ALEURONAT s. n. Produs alimentar, bogat în proteine, obținut din gluten, din care se fac preparate culinare dietetice pentru bolnavii de diabet. [Pr.: -le-u-] – Din fr. aleuronate.

HIPERGLICEMIE s. f. (Med.) Creștere peste valorile normale a concentrației de glucoză din sânge, frecventă în diabetul zaharat. – Din fr. hyperglycémie.

ZAHARINĂ s. f. Substanță organică solidă, cristalizată, greu solubilă în apă, cu o putere de îndulcire de 500 de ori mai mare decât a zahărului, netoxică și neasimilabilă, întrebuințată ca înlocuitor al zahărului în alimentația bolnavilor de diabet. – Din fr. saccharine.

ZAHĂR s. n. 1. Specie de zaharoză de culoare albă cristalizată, ușor solubilă în apă, cu gust dulce și plăcut, obținută mai ales din sfecla de zahăr sau din trestia de zahăr și constituind unul dintre produsele alimentare de bază. ♦ Zahăr de struguri = glucoză. Zahăr de lapte = lactoză. Zahăr de malț = maltoză. ♦ Loc. adj. De zahăr = (despre oameni) foarte bun, gentil, serviabil; foarte simpatic. 2. Nume dat excesului de glucoză din sânge; (și în sintagma boală de zahăr) boală cauzată de acest exces; diabet zaharat. [Var.: (reg.) zahar s. n.] – Din ngr. záhari. Cf. bg. zahar.

PENTRU prep. I. (Exprimă un raport cauzal) 1. Din cauza..., din pricina..., datorită... Pentru asta a plecat. ◊ Expr. Nu pentru alta, ci... = nu din altă cauză, dar... 2. (Introduce un complement indirect) Mulțumește pentru buna găzduire. ◊ Expr. Pentru puțin (sau nimic), se spune ca răspuns celui care mulțumește când i s-a făcut un serviciu. Pentru nimic în lume = cu nici un preț, în nici un caz. Pentru (numele lui) Dumnezeu! exclamație care însoțește o cerere sau o rugăminte sau care exprimă uimirea, indignarea cuiva. II. (Exprimă un raport final) 1. (Introduce un complement circumstanțial de scop) Cu scopul de..., în scopul..., în vederea... Scrie pentru bani. 2. (Introduce un complement indirect) În interesul..., în (sau spre) folosul..., în favoarea...; în apărarea... Pledează pentru el. ◊ (În construcții eliptice) Cincizeci de voturi pentru și două contra. ♦ Potrivit cu...; în măsură să... Serviciul nu era pentru el. ♦ După. Plânge pentru cel plecat. ♦ (Față) de... Are o grijă deosebită pentru mama lui. 3. (Introduce un atribut) Hârtie și plic pentru o scrisoare. ♦ Cu direcția..., cu destinația... Autobuzul pentru Ploiești. 4. (Intră în compunerea numelor predicative) Acest cadou e pentru tine. 5. (Introduce un complement sau un atribut) Contra, împotriva. Medicament pentru diabet. Ia ceva pentru durerile de cap. III. (Exprimă un raport de relație) Cu privire la..., referitor la..., în legătură cu... S-au schimbat lucrurile pentru el. ♦ Față de..., în raport cu... Pentru unii mumă, pentru alții ciumă. IV. (Exprimă un raport temporal, introducând un complement circumstanțial de timp) Pleacă pentru o clipă. ◊ Expr. Pentru moment = deocamdată. V. (Exprimă un raport de compensație, de echivalență sau de schimb) În schimbul...; în locul..., în loc de... Pentru un palton a dat o rochie. VI. 1. (Urmat de un infinitiv, are valoare de conjuncție, construcția fiind echivalentă, cu o propoziție consecutivă negativă, când regenta e afirmativă, și invers) Subiectul e prea vast pentru a putea fi expus într-o oră. 2. (Formează conjuncții compuse) Pentru ca sau pentru că = fiindcă, deoarece, din cauză că; de vreme ce, întrucât. Pentru ce (sau aceasta, aceea) = deci, așadar, de aceea, drept care, din care cauză. – Din printru.

POLIFAGIE s. f. 1. Formă de nutriție în care intră hrană variată, aparținând mai multor tipuri biologice; spec. proprietate a unor paraziți de a ataca viețuitoarele-gazdă din specii și din familii diferite. 2. Simptom caracteristic diabetului zaharat, care se manifestă printr-o foame exagerată, urmată de consumare excesivă de alimente. – Din fr. polyphagie.

POLIDIPSIE, polidipsii, s. f. Sete excesivă, patologică, caracteristică pentru unele boli ca diabetul zaharat, diabetul insipid, pentru unele boli psihice etc. – Din fr. polydipsie.

COMĂ¹, come, s. f. Pierdere totală prelungită a cunoștinței, a sensibilității și motricității, asemănătoare cu un somn adânc, provocată de o ruptură a vaselor creierului, de diabet, de uremie sau de alte boli. ♦ (Impr.) Agonie. ◊ (Arg., loc. adj. și adv.) De comă = extraordinar, nemaipomenit. – Din fr. coma.

DIABET, diabeturi, s. n. Nume dat mai multor boli metabolice și endocrine caracterizate prin eliminare abundentă de urină, prin senzație continuă de sete, prin prezența glucozei în urină etc.; boală de zahăr. [Pr.: di-a-] – Din fr. diabète.

BOALĂ s. 1. (MED.) afecțiune, maladie, (rar) rău, suferință, (livr.) morb, (pop.) beteșug, patimă, vătămare, (înv. și reg.) neputință, (reg.) betegie, betejeală, (înv.) lâncezime, lângejune, lângoare, morbiciune, pătimire. (A pune diagnosticul unei ~.) 2. (MED.) boala lui Addison = diabet bronzat; boala lui Bazedow = bazedov, gușă exoftalmică; boala lui Hodgkin v. limfogranulomatoză malignă; boala lui Nicolas-Favre = limfogranulomatoză inghinală subacută; boala lui Pierre Marie și Marinescu v. acromegalie; boala lui Recklinghausen v. osteoză fibrochistică; boala papagalilor = psitacoză; boala Rustițki-Kahler v. mielom; boala somnului = encefalită letargică; boală mintală v. nebunie; boală venerică = (pop.) boală lumească. 3. (MED. VET.) boala lui Carré = (pop.) jigăraie, jigodie, rapăn.

BOALĂ-DE-ZAHĂR s. v. diabet.

DIABET s. (MED.) 1. (pop.) (boală de) zahăr. 2. diabet bronzat v. boala lui Addison.

DOCTORIE s. (FARM.) leac, medicament, remediu, (înv. și reg.) medicină, spițerie. (O ~ eficace în diabet.)

PREDISPOZIȚIE s. 1. v. aptitudine. 2. (MED.) (înv.) predispunere. (~ la diabet.)

ZAHĂR s. v. diabet.

diabet s. n. (sil. di-a-), pl. diabeturi

ACETONEMIE f. Prezență a acetonei în sânge (întâlnită în diabet). /<fr. acétonémie

ACETONURIE f. Prezență a acetonei în urină (întâlnită în diabet, în stările de inaniție etc.). /<fr. acétonurie

BOALĂ boli f. 1) Tulburare a stării normale a unui organism (uman sau animal); maladie; afecțiune. ~ infecțioasă. ~ epidemică. ~ de piele. ◊ ~a copiilor (sau neagră) epilepsie. ~ de zahăr diabet. Boli profesionale boli care survin în urma exercitării unei profesii. ~ mintală psihoză. A băga pe cineva în ~e a) a băga groaza în cineva; a speria pe cineva de moarte; b) a supăra tare pe cineva. 2) fig. Obișnuință anormală, nedirijată de voință și de rațiune; înclinație excesivă și condamnabilă; viciu; patimă. [G.-D. bolii; Sil. boa-lă; Pl. și boale (în expresii)] /<sl. boli

DIABET n. Boală provocată de mărirea cantității de zahăr în sânge și în urină. [Sil. di-a-] /<fr. diabète

DIABETIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de diabet; propriu diabetului. Comă ~că. 3) și substantival Care suferă de diabet; bolnav de diabet. [Sil. di-a-] /<fr. diabetique

POLIDIPSIE f. Sete excesivă manifestată la bolnavii de diabet sau de unele boli psihice. /<fr. polydipsie

ZAHARAT ~tă (~ți, ~te) 1) Care conține zahăr; cu zahăr în conținut. 2): Diabet ~ stare patologică provocată de insuficiența de insulină în organism și manifestată prin creșterea concentrației de glucoză din sânge și prin apariția ei în urină. /zahăr + suf. ~at

ZAHARINĂ f. Substanță organică albă, cristalizată, mult mai dulce decât zahărul, dar lipsită de valoare nutritivă, folosită de bolnavii de diabet ca substituent al zahărului. /<fr. saccharine

PARADIABET s.n. Stare patologică asemănătoare diabetului, dar avînd alte cauze. [Pron. -di-a-. / < fr. paradiabète].

POLIDIPSIE s.f. Sete foarte mare care se manifestă în diabet și în unele boli febrile. [< fr. polydipsie, cf. gr. polys – mult, dipsos – sete].

COMĂ¹ s. f. stare letargică de pierdere totală a cunoștinței, a sensibilității și posibilității de mișcare, produsă de o hemoragie cerebrală, diabet, uremie etc. (< fr. coma, gr. koma)

ANTIDIABETIC, -Ă adj. Care combate diabetul. [Pron. -di-a-. / < fr. antidiabétique].

COMĂ¹ s.f. Stare letargică de pierdere a cunoștinței, a sensibilității și a posibilității de mișcare, produsă de o hemoragie cerebrală, de diabet, de uremie etc.; agonie. [< fr. coma, cf. gr. koma – somn profund].

DIABET s.n. Boală care se caracterizează prin mărirea cantității de zahăr în sînge și în urină. [Pron. di-a-, pl. -turi, -te. / < fr. diabète, cf. lat., gr. diabetes].

DIABETIC, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de diabet. [< fr. diabétique].

DIABETOGEN, -Ă adj. Care produce diabet. [< fr. diabetogène].

GLICOZURIE s.f. Prezența glucozei în urină în cazul cînd bolnavul suferă de diabet. [Gen. -iei. / < fr. glycosurie, cf. gr. glykys – dulce, ouron – urină].

