ZIDIT, -Ă, zidiți, -te, adj. 1. Clădit, construit, executat din zidărie¹. 2. (Despre uși, ferestre) închis, astupat cu un zid. 3. (Despre oameni, în expr.) Bine zidit = bine făcut; zdravăn, voinic, solid. – V. zidi.

zidit², ~ă [At: CORESI, EV. 485 / Pl: ~iți, ~e / E: zidi²] 1 a Care este construit din zidărie¹ Si: (reg) ziduit (1). 2 sn (Îvr) Zid (1). 3 a (D. uși, ferestre) Care este astupat cu un zid (1) Si: (reg) ziduit (2). 4-5 sn, a (Rel; îvp) (Lucru, ființă) creat(ă) din neant de către Dumnezeu Si: făcut, plăsmuit, ziduit (3). 6 a (Fig; d. oameni; îla) Bine ~ Voinic.

zidit¹ sn [At: IORGA, S. D. VII, 7 / Pl: ~uri / E: zidi²] (Rar) 1-2 Zidire (1-2). 3 (Pex) Ctitorie (1). 4 (Ccr) Clădire (2). 5 (Prc) Zid (1). 6 Întemeiere. 7 Formare (1). 8 Zidire (8). 9 (Pex) Rang. 10-12 (Rel) Zidiri (10-12). 13 Ziditură (2). 14 Zidire (14). 15 Făptură (4). 16 (Pex; csc) Omenire. 17 Fire (2).

zidit², -ă adj. 1 Care este clădit, construit; care este executat din zidărie. 2 (despre uși, ferestre etc.) Care este închis, astupat cu un zid. Diamantele coroanei se află în hazna zidită, strașnic păzite (SADOV.). 3 Expr. Bine zidit = (despre oameni) care este bine făcut; zdravăn, voinic, solid. 4 (bis.; înv.,pop.; despre lucruri, ființe) Care este creat din neant de către Dumnezeu; făcut, plăsmuit. ◊ (subst.) Întîiul zidit a fost Adam. • pl. -ți, -te. /v. zidi.

zidit¹ s.n. Faptul de a (se) zidi. • /v. zidi.

ZIDIT, -Ă, zidiți, -te, adj. 1. Clădit, construit, executat din zidărie¹. 2. (Despre uși, ferestre) Închis, astupat cu un zid. 3. (Despre oameni, în expr.) Bine zidit = bine făcut; zdravăn, voinic, solid. – V. zidi.

ZIDIT, -Ă, zidiți, -te, adj. 1. Clădit, construit; executat din zidărie. 2. (Despre uși, ferestre) închis, astupat cu un zid. Cînd soarta bătăliilor se dovedea arareori dușmană localnicilor, cronicile îi arătau luîndu-și singuri viața în cetățile împresurate sau în peșterile cu gura zidită. C. PETRESCU, A. 40. La fereastra iatacului meu, noaptea era atît de neagră și de opacă, încît ai fi zis că fereastra-i zidită. ANGHEL-IOSIF, C. L. 67. 3. (Despre oameni, în expr.) Bine zidit - bine conformat; zdravăn, voinic. Deși bine zidit și rezistent, Constantin, tembel și fără dorul stăruinței din chiar croiala lui, n-a putut să rămînă la mașini și a trecut la bucătărie. GALACTION, O. I 117. Nu puteai zice decît că e femeie bine zidită, tînără încă, frumoasă, mai mult plăcută decît frumoasă. DELAVRANCEA, S. 109.

ZIDIT, -Ă, zidiți, -te, adj. 1. Clădit, construit; executat din zidărie. 2. (Despre uși, ferestre) Închis, astupat cu un zid. 3. (Despre oameni, în expr.) Bine zidit = zdravăn, voinic. – V. zidi.

zidit a. fig. conformat, constituit: om bine zidit.

zidít, -ă adj. Construit, clădit. Fig. Conformat, constituit: om bine zidit (robust).

ZIDI, zidesc, vb. IV. Tranz. 1. A ridica un zid; p. gener. a ridica o clădire; a clădi, a construi. ◊ Refl. Fig. A se forma; a se înălța. 2. A închide într-un zid sau între ziduri. 3. (În concepția creștină, despre Dumnezeu) A crea (lumea). – Din sl. zĭdati.

dzidi v vz zidi

zâdi v vz zidi

zidi² [At: PSALT. 274 / V: (înv) zâdi / Pzi: ~desc / E: slv зидати, зидѫ] (Fșa) 1 vt A asambla diverse materiale pentru a realiza o construcție sau un element de construcție Si: (îvr) a zidui (1), (înv) a zidări¹. 2 vt (C. i. clădiri, construcții etc.) A realiza prin asamblarea unor materiale Si: a clădi, a construi, a dura, a edifica, a înălța, a ridica, (îvr) a zidui (2). 3 vt (Pex) A ctitori. 4 vr (Fig; d. nori) A se îngrămădi. 5 vt (Înv; fam) A întemeia. 6 vt A închide în zid (1) sau între ziduri Si: a zidui (3). 7 vt A astupa cu zid (1) Si: a zidui (4). 8 vt (Fig; mai ales în concepția creștină, d. Dumnezeu) A crea lucruri și ființe Si: a face, a făuri, a plăsmui¹, (rar) a plăsni. 9 vt (Fig; pex) A întrupa. 10 vr (Fig) A se forma. 11 vr (Fig) A se înălța.

