul (sau, rar vocea, înv viersul) A tuși ușor înainte de a vorbi sau de a cânta pentru a-și limpezi vocea. 15 vt (Rar; pan; d. păsări; îe) A-și pregăti glasul înainte de a cânta. 16 vt (Îe) A-și ~ gustul (sau gura) A mânca sau a bea ceva plăcut pentru a îndepărta gustul neplăcut lăsat de alimentele sau băuturile consumate anterior. 17 vt (Pop; îe) A ~ busuiocul A se strădui să schimbe (în bine) relațiile cu cineva Si: a se împrieteni. 18 vt (Pgn; îae) A îndrepta o greșeală. 19 vt (Pop; îe) A ~ carul A schimba o situație (în bine), reparând o greșeală. 20 vt (Pfm; îe) Na-ți-o frântă (sau bună) că ți-am dres-o Se spune când cineva în loc să schimbe în bine o situație, o agravează. 21 vt (Îe) Tronc, Marico, că ți-am dres-o Se spune când cineva spune o vorbă fără rost, nepotrivită cu situația. 22 vt (Pop; îe) A-și ~ cheful A face ceea ce dorește, cu orice preț. 23 vt (Pfm; c.i. greșeli în comportare, în atitudine) A corecta printr-o atitudine nouă, adecvată. 24 vt (Îvr; c.i. pierderi, pagube) A recupera. 25 vt (Pfm; îe) A-i ~ cuiva o palmă (sau palme) A lovi pe cineva cu palma. 26 vim (Pfm; îe) A o ~ A face, a vorbi ceva corespunzător pentru a îndrepta o greșeală, o gafă etc. 27-28 vtr (Pfm) A (se) însănătoși. 29-30 vtr (Pfm) A(-și) reveni după o stare de oboseală Si: a (se) întrema. 31 vt (Fam; c.i. oameni) A vătăma (moral sau material) cauzând neajunsuri. 32 vi (Îvr) A avea influență (bună). 33 vt (Îvp; c.i. sufletul, inima) A mângâia. 34 vt (Pfm; c.i. obiecte de îmbrăcăminte, podoabe etc.) A aranja, așezând într-un anumit fel Si: a potrivi. 35 vt (Pop; c.i. patul, așternutul etc.) A pregăti pentru dormit. 36-37 vtr (Pfm; c.i. obrazul, fața etc.) A (se) farda. 38 vt (Pop; c.i. pământul, mămăliga etc.) A netezi (cu palma sau cu lopățica, o lingură etc.). 39 vrp (Reg; c.i. șindrila) A se reteza pentru a avea aceeași mărime. 40-41 vtr (Pfm) A (se) înviora cu apă rece (după somn). 42 vt (Pop; spc; c.i. un mort; csnp) A pregăti pentru înmormântare, dându-i un aspect îngrijit. 43 vt (Pfm; c.i. mâncăruri sau băuturi) A îmbunătăți în privința gustului, a calității, adăugând ingrediente, aplicând diverse metode de preparare etc. 44 vt (Pfm; c.i. o băutură) A prepara și a pune în pahare pentru a servi pe cineva. 45 vt (Pfm; pex; c.i. pahare, cupe etc.) A umple sau a completa cu băutură în timpul mesei. 46 vt (Îvr; c.i. vinul) A stoarce în teasc Si: a strecura. 47 vt (Pfm; c.i. desene, picturi etc.) A completa, dându-i forma potrivită. 48 vt (Îvp; c.i. boabe de cereale) A curăța de corpuri străine Si: a alege, a vântura. 49 vt (Îvp; pex) A treiera. 50 vt (Mol; Ban; c.i. păsări tăiate) A pregăti pentru gătit prin jumulire, îndepărtare a măruntaielor, tranșare etc. 51 vr (Reg; d. fructe) A se coace. 52 vt (Îvp; c.i. pământul, solul etc.) A fertiliza cu îngrășăminte naturale. 53 vt (Pop; c.i. focul) A face să ardă mai bine Si: a înteți. 54 vrp (Pop; c.i. piei de animale) A argăsi. 55 vt (Reg; c.i. arama) A polei. 56 vt (În credințele populare; c.i. un mort) A împlini un anumit ritual la moartea unui om pentru ca acesta să nu se transforme în strigoi. 57 vt (Pop; pex) A face vrăji, descântece pentru a transforma un strigoi în om. 58 vt (Pop; c.i. oameni) A face invulnerabil (prin farmece, vrăji etc.). 59 vt (Pop; c.i. vrăji, farmece etc.) A dezlega. 60 vt (Pfm) A falsifica o băutură.