NARCOLEPSIE s.f. Tendință morbidă pentru somn, simptom al unor boli ca diabetul, obezitatea etc. [Gen. -iei. / < fr. narcolepsie, cf. gr. narke – narcotic, lepsis – fixare].

ANTIDIABETIC, -Ă adj., s. n. (medicament) care combate diabetul. (< fr. antidiabétique)

ANTIDIABETOGEN, -Ă adj. care se opune apariției diabetului. (< anti- + diabetogen)

ANTIINSULINĂ s. f. substanță din ser care apare în unele cazuri de diabet rezistent la insulină. (< anti- + insulină)

DIABET¹ s. n. boală care prin neputința organismului de a utiliza zahărul din alimentație, determinând creșterea cantității acestuia în sânge (hiperglicemie) și în urină (glicozurie). (< fr. diabète)

DIABET²(O)- elem. „diabet”. (< fr. diabét/o/-, cf. gr. diabetes, scurgere continuă)

DIABETIC, -Ă adj., s. m. f. (suferind) de diabet. (< fr. diabétique)

DIABETOGEN, -Ă adh. care produce diabet. (< fr. diabétogène)

DIABETOLOGIE s. f. ramură a medicinei care studiază diabetul. (< fr. diabétologie)

GLICOZURIE s. f. prezența glucozei în urină (în diabet și în cursul sarcinii și al alăptării). (< fr. glycosurie)

NARCOLEPSIE s. f. tendință irezistibilă de a dormi, simptom al unor boli ca diabetul, obezitatea etc. (< fr. narcolepsie)

PARADIABET s. n. stare patologică asemănătoare diabetului. (< fr. paradiabète)

POLIDIPSIE s. f. sete excesivă, în diabet și în unele boli psihice sau febrile. (< fr. polydipsie)

POLIFAGIE s. f. 1. consumare exagerată de alimente, simptom al diabetului zaharat. 2. mod de nutriție a organismelor polifage. ◊ proprietate a unor paraziți de a ataca viețuitoarea gazdă din specii diferite. (< fr. polyphagie)

PREDIABET s. n. stare care precedă diabetul. (< fr. prédiabète)

NETÓXIC, -Ă, netoxici, -ce, adj. Care nu are un caracter toxic. [Cuvânt fără explicații în dicționare, care apare în definiția din DEX ’98: ZAHARINĂ. Substanță organică solidă, cristalizată, greu solubilă în apă, cu o putere de îndulcire de 500 de ori mai mare decât a zahărului, netoxică și neasimilabilă, întrebuințată ca înlocuitor al zahărului în alimentația bolnavilor de diabet.]

BERNARD [bernár] Claude (1813-1878), fiziolog francez. Prof. univ. la Sorbona. Unul dintre fondatorii fiziologiei moderne și al endocrinologiei. Contribuții la studiul funcției glicogenetice a ficatului, al rolului pancreasului în digestia grăsimilor, al fenomenelor electrice din mușchi și nervi, al rolului sistemului nervos în apariția diabetului, în reglarea vasomotricității, al acțiuniii paralizante a curarei. A creat termenii de mediu intern și secreție internă. În „Introducere la studiul medicinii experimentale”, formulează o serie de reguli ale metodologiei observației, experimentului și ipotezei științifice, înscriindu-se printre clasicii epistemologiei.

BOALĂ, boli, s. f. 1. Tulburare a sănătății, datorită unor agenți din mediul interior sau exterior al organismului. ◊ (Pop.) Boala copiilor = epilepsie. Boală lungă (sau mare) = tifos. Boală seacă = tuberculoză. Boală de zahăr = diabet. ◊ Expr. A băga rufele în boală = a spăla rufele prost, de mîntuială. A scoate rufele din boală = a spăla rufele bine după ce mai întîi au fost prost spălate. 2. Epitet dat vitelor (sau altor animale) slabe, leneșe, nărăvașe. 3, (Fam.) Poftă, dorință; capriciu; pasiune. ◊ Expr. A avea boală să... = a avea o dorință, o poftă chinuitoare de a face ceva. ♦ (Fam.) Ciudă, necaz; pornire, pică, invidie. [Pl. și: boale] – Slav (v. sl. bolĩ).

CIUMĂREÁ (cf. ciumă) s. f. Plantă erbacee perenă, medicinală, din familia leguminoaselor, înaltă pînă la 100 cm, cu frunze alterne, imparipenat compuse și flori liliachii dispuse în raceme (Galega officinalis). Folosită în tratamentul diabetului și pentru stimularea lactației.

ZAHARINĂ s. f. Derivat al acidului benzoic, foarte solubil în apă, cu o putere de îndulcire de 500 de ori mai mare decît a zahărului, întrebuințat la îndulcirea alimentelor destinate bolnavilor de diabet. – Fr. saccharine.

computerizat, -ă adj. ♦ 1. Echipat cu computer, automatizat ◊ „Un sistem computerizat de control al cantității de zahăr din sângele suferinzilor de diabet a fost realizat de medici americani și canadieni.” R.l. 13 IX 74 p. 6. ♦ 2. Realizat cu ajutorul unui computer ◊ „Bibliografie computerizată. La Biblioteca Națională din Paris au fost inaugurate instalațiile electronice care vor permite «fișarea» tuturor cărților ce se publică în Franța (circa 23000 de titluri anual).” Sc. 2 III 75 p. 6; v. și confrunta, ordinator, sensor (din computeriza, după engl. computerized; D. Urițescu CV 86)

energizant, -ă adj. (med.) Care dă energie ◊ „S-a constatat că acest leac străvechi [ceaiul de mușețel] are nebănuite efecte energizante, înlăturând oboseala și creând cicliștilor impresia că dobândesc «picioare noi».” Sc. 10 VIII 77 p. 6. ◊ „[...] un nou unguent energizant [...] ce are aplicații în tratamentul bolilor reumatismale, al diabetului, ulcerului etc.” R.l. 21 V 93 p. 8 (din fr. énergisant; cf. engl. energizing; PR 1970; DEX-S)

macroangiopatie s. f. (med.) ◊ „În cadrul celei de-a doua secțiuni a simpozionului au fost comunicate peste 40 de lucrări referitoare la una din cele mai frecvente complicații cronice ale diabetului, și anume micro și macroangiopatia diabetică (leziunile vaselor sângelui), consecință a tulburărilor metabolice specifice diabetului.” Sc. 30 V 84 p. 5 (din macro- + angiopatie)

OBEZITÁTE (< fr., lat.) s. f. Creștere exagerată a greutății corporale (peste 25% față de greutatea normală), cauzată de acumularea unei cantități mari de grăsime în țesutul subcutanat și în jurul viscerelor. Poate fi exogenă, când este determinată de o alimentație excesivă sau endogenă, când apare în urma unor tulburări ale glandelor endocrine ori ale centrilor nervoși din hipotalamus. Constituie un factor de risc în diabetul zaharat, patologia cardiovasculară și arterioscleroză.

PARADIABÉT (< fr.) s. n. Stare patologică asemănătoare diabetului zaharat, dar provocată de cauze extrapancreatice (hiperfuncție cortisuprarenală, insuficientă hepatică etc.) și caracterizată printr-o toleranță scăzută la glucide și uneori prin glicozurie.

PAVEL, Ionel S. (1897-1991, n. București), medic român. Acad. (1990), prof. univ. la București. Fondator și director (1948-1967) al Centrului de Asitență a Diabeticilor din București. Unul dintre inițiatorii studiilor sistematice de hepatologie și diabetologie clinică în România; a militat pentru organizarea asistenței medico-sanitare a diabeticilor. Cercetări asupra fiziologiei și patologiei pancreasului, a tulburărilor funcționale ale colecistului, aspura diabetului zaharat etc. („Colecistopatiile”, „Obezitatea”, „Diabetul zaharat”, „Dietetica fiziopatologică și clinică”). Membru al mai multor academii și societăți științifice străine.

* diabét n., pl e (vgr. diabetes, d. diabaino, trec, fiindcă în această boală urina trece pin corp în mare cantitate). Med. Boala zahăruluĭ, o boală caracterizată pin urină abundantă și plină de zahăr. – Cauzele acesteĭ boale sînt ereditare: unu din părințĭ a suferit de diabet, de artritizm, de petricele la rinichĭ orĭ la ficat, de isterie, de epilepsie, paralizie generală saŭ nebunie. Beția agravează diabetu.

* diabétic, -ă adj. (d. diabet). Relativ la diabet. Subst. Bolnav de diabet.

MACLEOD [məkláud], John James Rickard (1876-1935), medic și fiziolog britanic. Din 1918 a trăit în Canada. Prof. univ. la Cleveland, Toronto, Aberdeen. Cercetări asupra diabetului; contribuții la descoperirea și introducerea în terapeutică a insulinei. Premiul Nobel pentru fiziologie și medicină (1923), împreună cu Sir F.G. Banting.

MALNAȘ-BĂI, sat în com. Malnaș, jud. Covasna, stațiune balneoclimaterică de interes general, sitaut la 505 m alt., în defileul Oltului, care separă M-ții Bodoc de M-ții Baraolt, la 22 km N de municipiul Sfântu Gheorghe. Stație de c. f. Numeroase izvoare cu ape minerale carbogazoase, feruginoase, bicarbonatate, sodice, calcice, magneziene, folosite în cură internă pentru tratarea afecțiunilor tubului digestiv (gastrice cronice), a celor hepato-biliare (dischinezie biliară, colecistite, hepatită cronică, pancreatită cronică), a bolilor metabolice și de nutriție (diabet zaharat).

GLICEMÍE (< fr.; {s} gr. glykys „dulce” + haima „sânge”) s. f. Cantitatea de glucoză din sângele circulant, reglementată pe cale neurohormonală; limitele normale sunt de 0,70-1,20 gś. În diabet crește proporția de glucoză în sânge (hiperglicemie); prin acțiunea insulinei sau altor mecanisme glicolitice, proporția poate să revină la normal sau să scadă până la subnormal (hipoglicemie).

GLICONEOGENÉZĂ (< fr.) s. f. Sinteză de substanțe hidrocarbonate în ficat folosind molecule conținute în compuși de natură proteică sau lipidică; este caracteristică diabetului și excesului de hormoni corticosteroizi endogeni sau exogeni.

