INSULÍNĂ (< fr. {i}; {s} lat. insula „insulă”) s. f. (BIOCHIM., FIZIOL.) Hormon secretat de celulele β ale pancreasului (insulele Langerhans), cu acțiune hipoglicemiantă. Deficiența i. duce la apariția diabetului zaharat. Savantul român N. C. Paulescu a prezentat (1920) și a publicat (1921), pentru prima oară, sub denumirea de „pancreină”, acțiunea extractului injectat în sânge la un animal diabetic. F.C. Banting și C.H. Best (1922) ajung la aceleași concluzii și dau extractului denumirea de „isletină”. Purificarea, în vederea lansării pe piață a „insulinei”, aparține chimiștilor Collip, Clowes și Walden.