dregere sf [At: PSALT. 201 / V: (înv) dereag~, ~egire, dir~, dreag~^[1] / Pl: ~ri / E: drege] 1 (Înv) Îndrumare a unei persoane către locul dorit prin arătarea direcției potrivite Si: călăuzire, conducere. 2 (Îrg) Îndreptare a unei persoane într-o anumită direcție. 3 (Înv) Îndreptare a unui obiect într-o anumită direcție Si: țintire. 4 (Înv) Conducere a unei activități Si: dirijare. 5 (Îvp) Săvârșire a unei fapte. 6 (Pfm) Modificare cu scopul de a îmbunătăți. 7 (Pfm) Plănuire a unei acțiuni în vederea atingerii unui scop. 8 (Pfm) Efort depus pentru rezolvarea unei situații prin încercarea mai multor posibilități Si: strădanie. 9 (Pop; rar) Întâmplare. 10 (Pfm) Readucere în stare bună de funcționare (sau de folosire) a unor obiecte uzate sau defecte Si: recondiționare, renovare, reparare. 11 (Pfm) Corectare a greșelilor de comportare printr-o atitudine nouă, adecvată. 12 (Pfm) Recuperare a unei pagube. 13 (Pfm) însănătoșire. 14 (Pfm) Întremare. 15 (Fam) Vătămare morală sau materială. 16 (Îvr) Influență pozitivă. 17 (Îvp) Alinare a unei suferințe. 18 (Pfm) Aranjare a obiectelor de îmbrăcăminte sau a unor podoabe. 19 (Pop) Pregătire a patului pentru dormit. 20 (Pfm) Fardare. 21 (Pop) Netezire (a pământului, a mămăligii etc.) cu palma sau cu un instrument. 22 (Reg) Retezare a șindrilei la aceeași mărime. 23 (Pfm) Înviorare cu apă rece (după somn). 24 (Pop) Pregătire a unui mort pentru înmormântare. 25 (Pfm) Îmbunătățire a gustului unor mâncăruri sau băuturi prin adăugarea unor ingrediente sau prin aplicarea unor metode de preparare. 26 (Pfm) Preparare și împărțire a unei băuturi pentru servire. 27 (Pfm) Umplere sau completare cu băutură a paharelor sau cupelor în timpul mesei. 28 (Îvr) Stoarcere în teasc a vinului. 29 (Pfm) Completare a desenelor și a picturilor pentru obținerea formei potrivite. 30 (Îvp) Curățare de corpuri străine a boabelor de cereale Si: alegere, vânturare. 31 (Îvp; pex) Treierare. 32 (Mol; Ban) Pregătire a păsărilor tăiate pentru gătit prin jumulire, îndepărtare a măruntaielor, tranșare etc. 33 (Reg) Coacere a fructelor. 34 (Reg) Aplicare de îngrășăminte pe pământul cultivat. 35 (Pop) Întețire a focului. 36 (Îvp) Argăsire a pieilor de animale. ^[2] 36 (Reg) Poleire a aramei. 37 (Pop) Împlinire a unui ritual la moartea unui om pentru ca acesta să nu se transforme în strigoi. 38 (Pop; pex) Practicare a unor vrăji pentru transformarea unui strigoi în om. 39 (Pop) Obținere a invulnerabilității cuiva (prin farmece, vrăji etc.) 40 (Pop) Dezlegare a unor vrăji, farmece etc. 41 (Pfm) Fabricare a unei băuturi. modificată