MINCU, Iulian (n. 1927, sat Olteni, jud. Dâmbovița), medic și om politic român. Prof. univ. la București. Membru fondator și președinte (1974-1999) al Societății de diabet, nutriție și boli metabolice. În înființat (1993) Institutul „N. Paulescu”. Printre primii care fundamentează conceptul de alimentație rațională la români. Cercetări și studii în domeniul diabetului, nutriției și bolilor metabolice („Diabetic macro- and Microangiopathy”, „Dislipidemiile”, „Hipoglicemiile”, „Hipoglicemiile”, „Universalitatea alimentației. Istoria și particularitățile alimentației la români”). Ministru al Sănătății (1992-1996).

*orgánic, -ă adj. (vgr. organikós). Relativ la organe saŭ la corpurile organizate: vĭața organică, nutrițiunea e o funcțiune organică. Care atacă organele vĭețiĭ: diabetu e o boală organică. Provenit din corpurĭ organizate (animale saŭ plante): cărbunele de pămînt e o materie organică. Relativ la organizațiunea uneĭ țărĭ, uneĭ societățĭ: regulament organic, lege organică. Care datează din timpu cînd s’a organizat o limbă: toate vorbele de conjugarea a doŭa și a treĭa îs organice în limba românească. Chimia organică, chimia cărbuneluĭ și a derivatelor luĭ. S. f. La ceĭ vechĭ, acea parte a muziciĭ care se cînta din instrumente. Adv. În mod organic.

MURPHY [mə:rfi], William Parry (1892-1978), medic american. Descoperiri în tratamentul anemiei pernicioase (tratamentul cu vitamina B₁₂). A pus la punct o metodă de diagnostic a calculilor vezicii biliare și alte pentru tratamentul peritonitei purulente generalizate. Lucrări privind tratamentul diabetului zaharat. Premiul Nobel pentru fiziologie și medicină (1934), împreună cu G. Minot și G.H. Whipple.

NUC (< nucă) s. m. Arbore din familia juglandaceelor, înalt de 18-20 m, cu frunze penat-compuse cu 5-9 foliole late, eliptice, și fructul o drupă su sămânța comestibilă (Juglans regia). Frunzele și cojile de nuci au variate întrebuințări în medicina tradițională (în diabet, ca tonic, pentru combaterea sudorației și a diareii etc.). Cojile verzi și frunzele sunt folosite la vopsirea fibrelor naturale într-o gamă largă de nuanțe. Lemnul de n. este folosit în ind. mobilei.

păsulă, -e, s.f. – (bot.) Fasole (Phaseolus vulgaris). Se folosește atât ca și aliment, cât și în scopuri medicinale (în tratarea diabetului). Pisat, se pune pe bube dulci (Borza 1968: 128). – Din magh. paszuly.

pomniță, -e, s.f. – (bot.) 1. Căpșună (ALR 1971: 449). 2. Fragă, frăguță (Fragaria vesca). (med.) Adjuvant în tratamentul diabetului (Dumitru 1992: 128). 3. Dudă (fructul arborelui Morus alba L. sau Morus nigra L.). Fructele au proprietăți laxative. – Din poamă „fruct” (< lat. poma) + -niță.

ruptoare, ruptori, s.f. – (med.) În expr. ruptoare de apă = diabet. Descântec de ruptoare de apă: „Se ia într-un vas curat apă din vale sau din râu, dar din acel loc unde se învârtește apa îndărăpt, sau cum se zice, unde este vâltoare; apoi să mai ia nouă mlădițe de măr dulce și să le legi într-un mănunchi laolaltă, și cu acele, mestecând apa, să zici (...)” (Bârlea 1924: 360). – Din rupt + -oare.

HIPERGLICEMÍE (< fr.; {s} hiper- + glykys „dulce” + haima „sânge”) s. f. (MED.) Creșterea concentrației glucozei sangvine peste valorile normale (0,9-1,2 g‰), întâlnită în diabetul zaharat.

HOUSSAY [usai], Bernardo Alberto (1887-1971), medic argentinian. Prof. univ. la Buenos Aires, Montevideo, Bogotá, Lima. Contribuții la studiul glandelor endocrine (hipofiza, tiroida, paratiroida). A demonstrat importanța secreției lobului anterior al hipofizei în declanșarea diabetului. Premiul Nobel pentru fiziologie și medicină (1947), împreună cu soții Carl F. și Gerty T. Cori.

INSULÍNĂ (< fr. {i}; {s} lat. insula „insulă”) s. f. (BIOCHIM., FIZIOL.) Hormon secretat de celulele β ale pancreasului (insulele Langerhans), cu acțiune hipoglicemiantă. Deficiența i. duce la apariția diabetului zaharat. Savantul român N. C. Paulescu a prezentat (1920) și a publicat (1921), pentru prima oară, sub denumirea de „pancreină”, acțiunea extractului injectat în sânge la un animal diabetic. F.C. Banting și C.H. Best (1922) ajung la aceleași concluzii și dau extractului denumirea de „isletină”. Purificarea, în vederea lansării pe piață a „insulinei”, aparține chimiștilor Collip, Clowes și Walden.

IONESCU-TÂRGOVIȘTE, Constantin (n. 1937, Târgoviște), medic român. Cercetări privind etiopatogenia și tratamentul diabetului zaharat și ale complicațiilor acestuia, precum și urgențele metabolice. Lucrări: „Funcția endocrină a rinichiului”, „Kininele plasmatice”, „Infecția și litiaza urinară”, „Necesitate și abuz în alimentație”.

diabet (di-a-) s. n., pl. diabeturi

diabet n. boală gravă caracterizată prin prezeața zahărului în urină.

ZAHARINĂ s. f. Substanță organică solidă, cristalizată, greu solubilă în apă, cu o putere de îndulcire de 500 de ori mai mare decât a zahărului, netoxică și neasimilabilă, folosită ca înlocuitor al zahărului în alimentația bolnavilor de diabet. – Din fr. saccharine.

ZAHĂR s. n. 1. Specie de zaharoză de culoare albă cristalizată, ușor solubilă în apă, cu gust dulce și plăcut, obținută mai ales din sfecla de zahăr sau din trestia de zahăr și constituind unul dintre produsele alimentare de bază. ◊ Zahăr de struguri = glucoză. Zahăr de lapte = lactoză. Zahăr de malț = maltoză. ◊ Loc. adj. De zahăr = (despre oameni) foarte bun, gentil, serviabil; foarte simpatic. 2. Nume dat excesului de glucoză din sânge; (și în sintagma boală de zahăr) boală cauzată de acest exces; diabet zaharat. [Var.: (reg.) zahar s. n.] – Din ngr. záhari. Cf. bg. zahar.

ALEURONAT s. n. Produs alimentar bogat în proteine, obținut din gluten, din care se fac preparate culinare dietetice pentru bolnavii de diabet. – Din fr. aleuronate.

COMĂ¹, come, s. f. Pierdere totală, prelungită a cunoștinței, a sensibilității și motricității, asemănătoare somnului profund, provocată de o ruptură a vaselor creierului, de diabet, de uremie sau de alte boli. ♦ (Impr.) Agonie. ◊ (Arg., loc adj. și adv.) De comă = extraordinar, nemaipomenit. – Din fr. coma.

DIABET, diabeturi, s. n. Nume dat mai multor boli metabolice și endocrine caracterizate prin poliurie sau glicozurie; boală de zahăr. [Pr.: di-a-] – Din fr. diabète.

PENTRU prep. I. (Exprimă un raport cauzal) 1. Din cauza..., din pricina..., datorită... Pentru asta a plecat. ◊ Expr. Nu pentru alta, ci... = nu din altă cauză, dar... 2. (Introduce un complement indirect) Mulțumește pentru buna găzduire. ◊ Expr. Pentru puțin (sau nimic), se spune ca răspuns celui care mulțumește când i s-a făcut un serviciu. Pentru nimic în lume = cu niciun preț, în niciun caz. Pentru (numele lui) Dumnezeu! exclamație care însoțește o cerere sau o rugăminte sau care exprimă uimirea, indignarea cuiva. II. (Exprimă un raport final) 1. (Introduce un complement circumstanțial de scop) Cu scopul de..., în scopul..., în vederea... Scrie pentru bani. 2. (Introduce un complement indirect) În interesul..., în (sau spre) folosul..., în favoarea...; în apărarea... Pledează pentru el. ◊ (În construcții eliptice) Cincizeci de voturi pentru și două contra. ♦ Potrivit cu...; în măsură să... Serviciul nu era pentru el. ♦ După. Plânge pentru cel plecat. ♦ (Față) de... Are o grijă deosebită pentru mama lui. 3. (Introduce un atribut) Hârtie și plic pentru o scrisoare. ♦ Cu direcția..., cu destinația... Autobuzul pentru Ploiești. 4. (Intră în compunerea numelor predicative) Acest cadou e pentru tine. 5. (Introduce un complement sau un atribut) Contra, împotriva. Medicament pentru diabet. Ia ceva pentru durerile de cap. III. (Exprimă un raport de relație) Cu privire la..., referitor la..., în legătură cu... S-au schimbat lucrurile pentru el. ♦ Față de..., în raport cu... Pentru unii mumă, pentru alții ciumă. IV. (Exprimă un raport temporal, introducând un complement circumstanțial de timp) Pleacă pentru o clipă. ◊ Expr. Pentru moment = deocamdată. V. (Exprimă un raport de compensație, de echivalență sau de schimb) În schimbul...; în locul..., în loc de... Pentru un palton a dat o rochie. VI. 1. (Urmat de un infinitiv, are valoare de conjuncție, construcția fiind echivalentă cu o propoziție consecutivă negativă, când regenta e afirmativă, și invers) Subiectul e prea vast pentru a putea fi expus într-o oră. 2. (Formează conjuncții compuse) Pentru ca sau pentru că = fiindcă, deoarece, din cauză că; de vreme ce, întrucât. Pentru ce (sau aceasta, aceea) = deci, așadar, de aceea, drept care, din care cauză. – Din printru.

POLIDIPSIE, polidipsii, s. f. Sete excesivă, patologică, caracteristică pentru unele boli ca diabetul zaharat, diabetul insipid, pentru unele boli psihice, stări febrile etc. – Din fr. polydipsie.

POLIFAGIE s. f. 1. Modul de nutriție a organismelor polifage. 2. Foame excesivă, patologică (determinând un consum exagerat de alimente), simptom caracteristic diabetului zaharat. – Din fr. polyphagie.

HIPERGLICEMIE s. f. (Med.) Creștere exagerată a concentrației de glucoză din sânge, frecventă în diabetul zaharat. – Din fr. hyperglycémie.

