4 intrări

49 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TIPĂRI, tipăresc, vb. IV. Tranz. 1. A reproduce pe un material texte, imagini, desene etc. cu ajutorul unei mașini speciale; p. ext. a publica, a edita. 2. (Înv.) A lăsa o urmă; a întipări. 3. (Pop.) A apăsa, a îndesa, a frământa ceva cu mâna sau cu un obiect pentru a da o anumită formă. – Din tipar.

ȚIPAR, țipari, s. m. Pește de apă dulce stătătoare, cu corpul lung și subțire, aproape cilindric, acoperit cu solzi mărunți și cu un strat de mucus, cu mustăți la gură, folosit mai mult ca nadă; chișcar (Misgurnus fossilis).Et. nec. Cf. țipa2.

tipări vt [At: CORESI, EV. 6 / V: (reg) ~ra, ~peri / Pzi: ~resc / E: tipar] 1 A reproduce pe un material (hârtie, carton, piele etc.) un text, imagini etc. existente pe o formă de tipar (3), folosind o mașină de tipărit1 (1) Si: (îrg) a tipărui (1). 2 (Pex; c. i. publicații, opere, articole etc.) A publica. 3 (Îvp) A lăsa urme (prin apăsare) Si: a imprima, a întipări. 4 (înv) A grava. 5 (Înv; fig) A fixa în minte, în conștiință. 6 (Fig; rar) A contura (1). 7 (Îvp) A executa după un anumit model Si: a fasona, a forma, a modela. 8 (C. i. bani) A emite (6). 9 (Mol) A apăsa cu un obiect pentrua face să se îndese, să primească o anumită formă. 10 (Îvr; fig) A pune. 11 (Reg) A apăsa cu mâna (pentru a nivela, a așeza) Si: (reg) a pălmi. 12 (Reg; c. i. obiecte de îmbrăcăminte) A netezi. 13 (Reg; c. i. obiecte de îmbrăcăminte) A împături, netezind cu palma. 14 (Reg) A pune în ordine Si: a aranja. 15 (Reg; d. rufe) A clădi (2). 16 (Reg; c. i. firul) A răsuci între degete (în timpul torsului).

țipar4 sms [At: H XI, 350 / E: nct] (Reg) Numele unei rase de porci mici, albi.

țipar3 sm [At: LEXIC REG. / Pl: ~i / E: ns cf înțepa] (Olt) Țipoi1.

țipar2 sm [At: GR. S. V, 46 / Pl: ~i / E: țip2 + -ar] (Reg) Meșteșugar care repară cișmele.

țipar1 [At: ANON. CAR. / V: (reg) țimp~, țep~ / Pl: ~i / E: ns cf țipa1] 1 sm (Șîs ~ mare, ~ fără ochi) Pește de apă dulce stătătoare, cu corpul lung de 18-25 cm, aproape cilindric, asemănător cu al șarpelui, acoperit cu solzi mărunți și cu un strat subțire de mucus, care poate respira și aer atmosferic (producând niște sunete caracteristice când este scos din apă) și care este folosit mai mult ca nadă Si: (pop) chișcar, (reg) fâsar, smioarță, șaran, șarpe, șerpar, țicâitoare, țipău2, zniorlă (Misgurnus fossilis). 2 sm (Șîc ~ de mare) Pește teleostean migrator, cu corpul în formă de șarpe, aproape cilindric, cu coada turtită lateral și cu falca inferioară ieșită în afară Si: anghilă, șarpe-de-apă (Anguilla anguilla). 3 sm (Reg; șîc ~ mic) Zvârlugă (Cobitis taenia). 4 av De forma și dimensiunea țiparului (1-2). 5 sm (Iht; îc) ~-de-mare Știucă-de-mare (Belone belone). 6 sm (Zlg; reg; șîc ~ cu ochi) Cicar (Eudontomyzon danfordi). 7 sm (Reg) Epitet pentru un copil care țipă1 mult.