dres¹ sn [At: GOLESCU, T. 23 / V: der~, dir~ / Pl: ~uri și (îvr) ~e / E: drege] (Pop) 1 Reparare. 2 Aranjare. 3 (Fig; irn) Falsificare. 4 (Fam) Beție. 5 (Îe) A apuca (sau a avea) darul ~ului A fi marcat de beție. 6 Plănuire. 7 Îndreptare a unei greșeli, a unei nedreptăți. 8 Contrafacere de băuturi. 9 (Îs) ~ul glasului (sau al vocii) Limpezire a glasului (a vocii) printr-o tuse ușoară înainte de a vorbi sau de a cânta. 10 (Îs) ~ul gustului Îndepărtare a gustului neplăcut lăsat de alimente sau de băuturi rele prin consumarea unor alimente, băuturi plăcute. 11 (Îe) A-și face ~urile A-și aranja treburile. 12 (Înv; ccr; lpl îf direse) Document care consfințește o hotărâre. 13 (Înv; ccr; lpl îf direse) Denumire dată actelor de cancelarie domnească emise în țările române. 14 Întremare (după boală, un accident). 15 Îmbunătățire a gustului unei mâncări. 16 (Lpl) Mirodenii. 17 (Lpl) Ingrediente. 18 (Lpl) Arome puse în băuturi. 19 (Lpl) Farduri. 20 (Îe) A-și pune (sau a-și da cu) ~uri A se farda.

dres², ~easă [At: DOSOFTEI, V. S. 163 / V: der~, dir~ / Pl: ~eși, ~e / E: drege] (Pop) 1 a (Înv; d. oameni) Îndrumat. 2 a (Înv; d. oameni) Condus. 3 a (D. obiecte) Care a fost adus în stare bună pentru a fi folosit. 4 a (D. mecanisme) Care a fost făcut să funcționeze. 5 a (D. lucruri) Aranjat². 6 a (Fig; irn) Stricat². 7 a (D. mâncăruri) Preparat². 8 a (D. mâncăruri) În care s-au pus anumite ingrediente pentru a îmbunătăți gustul. 9 a (D. băuturi) În care s-au pus arome. 10 a (Fig; irn; d. băuturi) Falsificat prin adăugarea apei. 11 sf (Îf dires) Supă ciobănească de zer cu legume și zarzavaturi. 12 sf (Îf dires) Varză cu ardei iute. 13 sfpa (Îf dires) Sfeclă sau lobodă dreasă (8) cu jintuit. 14 sfp (Îf dires) Zer lăsat să se acrească. 15 a Ferchezuit². 16 a Fardat². 17 a (D. pământ) Fertilizat cu îngrășăminte naturale. 18 a (D. strigoi) Descântat². 19 a (D. ființe) Devenit invulnerabil prin vrăji.

condiment sn [At: V. A. URECHE, ap. TDRG / Pl: ~e / E: fr condiment, lat condimentum, -i] Substanțe (picante) de origine minerală, vegetală, animală sau de sinteză care, adăugate unor produse alimentare, le dau un gust sau o aromă specifică, plăcută Si: ingredient, mirodenie, (înv) lăcomie.

ingredient sn [At: CODRU-DRĂGUȘANU, C. 234 / V: (înv) ~diint / P: ~di-ent / Pl: ~e, (înv) ~iinte / E: fr ingrédient, it ingrediente] 1 Substanță care intră ca accesoriu în compoziția unui medicament, a unui aliment etc. pentru a-i conferi anumite calități sau ca material de umplutură Si: (iuz) ingrediență. 2 Condiment. 3 Mirodenie. corectat(ă)

ingrediență sf [At: MARIAN, NU. 108 / V: (înv) ~enție sf / Pl: ~țe / E: ger Ingredienz] (Iuz) Ingredient (1).

ingrediint sn vz ingredient

intermediu sn [At: HASDEU, I. C. 153 / V: ~med / Pl: ~ii / E: fr intermède, it intermedio] 1 Ceea ce se află la mijloc între două elemente (permițând exercitarea acțiunii unuia asupra celuilalt). 3 (Îlpp) Prin ~ul cuiva (sau a ceva) Prin mijlocirea cuiva sau a ceva. 4 (Chm; iuz) Substanță adăugată pentru a facilita amestecul celorlalte ingrediente. 5 (Muz) Mică lucrare dramatică, de obicei comică, muzicală ori coregrafică, executată ca divertisment în antracte Si: intermezzo.