BOALĂ, boli și boale, s. f. 1. Tulburare a activității normale a organismului sub influență unor agenți din mediul interior sau exterior; tulburare a sănătății. Boală de inimă. Boli epidemice. ▭ Și-l grijește așa de bine, că peste cîteva zile îl scoate din boală. CREANGĂ, P. 76. Nu vede bine; dar asta poate fi o boală trecătoare. NEGRUZZI, S.I 41. ◊ Fig. Criza, șomajul, risipa, mizeria maselor largi, iată bolile incurabile ale capitalismului. (Popular) Boala copiilor = epilepsie. Toți se speriară că l-a găsit- boala copiilor. GORJAN, H. II 155. Boală lungă sau boală mare = tifos. Boală rea = a) epilepsie; b) tifos. Boală seacă = tuberculoză. Boală de zahăr = diabet. ◊ Loc. adv. (Argotic) De boală = din capriciu, de-al dracului; diri necaz, invidie, răutate etc. ◊ Expr. A băga rufele în boală = a spăla rufele prost, de mîntuială. A scoate rufele din boală = a spăla rufele bine, după ce mai întîi au fost prost spălate. (Familiar) A băga (pe cineva) în boală (sau în boale sau în toate boalele) v. băga. 2. Epitet, dat vitelor (sau altor animale) care nemulțumesc pe om (trag prost, sînt nărăvașe etc.). Dii, boală! STANCU, D. 187. Ho! boală!,.. strigă Gîrneață cu glas de tunet. HOGAȘ, DR. II 98.

DIABET s. n. Boală caracterizată prin creșterea cantității de zahăr în sînge și în urină; boală de zahăr. [Insulina] are proprietatea de a înlesni asimilarea zahărului în organism și de a face această asimilare posibilă acolo unde organismul bolnav de diabet nu mai e capabil s-o facă. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 120, 10/2. – Pronunțat: di-a-.

DIABETIC, -Ă, diabetici, -e, adj. Caracteristic diabetului, de natura diabetului. ♦ (Substantivat) Persoană bolnavă de diabet. – Pronunțat: di-a-.

COMĂ¹ s. f. Stare de inconștiență asemănătoare cu un somn adînc, din care bolnavul nu poate fi deșteptat, produsă de o ruptură a vaselor creierului, de diabet, uremie sau de alte boli. Bolnavul e în comă. Comă diabetică ♦ (Impropriu) Agonie.

INSULINĂ s. f. Substanță secretată de pancreas, care reglează cantitatea schimburilor de hidrocarbonați din organism; extrasă din sucul pancreatic al animalelor, se folosește în tratamentul diabetului. Insulina are proprietatea de a înlesni asimilarea zahărului în organism.

ZAHARINĂ s. f. Derivat al acidului benzoic, foarte solubil în apă, cu o putere de îndulcire de 500 de ori mai mare decît a zahărului, întrebuințat la îndulcirea alimentelor destinate bolnavilor de diabet. Pe cînd își căuta enervai prin buzunare cutiuța cu pastile de zaharină, veni un impiegat vamal alarmat. BART, S. M. 85. Cu mare nerăbdare aștept un răspuns dulce ca zaharina. CARAGIALE, O. VII 200.

ZAHĂR s. n. 1. Substanță albă, cristalizată, ușor solubilă în apă, cu gust dulce și plăcut, obținută mai ales din sfeclă de zahăr și din trestie de zahăr, și constituind unul din produsele alimentare de bază; zaharoză. Se pune într-un vas de aramă cam 500 gr de zahăr. PAMFILE-LUPESCU, CROM. 216. (În forma zahar) Furăm întîmpinați în pragul porții de o fată frumoasă, frumoasă de pare că era făcută de zahar. ISPIRESCU, L. 300. Cei cu pricina de ieri o adus zece căpățîni de zahar. ALECSANDRI, T. 194. ◊ Zahăr de gheață = zahăr candel, v. candel. Zahăr ars = zahăr topit (și descompus parțial prin încălzire), folosit în cofetărie și la colorarea băuturilor. Zahăr de struguri = glucoză. Zahăr de cartofi = glucoza obținută prin hidroliza amidonului. Zahăr de lapte = lactoză. Zahăr de malț = maltoză. ◊ Loc. adj. (Despre persoane) De zahăr = foarte simpatic, foarte serviabil. Să vie pe la ei, să-i cunoască familia și să se împrietenească cu Aristide, care e un băiat de zahăr. REBREANU, R. I 104. Ce băiat de zahăr ai fi să vii în persoană a-mi aduce răspunsul. CARAGIALE, O. VII 199. 2. Nume dat excesului de glucoză din sînge; boală cauzată de acest exces (v. diabet). – Variante: (regional) zahar, zăhar (ȘEZ. X 120) s. n.

păsulă, păsule, s.f. – (reg.; bot.) Fasole (Phaseolus vulgaris). Se folosește atât ca aliment, cât și în scopuri medicinale (în tratarea diabetului). ♦ (med. pop.) Pisată, se pune pe bube dulci (Borza, 1968: 128). – Cf. fasole (MDA); din magh. paszuly.

pomniță, pomnițe, s.f. – (bot.) 1. Căpșună (ALRRM, 1971: 449). 2. Fragă, frăguță (Fragaria vesca). ♦ (med. pop.) Adjuvant în tratamentul diabetului (Dumitru 1992: 128). 3. Dudă (fructul arborelui Morus alba L. sau Morus nigra L.). – Var. a lui pomiță (< poamă „fruct” + suf. -niță) (MDA).

ruptoare, ruptori, s.f. – (reg.; med.) În expr. ruptoare de apă = diabet. Descântec de ruptoare de apă: „Se ia într-un vas curat apă din vale sau din râu, dar din acel loc unde se învârtește apa îndărăpt sau, cum se zice, unde este vâltoare; apoi să mai ia nouă mlădițe de măr dulce și să le legi într-un mănunchi laolaltă, și cu acele, mestecând apa, să zici (...)” (Bârlea, 1924: 360). – Din rupt + suf. -oare (DEX, MDA).

BOALĂ s. 1. (MED.) afecțiune, maladie, (rar) rău, suferință, (livr.) morb, (pop.) beteșug, patimă, vătămare, (înv. și reg.) neputință, (reg.) betegie, betejeală, (înv.) lîncezime, lîngejune, lingoare, morbiciune, pătimire. (Are o ~ ascunsă.) 2. (MED.) boala lui Addison = diabet bronzat; boala lui Basedow = bazedov, gușă exoftalmică; boala lui Pierre Marie și Marinescu = acromegalie; boala somnului = encefalită letargică; boală mintală = alienare, alienație, demență, nebunie, sminteală, smintire, țicneală, (pop.) nebuneală, (înv. și reg.) smintă, (Transilv., Maram. și Ban.) bolînzie, (prin Bucov.) sălteală, (Mold.) zăluzeală, zăluzie, zărgheală, zărghenie, (fam.) căpială, (fig.) rătăcire, scrînteală, țăcăneală; boală venerică = (pop.) boală lumească. 3. (MED. VET.) boala lui Carre = (pop.) jigăraie, jigodie, rapăn.

boală-de-zahăr s. v. DIABET.

DIABET s. (MED.) 1. (pop.) (boală de) zahăr. 2. diabet bronzat = boala lui Addison.

DOCTORIE s. (FARM.) leac, medicament, remediu, (înv. și reg.) medicină, spițerie. (O ~ eficace în diabet.)

DIABETO- „diabet, diabetic”. ◊ gr. diabetes „scurgere continuă” > fr. diabéto-, it. id., germ. id., engl. id. > rom. diabeto-. □ ~gen (v. -gen₁), adj., care produce diabet; ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în diabetologie; ~logie (v. -logie₁), s. f., disciplină care se ocupă cu studiul afecțiunilor diabetice.