țipare1 sf [At: POLIZU / Pl: ~pări / E: țipa1] 1 Strigăt cu glas tare și ascuțit (de durere, de mânie, de frică etc.) 2 Rostire (a ceva) cu glas ridicat. 3 Rostire (a ceva), răstindu-se (la cineva). 4 (Mai ales d. copiii mici) Plânset puternic și zgomotos. 5 (D. unele animale, mai ales d. păsări) Emitere a unor sunete specifice, puternice și ascuțite. 6 (Pex; d. unele specii de pești) Emitere a unor sunete la scoaterea din apă. 7 (D. vânt, furtună) Producere a unui zgomot ascuțit și puternic. 8 (D. obiecte care se mișcă cu viteză) Producere a unui zgomot scurt, strident, intens. 9 (D. oameni) Producere a unor sunete stridente, asurzitoare dintr-un instrument muzical. 10 (D. instrumente muzicale) Producere a unor sunete puternice și înalte. 11 (D. sirene) Emitere a unui sunet strident, ascuțit și prelung. 12 (D. mecanisme, obiecte) Producere a unui zgomot ascuțit și neplăcut în timpul funcționării sau al utilizării. 13 (D. lemne, copaci) Producere a unui zgomot caracteristic, prelung și subțire, prin rupere, prăbușire, ardere etc. 14 (Fig; d. culori sau obiecte colorate) Producere a unei impresii neplăcute din cauza stridenței nuanțelor.

țipare2 [At: ANTROP. 194/26 / Pl: ~pări / E: țipa2] (Reg) 1 Aruncare (a ceva undeva). 2 (Îs) ~a întâia Numele unui obicei popular practicat în ziua de Sf. Gheorghe și care constă în aruncarea în apă, de către feciorii din sat, a celui care a ieșit primul cu plugul în acea primăvară. 3 (Rar) Doborâre. 4 Expulzare din organism. 5 Expulzare prematură a fătului Si: lepădare. 6 Eliminare de secreții la fătat. 7 Aruncare a hainelor de pe sine. 8 Primenire. 9 Schimbare a pielii Si: lepădare, năpârlire. 10 Izgonire (a cuiva). 11 Destituire. 12 Trimitere (a cuiva) cu sila (undeva). 13 (D. animale) Dejugare. 14 Drum rapid și scurt. 15 Mișcare cu repeziciune într-o direcție (a unei părți a corpului).

TIPĂRI, tipăresc, vb. IV. Tranz. 1. A reproduce pe un material texte, imagini, desene etc. cu ajutorul unei mașini speciale; p. ext. a publica, a edita. 2. (Înv.), A lăsa o urmă; a întipări. 3. (Pop.) A apăsa, a îndesa, a frământa ceva cu mâna sau cu un obiect pentru a da o anumită formă. – Din tipar.

ȚIPA2, țip, vb. I. Tranz. (Reg.) 1. A arunca, a azvârli. ♦ Spec. A arunca de pe sine o haină, un obiect de îmbrăcăminte etc. 2. A scoate, a da afară. 3. A alunga, a goni. – Et. nec.

ȚIPA1, țip, vb. I. Intranz. 1. (Despre oameni) A striga cu glas tare și ascuțit (de durere, de spaimă); a zbiera. ♦ A vorbi cu glas ridicat; a-și manifesta față de cineva nemulțumirea, enervarea, mânia prin vorbe răstite; a se răsti la cineva. ♦ A scoate sunete stridente, asurzitoare dintr-un instrument muzical. 2. (Despre animale) A scoate strigăte specifice puternice, ascuțite. 3. Fig. (Despre culori sau obiecte colorate) A face o impresie neplăcută (din cauza intensității sau a stridenței nuanțelor); a bate la ochi. – Et. nec.

ȚIPAR, țipari, s. m. Pește de apă dulce stătătoare, cu corpul lung și subțire, aproape cilindric, acoperit cu solzi mărunți și cu un strat de mucus, cu mustăți la gură, întrebuințat mai mult ca nadă; chișcar (Misgurnus fossilis).Et. nec. Cf. țipa2.