mască¹ sf [At: ANON. CAR. / Pl: măști, (înv) masce / E: fr masque, ger Maske] Figură umană sau animalieră, din carton pânzat, plastic sau piele, care acoperă fața sau doar o porțiune a ei și care se poartă pentru a nu fi recunoscut. Si: (îvp) obrăzar^[1], (îvr) mascaroană (1). 2 (Îs) Bal cu ~ Bal mascat² (3). 3 (Îs) ~ mortuară Mulaj în ghips al feței unei persoane, făcut îndată după deces. 4-5 (Îe) A(-i) cădea (sau a I se lua cuiva) ~ca A (se) dezvălui minciuna, înșelătoria cuiva. 6-7 (Îae) (A apărea sau) a face să apară în adevărata lumină. 8-9 (Îe) A-și scoate (sau a-și arunca, a-și lepăda etc.) ~ca ori a ridica (sau a lua, a smulge, a rupe) cuiva ~ca A(-și) arăta adevărata fire, intențiile ascunse Si: a (se) demasca. 10 (Arg; îe) A lăsa (pe cineva) ~ A înșela pe cineva. 11 Figură de lemn sau de piele acoperind fața și o parte a corpului actorilor din Antichitate, potrivit rolului interpretat. 12 (Pex) Machiaj. 13 (Pex) Fizionomie a unui actor machiat. 14 Aspect, expresie specială, neobișnuită a feței unei persoane, provocată de o emoție sau de un sentiment puternic, de o boală etc. 15 Preparat cosmetic sau orice ingredient conținând vitamine, care se aplică pe față, pentru întreținerea tenului. 16 (Pex) Ceea ce servește pentru a ascunde, a masca, a camufla ceva Vz paravan. 17 (Fig) Chip prefăcut, atitudine simulată menită să ascundă sentimentele sau intențiile adevărate, să inducă în eroare. 18 Persoană care poartă o mască (1). 19 (Spc) Actor care joacă cu mască (1). 20 Prototip. 21 (Dep) Om prefăcut. 22 (Dep) Om urât și nesuferit. 23 (Pan) Dispozitiv de protecție care acoperă fața și capul sau corpul unei persoane. 24 (Spc) Împletitură făcută din fire de metal, folosită ca apărătoare a feței la scrimă, la albinărit etc. 25 (Spc) Bucată de pânză folosită în chirurgie pentru izolarea feței personalului medical care operează. 26 (Spc; îs) ~ de gaze sau de gaz Dispozitiv care se așează pe cap și pe față, folosit ca mijloc de protecție împotriva efectelor gazelor toxice de luptă și a substanțelor radioactive. 27 Adăpost individual, săpat de fiecare luptător pe câmpul de luptă. 28 Mobilier asemănător cu un dulap care se pune în fața chiuvetei sau a caloriferelor.

mărunțătoare sf [At: ALEXI, W. / Pl: ~ori / E: mărunța + -tocire] (Rar) Bucată de lemn pe care se toacă ingrediente pentru prepararea hranei Si: fund, tocător.

mirodenie sf [At: N. TEST. (1648), 309^r/28 / P: ~ni-e / Pl: ~ii / E: mirodie + -enie] 1 (Mpl) Substanțe aromatice care răspândesc un miros puternic și plăcut Si: aromate, (înv) mirositură. 2 (Pex) Miros plăcut Si: parfum, aromă, mireasmă. 3 (Lpl) Plante exotice folosite pentru a da alimentelor aromă sau gust deosebit Si: mirodii (3). 4 (Pex; lpl; rar) Ingrediente. 5 (Pex; Ban) Zarzavat aromat de la care se consumă frunzele Si: verdeață, mirodie (4). 6 Plantă din familia cruciferelor, cu flori galbene-verzui plăcut mirositoare, care crește la marginea pădurilor Si: floarea-nopții (Hesperis tristis). 7 (Bot; reg) Nopticoasă (Hesperis matronalis).

mustui [At: I. IONESCU, P. 251 / Pzi: ~esc / E: must + -ui] 1 vt A zdrobi struguri pentru a stoarce mustul (1) Si: a musti (1), (reg) a mujdi². 2 vt (Rar; pan) A mesteca² apa și ingredientele din care se face borșul (cu melesteul, în putină). 3 vr (D. fructe) A fermenta.