POLI- „mult, complex, numeros, supranumerar”. ◊ gr. polys „mult, numeros, abundent” > fr. poly-, engl. id., germ. id., it. poli- > rom. poli-. □ ~acant (v. -acant), adj., cu spini numeroși; ~adelf (v. -adelf), adj., cu staminele reunite în fascicule prin filamentele lor; sin. poliadelfic^[1]; ~aden (v. -aden), adj., cu glande numeroase; ~adenie (v. -adenie), s. f., hipertrofie simultană a mai multor ganglioni limfatici; ~andrie (v. -andrie), s. f., 1. Formă istorică de organizare a familiei, în care o femeie era căsătorită în același timp cu mai mulți bărbați. 2. Stare a unei flori poliandre; ~andru (v. -andru), adj., cu stamine numeroase; ~arhie (v. -arhie₁), s. f., formă de guvernămînt în care puterea este exercitată concomitent de mai multe persoane; ~artropatie (v. artro-, v. -patie), s. f., afecțiune constînd în mai multe artropatii; ~artroză (v. -artroză), s. f., reumatism cronic deformat al mai multor articulații; ~auxotrofic (v. auxo-, v. -trofic), adj., (despre organisme) care are nevoie de mai mulți factori de creștere; ~blast (v. -blast), s. n., spor multiseptat, prezent la licheni; ~blefarie (v. -blefarie), s. f., prezență de pleoape supranumerare; ~cariocit (v. cario-₁, v. -cit), s. n., celulă polinucleată din măduva osoasă; ~carp (v. -carp), s. n., fruct compus și indehiscent, format din mai multe carpele; ~carpoforie (v. carpo-₁, v. -forie), s. f., formare a mai multor capsule la vîrful ramificațiilor mușchilor frunzoși; ~caziu (v. -caziu), s. n., pleiocaziu*; ~cefal (v. -cefal), adj., 1. Cu mai multe capete. 2. (Despre plante) Cu mai multe capitule florale. 3. (Despre rădăcini) Cu mai multe îngroșări terminale; ~centric (v. -centric), adj., (despre cromozomi) cu mai mulți centromeri; ~cer (v. -cer₁), adj., cu mai multe tentacule sau coarne; ~cheirie (v. -cheirie), s. f., anomalie constînd în prezența de mîini supranumerare; ~chete (v. -chete), s. n. pl., clasă de anelide marine prevăzute cu numeroși perișori chitinoși; ~ciclic (v. -ciclic), adj., 1. Care prezintă mai multe fenomene periodice de frecvență diferită. 2. (Despre substanțe) Care conține mai multe cicluri formate din lanțuri închise de atomi. 3. (Despre flori) Cu mai multe verticile; ~cistografie (v. cisto-, v. -grafie), s. f., metodă de diagnostic constînd în expuneri radiologice, pe același film, ale umplerii și golirii vezicii urinare; ~cit (v. -cit), s. n., granulocit neutrofil de dimensiuni normale cu nucleul foarte segmentat; ~citemie (v. -cit, v. -emie), s. f., poliglobulie*; ~clad (v. -clad), adj., cu numeroși lăstari; ~cladie (v. -cladie), s. f., prezența unui număr mai mare de ramuri decît cel normal; ~clonie (v. -clonie), s. f., serie de convulsii succesive de ordin nevrotic; ~colie (v. -colie₁), s. f., producere de fiere în cantitate excesivă; ~conte (v. -cont), s. n. pl., organisme inferioare care posedă mai mulți cili sau flageli; ~corie₁ (v. -corie₁), s. f., anomalie congenitală constînd în prezența mai multor orificii pupilare; ~corie₂ (polichorie) (v. -corie₂), s. f., răspîndire a fructelor, semințelor și sporilor pe căi variate ca: apa, vîntul, animalele etc.; ~crom (v. -crom), adj., (despre picturi) executat în mai multe culori; ~cromatofil (v. cromato-, v. -fil₁), adj., (despre celule) care se colorează ușor în nuanțe variate; ~cromatofilie (v. cromato-, v. -filie₁), s. f., stare caracterizată prin prezența de globule roșii cu afinitate atît pentru coloranții acizi, cît și pentru cei bazici sau neutri; ~cromie (v. -cromie), s. f., 1. Procedeu de imprimare a gravurilor în culori. 2. (Despre plante) Variație de culori la aceeași corolă; ~cronic (v. -cronic), adj., petrecut în timpuri sau în faze diferite; ~cultură (v. -cultură), s. f., sistem agricol cuprinzînd cultivarea mai multor soiuri de plante; ~dactil (v. -dactil), adj., 1. Cu mai multe degete. 2. (Despre frunze) Cu mai multe diviziuni sau fascicule în forme de deget; ~dactilie (v. -dactilie), s. f., anomalie congenitală caracterizată prin existența de degete supranumerare la mîini sau la picioare; ~derm (v. -derm), s. n., țesut protector al cilindrului central, format din straturi alternative de celule endodermice și parenchimatice; ~dipsie (v. -dipsie), s. f., sete excesivă manifestată în diabet și în unele boli psihice; ~edru (v. -edru), s. n., corp geometric mărginit de mai multe fețe plane poligonale; ~embrionie (v. -embrionie), s. f., dezvoltare a mai multor embrioni din același zigot sau din aceeași celulă-ou; ~estezie (v. -estezie), s. f., tulburare de sensibilitate în care o excitație unică determină senzații multiple; ~fag (v. -fag), adj., 1. (Despre animale) Care utilizează hrană variată, vegetală sau animală. 2. (Despre paraziți) Care atacă mai multe plante-gazdă; ~fagie (v. -fagie), s. f., 1. Ingestie exagerată și patologică de alimente. 2. Mod de nutriție al organismelor polifage. 3. Proprietate a unor paraziți de a ataca viețuitoare-gazdă din specii și familii diferite; ~falangie (v. -falangie), s. f., prezența falangelor supranumerare la un deget; ~fazie (v. -fazie), s. f., prezența în același loc a mai multor varietăți distincte ale unei specii vegetale; ~fenie (v. -fenie), s. f., totalitatea caracterelor controlate de o singură genă pleiotropă; ~fil (v. -fil₂), adj., cu frunze numeroase; ~filetic (v. -filetic), adj., (despre descendenți) care coboară din mai multe forme ancestrale comune; ~filie₁ (v. -filie₁), s. f., origine din mai multe tipuri ancestrale; ~filie₂ (v. -filie₂), s. f., mărire anormală a numărului de frunze dintr-un verticil; ~filogenie (v. filo-₂, v. -genie₁), s. f., filogenie din mai multe linii de descendență; ~flor (v. -flor), adj., (despre miere) care provine de la mai multe specii de flori; ~fonie (v. -fonie₁), s. f., 1. Știință muzicală care studiază suprapunerea coordonată a mai multor linii melodice independente, care se află în relații armonice. 2. Halucinație auditivă constînd în perceperea simultană a mai multor voci inexistente; ~fotic (v. -fotic), adj., (despre plancton) aflat în zona apelor cu lumină abundentă; ~frazie (v. -frazie), s. f., locvacitate patologică; ~galactie (v. -galactie), s. f., secreție excesivă de lapte; ~gam (v. -gam), adj., s. m., 1. adj., (Despre plante) Cu flori hermafrodite și unisexuate pe același individ. 2. s. m., Bărbat însurat cu mai multe femei în același timp; ~gamie (v. -gamie), s. f., 1. Situația unui bărbat poligam. 2. Stare a florilor hermafrodite și unisexuate pe același individ; ~gastrografie (v. gastro-, v. -grafie), s. f., metodă de diagnostic constînd în expuneri radiologice multiple ale stomacului opacizat cu bariu, pentru analizarea cineticii acestuia; ~genetic (v. -genetic), adj., 1. Derivat din mai multe linii de descendență. 2. Care dă culori diferite după mordanții care i se asociază; ~geneză (v. -geneză), s. f., 1. Concepție potrivit căreia fenomenele biologice, sociale, lingvistice etc. nu derivă dintr-un izvor comun, ci au origini multiple. 2. Descendență din mai multe linii parentale; ~genic (v. -genic), adj., (despre o caracteristică ereditară) care este controlat de două sau mai multe gene; ~genie (v. -genie₁), s. f., doctrină potrivit căreia diferitele rase umane au apărut în același timp în mai multe puncte de pe glob; sin. poligenism^[2]; ~gin (v. -gin), adj., (despre flori) care prezintă mai multe pistile; ~ginie (v. -ginie), s. f., prezență a mai multor pistile în fiecare floare; ~girie (v. -girie), s. f., existență a mai multor circumvoluții supranumerare pe suprafața creierului; ~globulie (v. -globulie), s. f., creștere a numărului de hematii din sînge; sin. policitemie; ~glot (v. -glot), adj., s. m. și f., 1. adj., s. m. și f., (Persoană) care vorbește mai multe limbi. 2. adj., Care este scris în mai multe limbi; ~gon (v. -gon₂), s. n., figură geometrică formată dintr-o linie frîntă închisă; ~graf (v. -graf), s. m. și n., 1. s. m., Autor care a scris opere aparținînd unor genuri variate. 2. s. n., Aparat pentru reproducerea unui manuscris în mai multe exemplare; ~halin (v. halin), adj., (despre bazine acvatice) cu un conținut de clorură de sodiu de 10-17‰; ~haploid (v. haplo-, v. -id), adj., cu un număr de cromozomi redus la jumătate față de numărul inițial; ~heteroxen (v. hetero-, v. -xen), adj., (despre ciclul evolutiv al unor paraziți) care în dezvoltarea sa necesită mai multe gazde; ~mastie (v. mastie), s. f., anomalie congenitală caracterizată prin existența de mamele supranumerare; sin. politelie; ~melie (v. -melie), s. f., prezența unui număr mai mare de membre decît cel normal; ~menoree (v. meno-, v. -ree), s. f., apariție a ciclului menstrual la intervale mai scurte decît cele normale; ~mer (v. -mer), adj., s. m., 1. adj., Format din mai multe părți sau diviziuni. 2. s. m., Substanță ale cărei molecule sînt constituite din reunirea mai multor molecule de monomer; ~merie (v. -merie), s. f., 1. Stare a unui corp polimer. 2. Condiționare a unui caracter de mai mulți factori genetici echivalenți; ~metrie (v. -metrie₁), s. f., suprapunere simultană a două sau a mai multe măsuri în care timpii tari inițiali nu coincid întotdeauna; ~mialgie (v. mi/o-₁, v. -algie), s. f., afecțiune dureroasă simultană a mai multor mușchi; ~morf (v. -morf), adj., 1. Care se prezintă sub mai multe forme. 2. (Despre specii animale) Cu variabilitate mare; ~morfie (v. -morfie), s. f., proprietate a unor substanțe chimice de a se prezenta sub mai multe forme cristaline; sin. polimorfism^[3], pleomorfism^[4]; ~nezie (v. -nezie), s. f., înmulțire exagerată a insulelor pancreatice; ~nitrofil (v. nitro-, v. -fil₁), adj., (despre bacterii) care preferă azotul combinat; ~nom (v. -nom₂), s. n., expresie algebrică formată din mai multe monoame; ~odă (v. -odă), s. f., tub electronic cu mai mulți electrozi; ~odont (v. -odont), adj., cu dinți numeroși; ~odontie (v. -odontie), s. f., prezența de dinți supranumerari; ~oecie (v. -oecie), s. f., prezența concomitentă în cadrul aceleiași specii a unor indivizi de sexualitate diferită; ~onichie (v. -onichie), s. f., malformație caracterizată prin prezența de unghii supranumerare la degete; ~onim (v. -onim), s. n., nume taxonomic cu semnificație nesigură, confuză; ~onimie (v. -onimie), s. f., caracteristică a unei limbi în care același obiect are mai multe denumiri; ~opie (v. -opie), s. f., percepție multiplicată a unui obiect; sin. poliopsie; ~opsie (v. -opsie), s. f., poliopie*; ~orexie (v. -orexie), s. f., foame excesivă; ~orhidie (v. -orhidie), s. f., anomalie congenitală caracterizată prin existența de testicule supranumerare; ~otie (v. -otie), s. f., anomalie congenitală constînd în prezența de pavilioane supranumerare la același individ; ~pag (v. -pag), s. m., monstru monocefalian cu două coloane vertebrale complete și independente avînd și o mandibulă dublă; ~patie (v. -patie), s. f., stare a unei persoane atinse, simultan, de mai multe boli; ~petal (v. -petal), adj., (despre corolă) cu mai multe petale; ~petalie (v. -petalie), s. f., stare a unei corole cu petale supranumerare; ~piren (v. -piren), adj., cu nuclei sau sîmburi numeroși; ~plastic (v. -plastic), adj., (despre țesuturi organice) care conține mai multe plastide; ~plectic (v. -plectic), adj., care poate produce mai multe combinații de gene; ~pnee (v. -pnee), s. f., respirație cu frecvență mărită; ~pod (v. -pod), adj., s. m., 1. adj., Care are mai multe picioare. 2. s. m., Făt teratologic avînd mai multe picioare decît normal; ~podie (v. -podie), s. f., malformație congenitală constînd în prezența unui număr de picioare supranumerare; ~por (v. -por), s. m., ciupercă cu numeroși pori, din clasa bazidiomicetelor, care crește pe arbori; ~pter (v. -pter), adj., cu mai multe aripioare; ~ritmie (v. -ritmie), s. f., suprapunere de linii melodice cu structuri ritmice diferite care evoluează simultan; ~riz (v. -riz), adj., (despre plante) cu mai multe rădăcini; ~saprobii (v. sapro-, v. -bie), s. f. pl., forme vegetale și animale utilizate ca indicatori biologici în sistemul saprobiilor pentru determinarea zonelor de poluare intensă a apelor; ~sarcă (v. -sarcă), s. f., dezvoltare anormală a unei plante, datorită excesului de suc nutritiv; ~semie (v. -semie), s. f., 1. Pluralitate de semnificații conținute de un cuvînt sau de o unitate frazeologică. 2. Proprietate a operei de artă de a avea pentru contemplator mai multe sensuri, care se dezvăluie succesiv, în funcție de contextul social-politic și istoric în care este receptată; ~sialie (v. -sialie), s. f., salivație excesivă; ~sperm (v. -sperm), adj., 1. Care prezintă polispermie. 2. (Despre fructe) Cu semințe numeroase; ~spermie (v. -spermie), s. f., proces de producere a unui zigot prin fecundarea unor ovule de către mai mulți spermatozoizi; ~spor (v. -spor), adj., s. m., 1. adj., Care conține mai mulți spori. 2. s. m., Celulă reproductivă care se divide în mai mult de patru spori; ~stel (v. -stel), adj., (despre rădăcini) care posedă mai mulți cilindri centrali; ~stelie (v. -stelie), s. f., prezență a mai multor cilindri centrali în rădăcină; ~stemon (v. -stemon), adj., 1. (Despre androceu) Care are stamine de două ori mai mult decît petale. 2. Cu mai multe serii de stamine; ~stih (v. -stih), adj., (despre organe vegetale) dispus pe mai multe șiruri, serii sau verticile; ~stom (v. -stom), adj., cu mai multe orificii sau haustorii; ~telie (v. -telie), s. f., polimastie*; ~tenie (v. -tenie), s. f., multiplicare a cromatidelor în interiorul fiecărui cromozom; ~tipic (v. -tipic), adj., (despre specii) care cuprinde mai multe categorii sistematice inferioare; ~tom (v. -tom), adj., s. n., 1. adj., (Despre organe vegetale) Divizat sau ramificat în mai multe părți. 2. s. n., Tip de tomograf cu trei tipuri de deplasare a tubului; ~tomie (v. -tomie), s. f., 1. Diviziune în mai multe părți, grupe sau specii. 2. Ramificare a vîrfului axei principale a tulpinii sau inflorescenței în mai mult de două ramuri secundare; ~topic (v. -topic), adj., (despre specii vegetale) format pe areale diferite; ~topie (v. -topie), s. f., 1. Localizare în mai multe organe sau țesuturi a unei boli. 2. Acțiune a unei substanțe față de mai multe țesuturi organice. 3. Posibilitate a formării unor soiuri, biotipuri sau ecotipuri polifiletice cu puține caractere diferențiale, pe areale separate; ~trih (v. -trih), adj., cu mai mulți peri, cili sau flageli; ~trof (v. -trof), adj., cu capacitate de adaptare la nutriție diferențiată, pe substraturi variate; sin. politrofic; ~trofic (v. -trofic), adj., politrof*; ~trofie (v. -trofie), s. f., 1. Exces în procesul de nutriție. 2. Nutriție pe mai multe plante-gazdă; ~trop (v. -trop), adj., s. f., 1. adj., (Despre transformări ale sistemelor fizico-chimice fluide) Care se efectuează în așa fel încît căldura specifică rămîne constantă. 2. s. f., Curbă care reprezintă o transformare politropă; ~urie (v. -urie), s. f., eliminare abundentă de urină; ~valent (v. -valent), adj., (despre substanțe) care se poate prezenta în compușii săi în diferite stări de valență; ~xen (v. -xen), adj., s. n., 1. adj., (Despre paraziți) Care poate trăi pe mai multe gazde. 2. s. n., Amestec natural de platină și fier; ~zoare (v. -zoar), s. n. pl., clasă de animale microscopice unicelulare care trăiesc în colonii și al căror corp este acoperit cu o crustă calcaroasă; ~zom (~som) (v. -zom), s. m., complex activ rezultat din sinteza proteinelor și constituit din mai mulți ribozomi uniți printr-o moleculă de ARN; sin. poliribozom^[5]; ~zomie (~somie) (v. -zomie), s. f., prezență de cromozomi supranumerari.

