opțiuni
  • info

2 intrări

28 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZĂRGHI, zărghesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se țicni, a se sminti; a se zăpăci. – Derivat regresiv de la zărghit.

ZĂRGHIT, -Ă, zărghiți, -te, adj. (Reg.) Smintit, țicnit, zăpăcit. – Et. nec.

zărdit, ~ă a vz zărghit

zărghi vr [At: RESMERIȚĂ, D. / Pzi: ~rghesc / E: drr zărghit] (Reg) 1 A se sminti (2). 2 (Cu sens atenuat) A se zăpăci (2).

zărghiet, ~ă a vz zărghit

zărghit, ~ă [At: ȘĂINEANU2 / V: ~iet, ~rdit / Pl: ~iți, ~e / E: nct] (Reg; mai ales în Mol) 1-2 smf, a Smintit2 (1-2). 3-4 smf, a (Cu sens atenuat) Zăpăcit (1-2). 5 a Zănatic.

zărghi vb. IV. refl. (pop.; despre oameni) A se țicni, a se sminti; a se zăpăci. V-ați zărghit? (CĂL.). prez.ind. -ghesc. /<sl. veche заръватн; cf. ucr. зарва „gîlceavă; ceartă” <рувати „a se lupta”.

zărghit, -ă adj. (pop.; despre oameni) Care este smintit, țicnit, zăpăcit. ◊ (subst.) Începu să rîdă ca un zărghit (POPOV.). ◊ (ca epitet,precedînd termenul calificat, de care se leagă prin prep. „de”) Zărghitul de Trăsnea dormea pe hat, cu gramatica sub nas (CR.). • pl. -ți, -te. /v. zărghi.

ZĂRGHI, zărghesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se țicni, a se sminti; a se zăpăci. – Et. nec.

ZĂRGHIT, -Ă, zărghiți, -te, adj. (Reg.) Smintit, țicnit, zăpăcit. – V. zărghi.

ZĂRDIT, -Ă adj. v. zărghit.

ZĂRGHI, zărghesc, vb. IV. Refl. (Mold.) A se țicni, a se sminti; (cu sens atenuat) a se zăpăci.

ZĂRGHIT, -Ă, zărghiți, -te, adj. (Mold.) Smintit, țicnit; (cu sens atenuat) zăpăcit. (Substantivat) Ian ascultați, fă, zărghitelor – face moș Gheorghe deschizînd ușa tinzii – v-ați îngrijit voi pentru gură? că nu-s colea Bucureștii. SP. POPESCU, M. G. 24. Zărghitul de Trăsnea dormea pe hat, cu gramatica sub nas și habar n-avea de frig. CREANGĂ, A. 92. – Variante: zărdit, -ă (CAMILAR, N. I 404), zîrghit, -ă (BARANGA-MORARU, F. 31) adj.

ZÎRGHIT, -Ă adj. v. zărghit.

ZĂRGHI, zărghesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se țicni, a se sminti.

ZĂRGHIT, -Ă, zărghiți, -te, adj. (Reg.) Smintit, țicnit, zăpăcit. – V. zărghi.

zârghit a. Mold. țicnit (CR.). [Origină necunoscută].

zărghít, -ă adj. (d. zărvit). Mold. Fam. Țicnit, nebun.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

zărghi (a se ~) (reg., fam.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă zărghesc, 3 sg. se zărghește, imperf. 1 sg. mă zărgheam; conj. prez. 1 sg. să mă zărghesc, 3 să se zărghească; imper. 2 sg. afirm. zărghește-te; ger. zărghindu-mă

zărghi (a se ~) (reg., fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zărghește, imperf. 3 sg. se zărghea conj. prez. 3 să se zărghească

zărghi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zărghesc, imperf. 3 sg. zărghea; conj. prez. 3 sg. și pl. zărghească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ZĂRGHI vb. v. aliena, înnebuni, sminti, țicni.

ZĂRGHIT adj., s. v. alienat, dement, descreierat, înnebunit, nebun, smintit, țicnit.

ZĂRGHIT adj. v. aiurea, aiurit, bezmetic, zănatic, zăpăcit, zurliu.

zărghi vb. v. ALIENA. ÎNNEBUNI. SMINTI. ȚICNI.

zărghit adj., s. v. ALIENAT. DEMENT. DESCREIERAT. ÎNNEBUNIT. NEBUN. SMINTIT. ȚICNIT.

zărghit adj. v. AIUREA. AIURIT. BEZMETIC. ZĂNATIC. ZĂPĂCIT. ZURLIU.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ZĂRGHIT, ZĂRGHITĂ, zărghiți, zărghite, adj. (Mold.) ~ (prob. pron. locală a lui zărvit, v. zărvi)

Intrare: zărghi
verb (V405)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zărghi
  • zărghire
  • zărghit
  • zărghitu‑
  • zărghind
  • zărghindu‑
 singular plural
  • zărghește
  • zărghiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zărghesc
 (să)
  • zărghesc
  • zărgheam
  • zărghii
  • zărghisem
a II-a (tu)
  • zărghești
 (să)
  • zărghești
  • zărgheai
  • zărghiși
  • zărghiseși
a III-a (el, ea)
  • zărghește
 (să)
  • zărghească
  • zărghea
  • zărghi
  • zărghise
plural I (noi)
  • zărghim
 (să)
  • zărghim
  • zărgheam
  • zărghirăm
  • zărghiserăm
  • zărghisem
a II-a (voi)
  • zărghiți
 (să)
  • zărghiți
  • zărgheați
  • zărghirăți
  • zărghiserăți
  • zărghiseți
a III-a (ei, ele)
  • zărghesc
 (să)
  • zărghească
  • zărgheau
  • zărghiră
  • zărghiseră
Intrare: zărghit
zărghit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zărghit
  • zărghitul
  • zărghitu‑
  • zărghită
  • zărghita
plural
  • zărghiți
  • zărghiții
  • zărghite
  • zărghitele
genitiv-dativ singular
  • zărghit
  • zărghitului
  • zărghite
  • zărghitei
plural
  • zărghiți
  • zărghiților
  • zărghite
  • zărghitelor
vocativ singular — —
plural — —
zârghit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zârghit
  • zârghitul
  • zârghitu‑
  • zârghită
  • zârghita
plural
  • zârghiți
  • zârghiții
  • zârghite
  • zârghitele
genitiv-dativ singular
  • zârghit
  • zârghitului
  • zârghite
  • zârghitei
plural
  • zârghiți
  • zârghiților
  • zârghite
  • zârghitelor
vocativ singular — —
plural — —
zărghiet
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
zărdit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zărdit
  • zărditul
  • zărditu‑
  • zărdită
  • zărdita
plural
  • zărdiți
  • zărdiții
  • zărdite
  • zărditele
genitiv-dativ singular
  • zărdit
  • zărditului
  • zărdite
  • zărditei
plural
  • zărdiți
  • zărdiților
  • zărdite
  • zărditelor
vocativ singular — —
plural — —
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

zărghi, zărghescverb

etimologie:

zărghit, zărghităadjectiv

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.