muștar [At: CORESI, TETR. 29 / V: must~, ~șdari, (reg) ~șitar, (înv) ~i, ~iu, ~teri / Pl: (rar) ~uri, ~e / E: mg mustár] 1 sn (Șîc ~-alb, ~-bun) Plantă erbacee anuală din familia cruciferelor, cu tulpina înaltă de 30-60 cm, cu fructul galben acoperit cu peri albi și cu semințe de culoare albă-gălbuie până la galbenă închis Si: (reg) rapiță-albă, rapiță-de-muștar (Brassica alba). 2 sn (Șîc ~-negru, ~-de-câmp) Plantă erbacee anuală din familia cruciferelor cu tulpina înaltă de 100-150 cm și cu semințe de culoare brună-roșiatică sau aproape neagră Si: (reg) rapiță-de-muștar (Brassica nigra). 3 sn (Șîc ~-sălbatic, ~-de-câmp) Plantă erbacee anuală din familia cruciferelor, cu florile galbene, cu fructele silicve Si: (reg) hrenoasă, rapiță-de-câmp, rapiță-sălbatică (Brassica sinapis). 4 sn (Șîc ~-alb-sălbatic) Plantă erbacee anuală din familia cruciferelor, cu frunzele verzi-albăstrui pe partea inferioară, cu flori galbene dispuse în racem (Brassica elongata). 5-8 sn Sămânță a muștarului (1-4), cu gust și miros înțepător, utilizată, sub formă de făină, la prepararea unui condiment picant sau la cataplasme contra durerilor nevralgice. 9 sn Condiment sub formă de pastă moale, de obicei de culoare galbenă-verzuie, preparat din semințe de muștar (1-4) cu diferite ingrediente. 10 sn (Fam; îe) A(-i) veni cuiva ~ul Ia nas sau a-i ieși ~ul pe nas, a-i sări ~ul A se supăra, a se înfuria foarte tare. 11 sn (Fam; arg; îae) A-i curge sânge din nas. 12 sn (Fam; arg) Sânge. 13 sn (Bot; reg; îc) ~ul-stâncilor Mirodea (Hesperis alpina). 14 sn (Bot; reg; îc) ~-de-baltă Rapiță-sălbatică (Sissimbrium palustre). 15 sn (Reg) Mâncare gătită din usturoi pisat amestecat cu apă, oțet și sare. 16-17 sn, ain (Culoare) galben-verzui.

ingredient, -te.

rasol sn [At: IORGA, S. D. XII, 179 / V: (îrg) răs~ / Pl: ~uri, (pop) ~oale / E: bg разкол] 1 Sortiment de carne de bovine sau de porcine care se obține din regiunea gambei. 2 Fel de mâncare preparat din rasol (1) de vită sau din pește, cu diferite ingrediente. 3 (Mol; îf răsol) Piftie. 4 (Îrg) Tencuială. 5 Lucrare făcută repede și prost. 6 (Fam; îe) A da ~ A face un lucru în grabă, superficial.

pastă sf [At: ÎNVĂȚĂTURĂ, 80/2 / Pl: ~te / E: ngr πάστα, ger Pasta, fr Paste, it pasta] 1 Materie vâscoasă și densă cu aspect omogen, constituită dintr-o pulbere fină și o cantitate de lichid care umezește această pulbere, cu diverse utilizări. 2 Materie comestibilă, obținută din făină și alte ingrediente, umezită cu lichide, folosită pentru diverse preparate culinare Si: aluat, cocă. 3 (Șîs ~ alimentară) Produs concentrat sau semifabricat, conservat, obținut prin tocarea, strecurarea etc. unor produse alimentare precum carne, pește etc. și prin amestecarea lor cu diverse condimente, conservante etc. 4 (Îs ~te făinoase) Produse alimentare de diferite forme și dimensiuni obținute prin uscarea unui aluat nedospit din făină de grâu, cu adaosuri de lapte, ouă etc. 5 Culoare folosită în pictură, de obicei preparată cu ulei. 6 (Fig; rar) Paletă coloristică.

prăjitură sf [At: MÂNCĂRILE, 9/7 / V: (înv) ~jăt~, (reg) pârjât~, prej~ / Pl: ~ri / E: prăji + -tură] 1-2 (Îrg) Prăjeală (4-5). 3 (Îrg) Grăsime comestibilă încinsă. 4-5 (Reg; ccr) Prăjeală (6-7). 6 Produs de patiserie preparat din făină, zahăr, grăsimi, ouă și alte ingrediente, care se consumă, de obicei, ca desert.

sarma sf [At: IORGA, S. D. XII, 207 / V: (reg) ~lă, ~mă (Pl: sarme), săr~ (Pl: sărmi) / Pl: ~le, (reg) sărmale / E: tc, srb sarma] 1 (Mpl) Preparat culinar obținut din carne tocată amestecată cu orez (sau numai din orez), cu ingrediente etc., rulate în foi de varză (acră), de viță etc. Si: (reg) gălușcă (1), perișoară, pernuță, puică, purcel. 2 (Ban; Mun; șîs sarmă de piparcă sau de pipară) Ardei umplut.