LEAC s. (FARM.) doctorie, medicament, remediu, (înv. și reg.) medicină, spițerie. (Un ~ eficace în diabet.)

MEDICAMENT s. (FARM.) doctorie, leac, remediu, (înv. și reg.) medicină, spițerie. (Un ~ eficace în diabet.)

acetonemie sf [At: DEX² / E: fr acétonémie] Prezență anormală a acetonei în sânge, mai ales la bolnavii de diabet.

acetonurie sf [At: DEX² / E: fr acétonurie] Prezență a acetonei în urină, întâlnită în diabet, în stările de inaniție etc.

aleuronat sn [At: DEX² / Pl: ~e / E: fr aleuronat] Produs alimentar bogat în proteine, obținut din gluten, din care se fac preparate culinare dietetice pentru bolnavii de diabet.

aloxan sn [At: DEX² / E: eg aloxan] Substanță derivată prin oxidare din acidul uric, cu acțiune distructivă asupra celulelor pancreatice secretoare de insulină, care provoacă diabetul experimental.

NEINDICAT adj. contraindicat, nepotrivit, nociv, periculos, primejdios, vătămător. (Medicament ~ pentru diabet.)

antidiabetic, ~ă sn, a [At: DEX² / P: ~di-a~ / Pl: ~ici, ~ice / E: fr antidiabétique] 1-2 (Medicament) care este administrat în tratamentul diabetului.

PREDISPOZIȚIE s. 1. aplecare, aplicație, aptitudine, atracție, chemare, dar, har, înclinare, înclinație, înzestrare, pornire, predilecție, preferință, talent, vocație, (livr.) propensiune, (pop.) tragere, (înv.) aplecăciune, plecare. (Și-a demonstrat din plin ~ pentru...) 2. (MED.) (înv.) predispunere. (~ la diabet.)

PRIMEJDIOS adj. 1. amenințător, periculos, (înv.) primejduincios, primejduitor. (O situație ~.) 2. hazardat, imprudent, periculos, riscant, riscat. (O acțiune ~.) 3. dăunător, negativ, nociv, păgubitor, periculos, prejudiciabil, rău, stricător, vătămător, (livr.) pernicios, (înv. și pop.) pierzător, (reg.) daunăcios, dăunos, (înv.) pagubnic, prejudicios, stricăcios. (Efecte ~ pentru...) 4. contraindicat, neindicat, nepotrivit, nociv, periculos, vătămător. (Medicament ~ pentru diabet.) 5. grav, greu, malign, periculos, serios, (rar) sever, (fam.) urît. (O boală ~; o formă ~ a bolii.) 6. critic, grav, greu, periculos. (Moment ~ al unei crize.) 7. expus, nesigur, periculos. (Un loc ~.)

REMEDIU s. 1. (FARM.) doctorie, leac, medicament, (înv. și reg.) medicină, spițerie. (Un ~ eficace în diabet.) 2. soluție, (fig.) leac. (~ pentru îndreptarea unei situații.)

boală sf [At: TETRAEV. (1574), 205 / Pl: boli, (pop) ~le / E: vsl болъ] 1-2 Modificare organică (sau funcțională) a echilibrului organismului Si: afecțiune, maladie, (reg) betejală, (pop) beteșug. 3 (Pop; îc) A ~ Epilepsie. 4 (Pop; îs) ~la-babițelor Babițe. 5 (Pop; îp) ~ câ(i)nească Socote. 6 (Pop; îs) ~la-cerbului Tetanos. 7 (Pop; îs) ~la-copiilor sau ~la-rea (înv) ori sfântă Epilepsie. 8 (Pop; îs) ~-de-gură-și-de-picioare Febră aftoasă. 9 (Îvp; îs) ~-de-lună Somnambulism. 10 (Înv; îs) ~-împărătească Melancolie. 11 (Înv; îs) ~la-înălțimilor sau munților Rău de înălțime. 12 (Pop; șlpl; îs) ~-lumească sau (înv) secretă Boală venerică. 13 (Pop; îs) ~-lungă, -mare, rea sau (înv) rusească Febră tifoidă. 14 (Pop; nrc; îs) ~la-mânzului Boală la vite nedefinită mai îndeaproape. 15 (Pop; îs) ~la-rea Diaree. 16 (Pop; la oi; îs) ~-roșie Anemie pernicioasă. 17 (Pop; îs) ~-seacă Tuberculoză pulmonară. 18 (Îvp; îs) Sfânta-~ Dizenterie. 19 (Îrg; îs) ~la-turcilor Ciumă. 20 (Îpp; îs) ~la-uscată Atrofie. 21 (Pop; îs) ~la-vacilor sau a vitelor Pesta bovină. 22 (Pop; îs) ~la-de-apă Hidropizie. 23 (Pop; lpl; la femei; îs) ~e de femei Boli ale aparatului genital. 24 (Îpp; îs) ~-de-foale Diaree. 25 (Îvp; îs) ~-de-grăsime Obezitate. 26 (Înv; îcp; îs) ~ de șarpe Boala (1) celui căruia i-a intrat pe gură un șarpe. 27 (Pop; îs) ~ de zahăr Diabet. 28 (Îs) ~la somnului Boală (1) infecțioasă gravă transmisă de musca țețe. 29 (Îs) ~la papagalilor Psitacoză. 30 (Reg) Sifilis. 31 (Reg) Epilepsie. 32 (Mol) Febră tifoidă. 33 (Pfm; îe) A băga (sau a vârî) pe cineva în (toate) ~le(le) A supăra pe cineva. 34 (Pfm; îae) A enerva. 35 (Pfm; îae) A face să sufere. 36 (Pfm; îae) A face să se simtă prost. 37-39 Modificare organică, patologică sau biochimică. 40-42 Vită slabă, leneșă sau nărăvașă. 43-45 Capriciu (sau pasiune) pentru ceva (sau cineva). 46 (Pop; îe) A face cuiva ~a A necăji pe cineva până se îmbolnăvește. 47 (Pop; îae) A băga pe cineva în necaz. 48 (Pop; îae) A veni cuiva de hac. 49 (Pop; îe) A avea ~ la cineva A place mult pe cineva. 50 (Îe) A avea ~ pe cineva A avea ciudă pe cineva. 51 (Îae) A invidia pe cineva. 52 (Îlav) De ~ Din necaz. 53 (Pfm; îal) Din invidie. 54 (Îal) Din capriciu.

