ZIDIT, -Ă, zidiți, -te, adj. 1. Clădit, construit, executat din zidărie¹. 2. (Despre uși, ferestre) închis, astupat cu un zid. 3. (Despre oameni, în expr.) Bine zidit = bine făcut; zdravăn, voinic, solid. – V. zidi.

zidit¹ sn [At: IORGA, S. D. VII, 7 / Pl: ~uri / E: zidi²] (Rar) 1-2 Zidire (1-2). 3 (Pex) Ctitorie (1). 4 (Ccr) Clădire (2). 5 (Prc) Zid (1). 6 Întemeiere. 7 Formare (1). 8 Zidire (8). 9 (Pex) Rang. 10-12 (Rel) Zidiri (10-12). 13 Ziditură (2). 14 Zidire (14). 15 Făptură (4). 16 (Pex; csc) Omenire. 17 Fire (2).

zidit², ~ă [At: CORESI, EV. 485 / Pl: ~iți, ~e / E: zidi²] 1 a Care este construit din zidărie¹ Si: (reg) ziduit (1). 2 sn (Îvr) Zid (1). 3 a (D. uși, ferestre) Care este astupat cu un zid (1) Si: (reg) ziduit (2). 4-5 sn, a (Rel; îvp) (Lucru, ființă) creat(ă) din neant de către Dumnezeu Si: făcut, plăsmuit, ziduit (3). 6 a (Fig; d. oameni; îla) Bine ~ Voinic.

zidit¹ s.n. Faptul de a (se) zidi. • /v. zidi.

zidit², -ă adj. 1 Care este clădit, construit; care este executat din zidărie. 2 (despre uși, ferestre etc.) Care este închis, astupat cu un zid. Diamantele coroanei se află în hazna zidită, strașnic păzite (SADOV.). 3 Expr. Bine zidit = (despre oameni) care este bine făcut; zdravăn, voinic, solid. 4 (bis.; înv.,pop.; despre lucruri, ființe) Care este creat din neant de către Dumnezeu; făcut, plăsmuit. ◊ (subst.) Întîiul zidit a fost Adam. • pl. -ți, -te. /v. zidi.

ZIDIT, -Ă, zidiți, -te, adj. 1. Clădit, construit, executat din zidărie¹. 2. (Despre uși, ferestre) Închis, astupat cu un zid. 3. (Despre oameni, în expr.) Bine zidit = bine făcut; zdravăn, voinic, solid. – V. zidi.

ZIDIT, -Ă, zidiți, -te, adj. 1. Clădit, construit; executat din zidărie. 2. (Despre uși, ferestre) închis, astupat cu un zid. Cînd soarta bătăliilor se dovedea arareori dușmană localnicilor, cronicile îi arătau luîndu-și singuri viața în cetățile împresurate sau în peșterile cu gura zidită. C. PETRESCU, A. 40. La fereastra iatacului meu, noaptea era atît de neagră și de opacă, încît ai fi zis că fereastra-i zidită. ANGHEL-IOSIF, C. L. 67. 3. (Despre oameni, în expr.) Bine zidit - bine conformat; zdravăn, voinic. Deși bine zidit și rezistent, Constantin, tembel și fără dorul stăruinței din chiar croiala lui, n-a putut să rămînă la mașini și a trecut la bucătărie. GALACTION, O. I 117. Nu puteai zice decît că e femeie bine zidită, tînără încă, frumoasă, mai mult plăcută decît frumoasă. DELAVRANCEA, S. 109.

ZIDIT, -Ă, zidiți, -te, adj. 1. Clădit, construit; executat din zidărie. 2. (Despre uși, ferestre) Închis, astupat cu un zid. 3. (Despre oameni, în expr.) Bine zidit = zdravăn, voinic. – V. zidi.

zidit a. fig. conformat, constituit: om bine zidit.

zidít, -ă adj. Construit, clădit. Fig. Conformat, constituit: om bine zidit (robust).