MASCĂ¹ s. f. I. 1. Bucată de carton (înfățișînd o față omenească sau figura unui animal, adesea caricaturizate), de stofă etc. cu care o persoană își acoperă fața sau o parte a ei spre a nu fi recunoscută, lăsînd ochii descoperiți; (învechit și popular) obrăzar, (învechit, rar) mascaroană (1). Cf. ANON CAR., CĂPĂȚINEANU, M. 62/30. Un om nalt sta în picioare cu fața ascunsă subt o mască de catifea neagră. GTN (1836), 37²/2. Lîngă ea sta un om cu mască. NEGRUZZI, S. I, 294. Numai masca nu mi-oi mai scoate-o. ALECSANDRI, T. I, 94. Avea barbă și mustăți tăiate rotunjit și țepos, parcă-și pusese pe jumătate de obraz o mască de ariciu roș. SADOVEANU, B. 96. Pe fața logodnicei se întipărise, ca o mască, un surîs de fericire. REBRFEANU, I. 178, cf. id. R. II, 100, 200. Mi-i fața împietrită ca o mască. CAZIMIR, L. U. 77. ◊ (Învechiț) Bal cu mască = bal mascat, v. mascat¹. Dau bal cu mască. NEGRUZZI, S. III, 168. Mască mortuară = mulaj în ghips al feței unei persoane, făcut îndată după deces. Bătrînul saltă capacul unei măsuțe și ne arată masca mortuară a lui Ceaikovski. STANCU, U.R.S.S. 89. Masca mortuară a poetului este cu totul neobișnuită prin tinerețea pe care o exprimă. V. ROM. iulie 1 953, 204. ◊ (În context figurat) Treptat, Pe pleoape, pe obraji și pe urechi Ni s-a cernut o mască De catifea de praf. CAMIL PETRESCU, V. 15. ◊ E x p r. A(-i) cădea (sau a i se lua cuiva) masca = a (se) dezvălui minciuna, înșelătoria (cuiva), a apărea (sau a face să apară) în adevărata lumină. Aci cade masca ipocritului, aci toate se arăt. MARCOVICI, C. 46/21. Astăzi masca trădătorilor s-a luat de pe ochi. BOLLIAC, O. 231. A-și scoate (sau a-și arunca, a-și lepăda etc.) masca sau a ridica (sau a lua, a smulge, a rupe) cuiva masca = a(-și) arăta adevărata fire, intențiile ascunse; a (se) demasca. Mi-aș face o datorie să colind lumea și să rup măștile atîtor nemernici șarlatani. PR. DRAM. 289. Atunci Iancul lepădă masca, își dezvăli urîtul caracter. NEGRUZZI, S. I, 25. Ciocoiul își ridică masca ipocriziei de la ochi și se arătă lumei în mizerabila și uricioasa nuditate a sufletului său celui mic. FILIMON, O. I, 98. Își lepădară masca prefăcătoriei pe care o purtaseră pînă atunci pe obraz. STANCU, R. A. IV, 158, cf. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2762. (Argotic) A lăsa (pe cineva) mască = a păcăli, a înșela, a trage (cuiva) chiulul. Cf. BUL. FIL. II, 207. ♦ Figură de lemn sau de piele acoperind fața (și o parte a corpului) actorilor din antichitate, potrivit rolului interpretat. Cf. CADE. Nu rîde, nu surîdel Fii crunt ca o mască primitivă. BENIUC, V. 98. Mască comică. Mască tragică. ♦ Machiaj; p. e x t. fizionomie a unui actor (machiat). Unii [actori] și-au făcut de o sută de ori, ba chiar de mai mult de o sută de ori, măștile. STANCU, U.R.S.S. 77. ♦ Aspect, expresie specială, neobișnuită a feței unei persoane, provocată de o emoție sau de un sentiment puternic, de o boală etc. Bătrînul arăta o mască galbenă asudată cu sînge. SADOVEANU, Z. C. 257. ♦ Preparat cosmetic sau orice ingredient conținînd vitamine, care se aplică pe față, pentru întreținerea tenului. DICȚ. 2. P. e x t. Ceea ce servește pentru a ascunde, a masca, a camufla ceva. V. paravan. Însă, cum știi foarte bine, adevărul dezvălit, Fără mască, între oameni lesne nu e priimit. ALEXANDRESCU, O. I, 