zahăr s. v. DIABET.

zaharină sf [At: BARCIANU / Pl: ~ne / E: ger Sacharin, fr saccharine] Preparat chimic, obținut prin deshidratarea sulfamidei acidului benzoic, care se prezintă sub formă de praf cristalin, de culoare albă, puțin solubil în apă, cu o putere de îndulcire de 500 de ori mai mare decât a zahărului (1) și care, nefiind toxic și asimilabil, este întrebuințat la îndulcirea alimentelor destinate bolnavilor de diabet.

zahăr sn [At: M. COSTIN, LET. I, 8/24 / V: (rar) sahar, zar³, (reg) zaar (A și: zaar), (reg) zaăr, (reg) zăar, (înv) zacar (S și: sachar), zacăr, zahar, zahâr (A și: zahâr), zăhar, zehar / Pl: ~haruri / E: ngr ζάχαρι(ς)] 1 Zaharoză solidă de culoare albă cristalizată, ușor solubilă în apă, cu gust dulce și plăcut, obținută mai ales din trestia de zahăr sau din sfecla de zahăr și constituind unul dintre produsele alimentare de bază Si: (reg) miere. 2 (Îs) ~ candel (sau, îrg, galben, de gheață, reg, de candilă) Zahăr (1) cristalizat în prisme transparente mari, obținut prin cristalizarea lentă a zahărului din siropuri saturate, cu puritate mare Si: candel, (reg) miere de tuse, miere galbenă. 3 (Îs) ~ invertit Amestec de glucoză și fructoză rezultat din hidroliza zaharozei, care se prezintă sub formă de produs siropos, cu gust dulce, solubil în apă. 4 (Îs) ~ de cartofi (sau de amidon, de piciouci) Glucoză solidă obținută prin hidroliza amidonului de cartofi și aromatizată cu diferite esențe alimentare Si: glucoză aromată, (reg) sirop de cartofi, (reg) miere de baraboi. 5 (Îs) ~ de struguri Glucoză. 6 (Îs) ~ de lapte Lactoză. 7 (Îs) ~ de malț Maltoză. 8 (Îs) ~ negru (sau, reg de urs, de-al negru, zar de tuse neagră) Bomboane (medicinale) de culoare neagră Si: (reg) miere-neagră. 9 (Îs) ~ de plumb (sau al lui Saturn) Compus al plumbului cu acid, solubil în apă, foarte toxic, folosit ca mordant în vopsitorie și imprimerie și ca astringent și rezolutiv în medicină Si: acetat de plumb. 10 (Îs) ~ ars Zahăr (1) topit și descompus, parțial, prin încălzire până capătă o culoare maronie, folosit la prepararea unor produse de cofetărie, a unor mâncăruri, la colorarea unor băuturi etc. 11 (Fam; îla; d. oameni) De ~ Generos (2). 12 (Fam; îal; d. oameni) Simpatic. 13 (Înv; îs) Cântare de ~ Cântare bisericească melodioasă. 14 (Șîs boală de ~) Exces de glucoză în sânge și în urină. 15 Boală cauzată de excesul de glucoză din sânge Si: diabet (zaharat). 16 (Îf zahar; lpl) Nume generic dat pentru substanțele organice care formează, alături de albuminoide și de grăsimi, una dintre cele trei grupe de combinații specifice celulelor organismelor vii, din care fac parte glucoza, fructoza, zaharoza, lactoza, maltoza etc. Si: glucide, hidrați de carbon.

diabet sn [At: MEȘT. DOFT. II, 78^v/5 / V: (înv) ~ă sf, ~e sf, ~es, ~vit / P: di-a~ / Pl: ~uri / E: fr diabète] Nume dat mai multor boli metabolice și endocrine caracterizate prin eliminare abundentă de urină, prin senzație continuă de sete, prin prezența glucozei în urină etc. Si: boală de zahăr.

diabetă sf vz diabet

diabete sf vz diabet

diabetes sn vz diabet

diabetic, ~ă [At: TDRG / P: di-a~ / Pl: ~ici, ~ice / E: fr diabétique] 1 a Care se referă la diabet. 2 a Care aparține diabetului. 3 a De natura diabetului. 4-5 smf, a (Persoană) care suferă de diabet.

diabetogen, ~ă a [At: DN³ / P: di-a~ / Pl: ~i, ~e / E: fr diabétogène] Care produce diabet.

diavit sn vz diabet

comă² sf [At: DN² / Pl: ~me / E: fr coma] 1 Pierdere totală prelungită a cunoștinței, a sensibilității și motricității, asemănătoare cu un somn adânc, provocată de o ruptură a vaselor creierului, de diabet, de uremie sau de alte boli. 2 (Imp) Agonie. 3-4 (Fam; îlav; îla) De ~ Extraordinar.

glicozurie sf [At: DEX / Pl: ~ii / E: fr glycosurie] 1 Prezență a glucozei în urină. 2 Prezență anormală a glucozei în urină la bolnavii de diabet. 3 Cantitate de glucoză aflată în urină.

hiperglicemie [At: D. MED. / Pl: ~ii / E: fr hyperglycémie] (Med) Creștere peste valorile normale a concentrației de glucoză din sânge, frecventă în diabetul zaharat.

diabet (i-a)

paradiabet sn [At: DN³ / P: ~di-a~ / Pl: (rar) ~uri / E: fr paradiabète] Stare patologică asemănătoare diabetului, dar având alte cauze.

pentru pp [At: (a. 1626) GCR I, 74/2 / V: (îrg) păân~, păn~, păntu, pân~, pântu, pean~, peân~, ~ră, ~tu, pin~, pintu, pre~, pun~ / E: pe + întru] 1 Semnifică ideea de referire retrospectivă la un element invocat ca sursă generatoare a ceva Si: din cauza Pentru asta a plecat. 2 (Îe) Nu (e) ~ alta, ci... Nu (e) din altă cauză. 3 Cauza decurgerii unui fapt e prezentată ca mediator indirect în producerea faptului Am fost pedepsit pentru tine. 4 Exprimă sursa din partea căreia se adresează cuiva, prin intermediar, faptul respectiv Sărută-l de două ori, pentru tata și pentru mine. 5 Exprimă ideea de fapt particularizator prin sursa de existență a unui fapt Iașiul e renumit pentru vin. 6 Exprimă ideea că factorul determinant este un element de condiționare N-a putut sta în pustie pentru lipsa hranei. 7 Introduce un complement indirect cu nuanță de cauză cerut de anumite verbe care implică un factor de îndatorire morală Mulțumește pentru ceva. 8 (Îe) ~ puțin (sau nimic, ori nu ai ~ ce) Formulă de politețe cu care se răspunde când cineva mulțumește. 9 (Îe) ~ nimic în lume Cu nici un preț. 10 (Îae) În nici un caz. 11-12 (Îe) ~ (numele lui) Dumnezeu! Exclamație care însoțește (o cerere sau) o rugăminte. 13-14 (Îae) Exclamație care exprimă (uimirea sau) indignarea cuiva. 15 Exprimă ideea de compensare pentru o faptă Răsplătit pentru credința sa. 16 Introduce ideea de restabilire a unei echități prin compensare Se face moarte pentru moarte. 17 În scopul... Scrie pentru bani. 18 Introduce un complement indirect cu nuanță de scop cerut de anumite verbe Pledează pentru el. 19 În interesul... 20 În folosul... 21 (Eliptic; îoc contra, îcs) Voturi ~ Voturi favorabile. 22 Potrivit cu Serviciul nu era pentru el. 23 În măsură să. 24 După Plânge pentru cel plecat. 25 Față de Are grijă deosebită pentru mama lui. 26 Introduce un atribut cu sens de scop Plic pentru scrisoare. 27 Cu destinația Autobuz pentru Pitești. 28 Oferit cuiva Cadou pentru Ion. 29 Contra Medicament pentru diabet. 30 Împotriva Leac pentru durerile de cap. 31 Exprimă un raport de relație S-au schimbat lucrurile pentru el. 32 În legătură cu. 33 Cu privire la. 34 Referitor la. 35 În raport cu. 36 (Îe) ~ unii mumă, ~ alții ciumă Se spune când cineva este părtinitor cu unii și persecută pe alții. 37 Exprimă un raport temporal Pleacă pentru o clipă. 38 (Îlav) ~ moment Momentan. 39 (Îal) Deocamdată. 40 În compensație. 41 În echivalență. 42 În schimbul A dat o rochie pentru un costum. 43 Exprimă o relație consecutivă negativă Subiectul e prea vast pentru a putea fi epuizat. 44 Exprimă o relație consecutivă afirmativă Nu i separe prea mult pentru a reuși. 45 (Îc) ~ ca să În scopul să. 46 (Îc) ~ că Fiindcă. 47 (Îae) De vreme ce. 48 Întrucât. 49 (Îc) ~ ce De ce. 50 (Îc) ~ aceasta (sau ~ aceea) Așadar. 51 (Îac) De aceea. 52 (Îac) Drept care. 53 (Îac) Din care cauză.

