COMPONENȚĂ. Subst. Componență, compoziție, alcătuire, alcătuială, formație, formare, întocmire, constituire, organizare, orînduire, structură, sistem; formulă, combinație. Conținut, cuprins, componență, cuprindere (rar), masă. Combinare, îmbinare, împletire (fig), reunire; întreg, ansamblu. Parte componentă, parte integrantă, component(ă), constituent, formant, element; ingredient, ingrediență (ieșit din uz), accesoriu; parte, porțiune, fragment, bucată, segment, fracțiune. Particulă, moleculă, atom, părticică (dim.), părticea (dim.), crîmpei, frîntură, fărîmă. Piesă, subansamblu, organ, detaliu. Membru; participant, părtaș; coechipier; aliat; asociat. Adj. Component, alcătuitor, constitutiv, constituent, constituant; structural. Cuprins, inclus. Compus, constituit, combinat, îmbinat. Vb. A se compune din..., a fi format din..., a fi alcătuit din..., a consta din..., a consista din..., a fi constituit din...; a conține, a cuprinde, a include, a încadra, a îngloba; a totaliza, a însuma, a număra. A face parte din..., a aparține de..., a ține de..., a fi unul din..., a intra în componența..., a se încadra, a se integra; a se alia, a se asocia. A compune, a constitui, a alcătui, a forma, a structura, a face un întreg, a întregi; a însuma, a totaliza. V. asociere, bucată, formă, includere, structură.