179. Și să nu se creadă că un mod literar sau alt mod literar poate să fie o mască, o artificialitate, și că nu exprimă însuși graiul atavic al fiecăruia. MACEDONSKI, O. IV, 134. Aci sărăcia nu mai avea nici o mască. Se arăta, de la întîia ochire, în toată urîțenia ei. STANCU, R. A. ii, 404. ♦ Chip prefăcut, atitudine simulată menită să ascundă sentimentele sau intențiile adevărate, să inducă în eroare. În zadar chipu-ți poartă mîhnirea. . . subt astă mască văz bucurie. ALEXANDRESCU, M. 62. Toate acestea le făcea sub masca omeniei și a dreptății. FILIMON, O. I, 146, cf. BOLINTINEANU, O. 258. Autoritățile erau prea slabe pentru a izgoni din potecile Carpaților acești hoți cari, sub masca de comercianți, pustiau munții. GANE, N. I, 57. 3. Persoană care poartă o mască¹ (II); s p e c. actor care poartă mască (II), care joacă cu mască. Deseară mă duc la dup, Mască c-un cojoc de lup. MUMULEANU, C. 147/2. S-a arătat o mască ce închipuia pe cerber. CR (1832), 24/28. În toate ulițele întâlnești măști, păpuși, irozi. ALECSANDRI, T. I, 65, cf. 76. Masca îmi luă brațul și mă tîrî prin sală. BOLINTINEANU, O. 382. E încîntat de primăvara italiană, de monumente, și mai ales de măști. CARAGIALE, O. VII, 95. Majoritatea măștilor sînt femei. CAMIL PETRESCU, T. II, 68. Încep să vie și tot feliul de mașcure (maște), cum le zic la Benic. MARIAN, NU. 724. ◊ (În context figurat) Panglicari în ale țării, care joacă ca pe funii, Măști cu toate de renume din comedia minciunii. EMINESCU, O. I, 150. ◊ Fig. Masca blondă [= luna] . . . Surîdea printre frunzișuri la întíia mea iubire. MACEDONSKI, O. I, 124. ♦ Prototip, figură. Thersit . . . ar fi deci, după părerea lui Pongs, masca simbolică. . . sub care se ascunde resentimentul unei generații persecutate. VIANU, M. 61. ♦ Epitet dat unui om prefăcut; „om urît și nesuferit” (LM). Fugi de zîmbetul fățarnic și de stríngerea de mînă A acestor măști, ce firea omenească o îngînă. VLAHUȚĂ, O. A. I, 73. Mască înaintea ta nici cum să primești (= să te ferești de un om prefăcut, viclean și fățarnic). Cf. ZANNE, P. IV, 445. II. P. a n a l. Nume dat unor dispozitive de protecție care acoperă fața (și capul sau corpul) unei persoane. Un doctor englez nu de mult a aflat un fel de mască prin mijlocul căriia poate cineva să stea fără primejdie într-un loc plin de aburi de pucioasă sau de fum de cărbuni. CR (1 829), 169²/22, cf. 129²/8, DM. ♦ S p e c. împletitură făcută din fire de metal, Întrebuințată ca apărătoare a feței la scrimă, la albinărit etc. Înfățișarea Olguței era cu totul băiețească. Mai întîi îmbrăcămintea: pantaloni de scrimă bărbătești, pieptar și mască bombată. TEODOREANU, M. II, 92. ♦ S p e c. Bucată de pînză întrebuințată în chirurgie pentru izolarea feței operatoruiui. Cf. A. POP, CHIRURG. 447. ♦ S p e c. (De obicei determinat prin „de gaze” sau „de gaz”) Dispozitiv care se așază pe cap și pe față, folosit ca mijloc de protecție împotriva efectelor gazelor toxice de luptă și a substanțelor radioactive. Fenomenul are aplicații numeroase, între altele la măștile de gaz. CIȘMAN, FIZ. I, 358. III. Adăpost individual, săpat de fiecare luptător pe címpul de luptă. Radu Comșa își aprinde țigarea, cît oamenii scobesc măști. PETRESCU, Î. II, 36, cf. IORDAN, L. R. A. 480. – Pl.: măști și (regional) maște. – Din fr. masque, germ. Maske.