zidi vb. IV. 1 tr. (constr.) A construi un zid; gener. a ridica o clădire; a clădi, a construi. Plăcerea nobilă de a zidi nu a lipsit unora dintre voevozi (M. I. CAR.). ◊ Fig. Poți zidi o lume-ntreagă, poți s-o sfarămi... orice-ai spune Peste toate o lopată de țărînă se depune (EMIN.). ♦ (fam.) A întemeia. Poporul finlandez și-a zidit cuibul în ținuturi vaste (PER.). 2 tr. A închide într-un zid sau între ziduri; a astupa cu zid. Domnul Ștefan fu zidit în lăcașu-i de marmură și piatră (SADOV.). 3 refl. Fig. (despre nori) A se forma; a se înălța. În răsărit se zidise o culme de nouri posomorîți (SADOV.). 4 tr. Fig. (bis.; despre Dumnezeu) A da viață, ființă; a crea; a plăsmui. Omul... cel nou care se înnoiește spre deplină cunoștință după chipul Celui ce l-a zidit (BIBLIA 1688). ♦ Ext. A întrupa. • prez.ind. -esc. /<sl. veche зндатн, зьдатн.

ZIDI, zidesc, vb. IV. Tranz. 1. A ridica un zid; p. gener. a ridica o clădire; a clădi, a construi. ♦ Refl. Fig. A se forma; a se înălța. 2. A închide într-un zid sau între ziduri. 3. (În concepția creștină, despre Dumnezeu) A crea (lumea). – Din sl. zĩdati.

ZIDI, zidesc, vb. IV. Tranz. 1. A executa o zidărie; p. ext. a ridica o clădire, a face o construcție; a clădi, a Construi. Întorcîndu-se în patria sa, el zidi o biserică de piatră foarte frumoasă, în satul Bălăcești. BĂLCESCU, O. I 82. Văzut-ai vreodată cum începe a zidi casele? DRĂGHICI, R. 44. ◊ Fig. El zidea în închipuire o altă lume, mai frumoasă decît aceea aevea. GANE, N. II 63. Poți zidi o lume-ntreagă, poți s-o sfărîmi... orice-ai spune, Peste toate o lopată de țărînă se depune. EMINESCU, O. 1134. ◊ Refl. Fig. A se forma; a se înălța. Nori ca de bazalt de aspri se zidesc pe-albastra boltă. EMINESCU, O. IV 134. Tot ninge... troianul mereu se tot zidește. contemporanei, VII 264. 2. A închide într-un zid, într-o zidărie. Aici să-mi durați mănăstire naltă... Iar de nu, apoi V-oi zidi pe voi, V-oi zidi de vii Chiar în temelii! ALECSANDRI, P. P. 187. ◊ Refl. Mulți călugări spărgeau zidul [catacombei], intrau înăuntru, zidindu-se. SAHIA, U.R.S.S. 46. 3. (în concepția creștină, despre dumnezeu) A Crea. Pe un om drept la înfățișare și la suflet l-a zidit același dumnezeu care m-a zidit pe mine. SADOVEANU, O. VII 21. Toate pentru pămînt a fi zidite se arată de cătră induratul dumnezeu. EMINESCU, N. 45. Omule... crezi că jivinile toate sînt pentru tine zidite? CONACHI, P. 267.

ZIDI, zidesc, vb. IV. Tranz. 1. A executa o zidărie; p. ext. a ridica o clădire, a face o construcție, a clădi, a construi. ♦ Refl. Fig. A se forma; a se înălța. 2. A închide într-un zid, într-o zidărie. 3. (În concepția creștină, despre dumnezeu) A crea. – Slav (v. sl. zĩdati).

A SE ZIDI pers. 3 se ~ește intranz. A lua naștere; a lua ființă; a se forma; a se constitui. /<sl. zidati

A ZIDI ~esc tranz. 1) (clădiri, case etc.) A realiza prin lucrări de zidărie; a construi; a clădi; a ridica; a înălța; a dura. 2) (obiecte, persoane) A închide într-un zid sau între ziduri. 3) fig. rel. (lumea animală și vegetală) A face să ia ființă; a întemeia; a înființa; a fonda. /<sl. zidati

zidì v. 1. a închide în zid: a fost zidită de vie; 2. a construi: a zidi o casă; 3. fig. a crea: D-zeu a zidit lumea. [Slav. ZIDATI, a edifica].

zidésc v. tr. (vsl. zidati). Fac din zid, clădesc, construĭesc, edific: a zidi o casă, un oraș. Fig. Creĭez, fac: Dumnezeŭ a zidit lumea. Închid în zid: legenda zice că nevasta meșteruluĭ Manole a fost zidită de vie. V. intr. Fac zidurĭ: Romaniĭ aŭ zidit mult.

zidi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zidesc, 3 sg. zidește, imperf. 1 zideam; conj. prez. 1 sg. să zidesc, 3 să zidească

zidi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zidesc, imperf. 3 sg. zidea; conj. prez. 3 să zidească

zidi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zidesc, imperf. 3 sg. zidea; conj. prez. 3 sg. și pl. zidească

ZIDI vb. 1. a clădi, a construi, a dura, a face, a înălța, a ridica, (livr.) a edifica, (înv.) a temeia. (A ~ o nouă școală.) 2. (BIS.) a crea, a face. (Biblia scrie că Dumnezeu a ~ lumea.)

ZIDI vb.1. a clădi, a construi, a dura, a face, a înălța, a ridica, (livr.) a edifica, (înv.) a temeia. (A ~ o nouă școală.) 2. (BIS.) a crea, a face. (Biblia scrie că Dumnezeu a ~ lumea.)

A zidi ≠ a dărâma, a strica