TIPĂRI, tipăresc, vb. IV. Tranz. 1. A face să iasă pe hîrtie urmele caracterelor tipografice; a imprima prin tipar. Să te vezi tipărit negru pe alb și citit de o mulțime de lume. GANE, N. III 144. Dacă numele i-a fost tipărit la coada vreunor versurele... ferice de el! pretutindeni e bine priimit, sărbătorit, primblat și ospătat. NEGRUZZI, S. I 69. ♦ A publica, a edita. Vreau să tipăresc cărțile d-tale. CAMIL PETRESCU, U. N. 63. Nimenea n-avu curaj Să-i tipărească cel mai... sublim al său articol. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 11. Ai voit, amice, ca mai-nainte de a o tipări, să citesc eu, în manuscript, cartea romînească ce tu ai compus. ODOBESCU, S. III 9. ◊ Refl. pas. A poruncit să se tipărească povestea aceasta. CARAGIALE, O. III 200. Manuscriptul acela l-am luat eu de l-am dus lui Kogălniceanu, la Iași, unde s-a tipărit în «Foaia științifică și literară». GHICA, S. A. 142. 2. A lăsa urmă, a întipări, a imprima. Pe această zăpadă ce se topește acum... n-au fost oare tipărite urme încrucișate ale copoilor? ODOBESCU, S. III 41. ◊ Fig. Asculta aceste cuvinte... tipărindu-le în inima lui. DRĂGHICI, R. 201. (Refl.) Părerea ce s-a tipărit în capul aceștii muieri ne aduse în starea ce mă vezi. GORJAN,H. IV 181. ♦ A da o anumită formă; a modela, a fasona. Cînd tipărea dracul pe lup din tină, a căzut vro doi-trei peri după dracu pe lup. ȘEZ. III 191. ♦ A apăsa cu mîna, a netezi. Sanitarul intră tipărindu-și bluza pe trup și părul roșcat pe frunte. C. PETRESCU, Î. II 43. Se așeză cuminte la loc, tipărindu-și fustele scurte de uniformă. id. C. V. 9.

ȚIPAR, țipari, s. m. 1. Pește de apă dulce stătătoare, cu corpul lung și subțire, ca de șarpe, întrebuințat mai mult ca nadă (Misgurnus fossilis sau Cobitis fossilis); chișcar. Între liane, gasteropode, crustacee și vertebrate se strecura, cu virgule și curbe bizare, țiparul. SADOVEANU, O. A. II 169. ◊ (În metafore și comparații) E un rumîn înalt, cu umerii lați, încolo, subțire țipar. STANCU, D. 34. 2. Nume dat impropriu unui pește din apele dulci ale Europei de apus, care parcurge distanțe considerabile, pentru a-și depune icrele la adînc, în oceanul Atlantic. Cum spuneam, țiparul femelă, după un stagiu de cinci ani... coboară în estuare. Acolo e întîmpinat de țiparul mascul și pornesc împreună pînă la sud de insulele Bermude. C. PETRESCU, C. V. 192.

A TIPĂRI ~esc tranz. 1) (texte, imagini etc.) A reproduce pe hârtie cu ajutorul tiparului; a imprima. 2) (articole, cărți, știri, decizii etc.) A face să apară pe calea tiparului; a publica; a edita. 3) (pământul, zăpada, iarba etc.) A călca lăsând urme prin apăsare. 4) (materiale, suprafețe etc.) A bate ușor pentru a da o anumită formă. /Din tipar

A ȚIPA țip intranz. 1) (despre ființe) A scoate țipete; a răcni; a striga. ~ de durere. 2) A vorbi pe un ton ridicat; a-și manifesta nemulțumirea sau mânia prin vorbe răstite; a striga; a vocifera. ~ la copii. /Orig. nec.