ingredient (desp. -di-ent) s. n., pl. ingrediente

dresuri (mirodenii; ingrediente; arome; farduri) (rar) s. n. pl.

MIRODÉNIE s. f. I. (Mai ales la pl.) 1. Nume dat unor substanțe aromatice care răspîndesc un miros puternic și plăcut; aromate, (învechit) mi- rositură. Fură date lui mirodenii multe ca să le jărtvească cu rugăciunea a tot sfinții, N. TEST. (1 648), 309^r/28, cf. 307^r/28. Multe mirodenii dentăi grele, iară apoi mare și iscusit miros fac. M. COSTIN, LET. I, 302/21. Unele purta . . . tipsii cu condite, și cu mirodenii ce umple locul de bun miros (a. 1773). GCR II, 89/4. Pretutindenea ardea ceale mai minunate mirodenii. BELDIMAN, N. P. I, 87/1. I-am pus la nas niște mirodenii. . . prin mijlocul cărora i-am îngreuiat somnul. GANE, N. II, 61, cf.33. Intră stăpîna casei gătită strașnic. . . și după dînsa o jupîneasă bătrînă, care o stropește cu mirodenii. CARAGIALE, O. IV, 189. Din ușă te învăluia un miros de mirodenii și de flori. GALACTION, O. 328. Orientul își înalță fumul greu de mirodenii. TOPÎRCEANU, P. 206. Pe brațe-i întinde. . . șăpusoarele cu mirodenii și celelalte mărunțișuri cumpărate de mire. SEVASTOS, N. 220. ♦ P. e x t. (Mai ales la sg.) Miros plăcut; parfum, aromă, mireasmă. Înplea-se-va pămîntul de dulce mirodenie. COD. TOD. 230. Să se suie rugăciunea ca o mirodenie. PSALT. (1 651), ap. JAHRESBER. III, 178. Au pogorît pre mirodenia fumului la locul unde este acum mînăstirea Ețcanii. SIMION DASC., LET. 15. Împlînd văzduhul de mirodeniile aromatelor și moscului, DOSOFTEI, V. S. octombrie 51^v/15. Iatacul acela curat, plin de mirodenia florilor uscate de cîmp. SADOVEANU, P. S. 231, cf. id. E. 123. Cer un ceai fierbinte de cinci parale cu mirodenie de cuișoare. I. BOTEZ, ȘC. 52. 2. Nume dat părților unor plante (exotice) folosite pentru a da alimentelor aromă sau gust picant; p. ext. (la pl., rar) ingrediente. Trebuie să se amestice și alte mirodenii ca să se facă deplin ciocolată. DRĂGHICI, R. 144/3. Fabricant de cafea măcinată și alte mirodenii. CARAGIALE, M. 286. E oprit de brașoveni cu piperul și mirodeniile din carâle sale. IORGA, S. D. XII, IV, cf. BIANU, D. S. Tot felul de mirodenii de-ale pămîntului. PAMFILE, S. T. 64. Să guste rachiu călugăresc cu mirodenii. HOGAȘ, M. N. 163. Obiecte importate:. . . tabac, tămîie, mirodenii. N. A. BOGDAN, C. M. 136. Vedea. . . minusculi arbuști de mirodenii. C. PETRESCU, C. V. 119. Pe grătare. . . sfîrîiau cîrnăței ce împrăștiau miros de mirodenii. BRĂESCU, A. 164. O mirodenie neidentificatâ dădea aromă rară acestei ciorbe. CĂLINESCU, S. 734. ♦ P. ext. (Prin Ban.) Zarzavat aromat de la care se consumă frunzele; verdeață. Cf. NOVACOVICIU, C. B. I, 14, CHEST. II 398/9. II. Numele a două plante din familia cruciferelor, cu flori plăcut mirositoare: a) plantă cu flori galbene-verzui, care crește la marginea pădurilor; floarea-nopții (Hesperis tristis). Cf. PANȚU, PL., CADE, DM; b) nopticoasă (Hesperis matronalis). Cf. DDRF, ȘĂINEANU, D. U., PANȚU, PL., CADE, VOICULESCU, L. 190. – Pronunțat: -ni-e. – Pl.: mirodenii. – Mirodie + suf. -enie.

șterț, șterțuri, s.n. (reg.) 1. Băț crăpat la un capăt, cu care se amestecă ingredientele din care se prepară urda. 2. Unealtă cu care fierarul stropește para cărbunilor când înroșește fierul; stropitoare, pămătuf, pomătău. – Din germ. Sterz „coadă, mâner” (Papahagi, DEX, MDA).