SPARANGHEL (< ngr.) s. m. Plantă leguminoasă perenă din familia liliaceelor, cu rădăcini cărnoase și frunze mici, nedezvoltate (Asparagus officinalis); se cultivă pentru lăstarii tineri comestibili, suculenți, etiolați sau verzi. Este indicat în tratarea asteniilor, a anemiei, diabetului, bronșitei etc.

polidipsie sf [At: BIANU, D. S. / Pl: ~ii / E: fr polydipsie] Simptom de sete excesivă, patologică, la bolnavii de diabet zaharat sau insipid, cu boli psihice sau febrile.

polifagie sf [At: LTR² / Pl: ~ii / E: fr polyphagie] 1 Tip de nutriție în care intră mai multe varietăți de hrană, de tipuri biologice diferite. 2 Proprietate a unor paraziți de a ataca viețuitoare-gazdă din specii și din familii diferite. 3 Simptom al diabetului zaharat, manifestat printr-o foame exagerată, care duce la un consum mare de alimente. 4 (Rar) Consumare exagerată de alimente.

uric³, ~ă a [At: MAN. SĂNĂT. 287/18 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr urique] 1 (Îs) Acid ~ Acid organic în sânge, eliminat prin urină, rezultat din descompunerea proteinelor în procesul metabolic. 2 (Îs) Calcul ~ Calcul din acid uric și urați. 3 (Îs) Diateză ~ă Tendință de a depune acid uric și urați în țesuturi, ducând la gută, la diabet etc.

sulfamidă sf [At: VINEA, L. II, 70 / Pl: ~de / E: fr sulfamide] 1 Medicament obținut din substanțe sulfurate cu spectru antibacterian larg, întrebuințat pentru combaterea infecțiilor cu un număr mare de microbi, și eficient în tratamentul pneumoniilor, meningitelor, colibacilozei etc. 2 (Îs) ~de hipoglicemiante Substanțe asemănătoare cu sulfamidele, utilizate în tratamentul diabetului zaharat.

zaharat², -ă adj. 1 Care este îndulcit cu zahăr; care conține (mult) zahăr, cu (mult) zahăr. Limonadă... care nu era decît apă zaharată (CĂL.). ◊ Fructe zaharate = fructe zaharisite. 2 Care este provocat de (excesul de) zahăr. Suferea de diabet zaharat. 3 Care are aspectul zahărului; care este alb, compact, cristalin ca zahărul. Domul gotic, dintr-o substanță lăptoasă și zaharată, fără patina timpului (RALEA). • pl. -ți, -te. /zahăr + -at.

zaharină s.f. (chim.) Substanță organică, cu caracter aromatic, solidă, cristalizată, greu solubilă în apă, cu o putere de îndulcire de 500 de ori mai mare decît a zahărului, netoxică și neasimilabilă, care este întrebuințată ca înlocuitor al zahărului în alimentația bolnavilor de diabet; benzo-sulfamidă. • /<fr. saccharine.

zahăr s.n. 1 Zaharoză. 2 Produs alimentar, ușor asimilabil, alcătuit din zaharoză, cantități mici de apă și impurități (trecute din materia primă), care se obține din trestia-de-zahăr sau din sfecla de zahăr, prin presare sau difuziune, zemurile rezultate fiind purificate și concentrate. Încălzit de vinul roșu fiert cu zahăr..., actorul începu să declame (CA. PETR.). ◊ Zahăr candel (sau galben, de gheață) = zahăr cristalizat în prisme transparente mari, obținut prin cristalizarea lentă a zahărului din siropuri saturate, cu puritate mare. Zahăr ars = zahăr topit și descompus, parțial, prin încălzire, pînă capătă o culoare maronie, folosit la prepararea unor produse de cofetărie, a unor mîncăruri, la colorarea unor băuturi etc. Făcuse toată ziua șerbet de zahăr ars (BASS.). Zahăr de plumb = compus al plumbului, solubil în apă, foarte toxic, folosit ca mordant în vopsitorie și imprimerie și ca astringent și rezolutiv în medicină; acetat de plumb. Zahăr de cartofi (sau de amidon) = glucoză solidă obținută prin hidroliza amidonului de cartofi, care este aromatizată cu diferite esențe alimentare. Zahăr de struguri = glucoză. Zahăr de lapte = lactoză. Zahăr de malț = amestec de zaharuri rezultate din hidroliza enzimatică a amidonului cu enzimele din malț, care conține maltoză și dextrine, conținutul de maltoză fiind de patru ori mai mare decît cel de dextrine. Zahăr cubic v. cubic. Zahăr tos v. tos. Vată de zahăr v. vată. ◊ Loc.adj. De zahăr = (despre oameni) care este foarte bun, gentil, serviabil; foarte simpatic. Să se împrietenească cu Aristide, care e un băiat de zahăr (REBR.). ◊ Expr. Mai bine varză acră cu învoială, decît zahăr dulce cu cîrteală v. învoială. A scălda (pe cineva) în zahăr (și în miere) v. scălda. A fi spălat cu zahăr în gură v. spăla. ◊ Compar. Căsuța albă ca un zahăr (BASS.). ◊ Fig. Copacii prind cu limba fulgii de zahăr (LESN.). 3 (med.) Exces de glucoză în sînge și în urină; (și boală de zahăr) boală cauzată de acest exces; diabet zaharat. • și (reg.) zahar s.n. /<ngr. ζάχαρη; cf. bg. .

zaharat¹ adj. m., pl. zaharați; f. zaharată, pl. zaharate (și în: diabet zaharat)

biguanidă s.f. (med.) Substanță derivată din guanidină, folosită în tratamentul diabetului, care, administrat pe gură, potențează acțiunea insulinei fără a crește secreția acesteia. • /<fr. biguanide, engl. biguanide.

boală s.f. 1 (la om și la animale) Modificare organică sau funcțională a echilibrului normal al organismului care provoacă alterarea stării de sănătate; proces patologic care afectează organismul; maladie, afecțiune, (reg.) beteșug. ◊ Zic. Boală lungă, moarte sigură. ◊ Boala somnului = encefalită letargică, boală infecțioasă gravă transmisibilă prin înțepătura muștei țețe. Boală de zahăr = diabet. Boala papagalilor = psitacoză. Boală cîinească = umflarea abdomenului la copiii sugari. Boală de gură și de picioare = febră aftoasă. Boală lungă (sau mare) = febră tifoidă. Boală seacă = tuberculoză pulmonară. Boală lumească (sau secretă) = boală venerică. Boala franțuzească (sau nemțească) = sifilis. Boala italienească = blenoragie. Boală rea = a) epilepsie; b) tifos. Boala copiilor (sau neagră) sau, reg., a boală = epilepsie. Boală actinică v. actinie. Boală autoimună v. autoimun. Boală englezească v. englez. Boală ereditară v. ereditar. Boală exostozică v. exostozic. Boli externe v. extern. Boli interne v. intern. Boală împărătească v. împărătesc. Boală de nervi v. nerv. Boală nervoasă v. nervos. Boală de piept v. piept. Boală sfîntă sau sfînta boală v. sfînt. Boala turcilor v. turc. ◊ Expr. (reg.) Pe boala! = la naiba, pe dracu! A băga pe cineva în boală (ori, fam., în boale, în toate boalele) sau a(-i) băga cuiva boala în oase v. băga. A cloci o boală v. cloci. A-i lua (cuiva) boala cu mîna v. mînă. A duce boala pe picioare v. picior. A fi rău de boală v. rău. A băga rufele în boală (sau boale) v. rufa. A scoate rufele din boală (sau boale) v. rufa. A vîrî (pe cineva) în boală (sau în toate bolile) v. vîrî. ♦ (la plante, la vin etc.) Modificare organică, patologică sau biochimică. 2 Epitet dat vitelor (sau altor animale) slabe, leneșe, nărăvașe. Dii, boală! (STANCU). 3 (fam.) Capriciu, pasiune pentru ceva (sau cineva). Vreau să fiu lăsată în pace, am și eu boala asta. ◊ Loc.adj. De boală = din capriciu, de-al dracului; din necaz, invidie etc. ◊ Expr. A avea boală pe cineva = a avea ciudă, necaz, pică, invidie pe cineva. • pl. boli, (înv., reg.) boale. /<sl. veche боль.

diabet (desp. di-a-) s. n., (cazuri; forme) pl. diabeturi

BOALĂ (pl. boli, boale) sf. 1 🩺 Schimbare în rău, stricare, prăpădire, dărăpănare a sănătății; ~ cîinească. socote; boala copiilor, boala rea, epilepsie; boala mare, a) Băn. epilepsie, b) Olten. lungoare, tifos; ~ de apă, idropizie: ~ de zahăr, diabet: proverb: nici o ~ fără leac ¶ 2 familiar A băga (sau a vîrî) pe cineva în ~ sau în toate boalele, a umplea de groază, a înspăimînta ¶ 3 Pr. ext. Stricăciune (la plante) ¶ 4 Epitet dat de țărani vitelor slabe, prăpădite, sau celor greoaie, leneșe, nărăvașe: hai, acasă, mînca-te-ar lupul cel bătrîn! (SAD.) [vsl. bolĭ].

păsúlă, păsule, s.f. (reg.) Fasole (Phascolus vulgaris): „Păsula și cepile / Ieie-și catrafusăle” (Bilțiu, David, 2007: 25). ■ (med. pop.) Pisată, se pune pe bube dulci; utilizată și în tratarea diabetului. – Cf. fasole (MDA); din magh. paszuly.

pomníță, pomnițe, s.f. 1. Căpșună (Fragaria moschata). 2. Fragă, frăguță (Fragaria vesca). ■ (med. pop.) Adjuvant în tratamentul diabetului. 3. Dudă (fructul arborelui Morus alba L. sau Morus nigra L.). – Var. a lui pomiță (MDA).

ruptoáre, ruptori, s.f. (reg.; med.; în expr.) Ruptoare de apă = diabet. ■ Descântec de ruptoare de apă: „Se ia într-un vas curat apă din vale sau din râu, dar din acel loc unde se învârtește apa îndărăpt sau, cum se zice, unde este vâltoare; apoi să mai ia nouă mlădițe de măr dulce și să le legi într-un mănunchi laolaltă, și cu acele, mestecând apa, să zici (...)” (Bârlea, 1924: 360). – Din rupt + suf. -oare (DEX, MDA).

mal² s.n. 1 (med.) mal perforant plantar = ulcer perforant, ulcer plantar. Malul perforant plantar poate apărea în diabet, tabes sau lepră. 2 (med., med. vet.; livr.) v. Afecțiune. Boală. Maladie. Rău. Suferință.

* DIABET sbst. 🩺 Boală caracterizată prin secretarea de urină încărcată cu zahăr, boală de zahăr [fr.].

* DIABETIC I. adj. 🩺 De natura diabetului. II. sm. Persoană care suferă de diabet [fr.].

COMĂ¹ s. f. Stare de inconștiență asemănătoare cu un somn adînc, produsă de o ruptură a vaselor creierului, de diabet, de uremie și de alte boli. ♦ (Impr.) Agonie. – Fr. coma (<gr.).