ȚIPAR ~i m. Pește dulcicol, de talie mică sau medie, având corpul cilindric, asemănător cu al șarpelui, acoperit cu solzi mărunți; chișcar. ~ de mare. /Orig. nec.

tipărì v. 1. a aplica pe hârtie sau pe stofe, cu ajutorul presiunii litere, desenuri negre ori colorate; 2. a publica prin mijlocul tiparului: a tipări cărți.

țipar m. pește fără solzi ce seamănă cu șarpele (Anguilla). [Cf. țipă, prin analogie cu forma-i oblongă (v. fusar)].

tipărésc v. tr. (d. tipar). Aplic pin presiune (imprim) pe hîrtie (pe pînză, pe tinichea) litere orĭ desemne: a tipări o carte. Daŭ la tipar, public: acest autor șĭ-a tipărit cartea (V. stambă). A tipări mămăliga, a o tăpși cu lingura orĭ cu lopățica. Fig. Iron. Pun, așez înaintea ochilor: ce mĭ-aĭ tipărit pachetu aicĭ? V. refl. Mă pun: ce mi te-aĭ tipărit pe scaunu meŭ?

țipár m. (cp. cu țip). Anghilă, un pește care seamănă a șarpe și care chear se maĭ numește și șerpar (cobítis fóssilis). V. vîrlan.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

tipări (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tipăresc, 3 sg. tipărește, imperf. 1 tipăream; conj. prez. 1 sg. să tipăresc, 3 să tipărească

tipări (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tipăresc, imperf. 3 sg. tipărea; conj. prez. 3 să tipărească

tipări vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl., tipăresc, imperf. 3 sg. tipărea; conj. prez. 3 sg. și pl. tipărească

țipa (a striga, a arunca) vb., ind. prez. 1 sg. țip, 3 sg. și pl. ți

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TIPĂRI vb. v. fasona, fixa, forma, întipări, modela, rămâne.

TIPĂRI vb. 1. v. publica. 2. a imprima, a trage. (A ~ 10 000 de exemplare din această carte.) 3. v. apărea.

ȚIPA vb. 1. v. striga. 2. a răcni, a striga, a urla, a zbiera, (reg.) a țivli, (Transilv.) a puhăi, (Transilv. și Maram.) a țipoti, (fam. fig.) a se sparge. (~ de durere.) 3. a răcni, a striga, a urla, v. vocifera. 4. v. răsti. 5. v. chiui.

ȚIPA vb. v. alunga, arunca, azvârli, depărta, goni, izgoni, îndepărta, lepăda, zvârli.

ȚIPAR s. (IHT.; Misgurnus fossilis) (pop.) chișcar, (reg.) șerpar, (prin Mold.) șarpe.

ȚIPAR-DE-MARE s. v. știucă-de-mare, zărgan.

tipări vb. v. FASONA. FIXA. FORMA. ÎNTIPĂRI. MODELA. RĂMÎNE.

TIPĂRI vb. 1. a edita, a imprima, a publica, a scoate, (înv.) a publicarisi, a publicui, a scrie. (A ~ o revistă.) 2. a imprima, a trage. (A ~ 10 000 de exemplare din această carte.) 3. a apărea, a ieși, a se publica. (S-a ~ un nou tom din dicționar.)

ȚIPAR s. (IHT.; Misgurnus fossilis) (pop.) chișcar, (reg.) șerpar, (prin Mold.) șarpe.

țipar-de-mare s. v. ȘTIUCĂ-DE-MARE. ZĂRGAN.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

țipar, țipari, s.m. (reg.) ardei iute; țipoi.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a freca bastonul / berbunca / mangalu’ / țiparu’ expr. a lenevi, a trândăvi.

Intrare: tipări
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tipări
  • tipărire
  • tipărit
  • tipăritu‑
  • tipărind
  • tipărindu‑
singular plural
  • tipărește
  • tipăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tipăresc
(să)
  • tipăresc
  • tipăream
  • tipării
  • tipărisem
a II-a (tu)
  • tipărești
(să)
  • tipărești
  • tipăreai
  • tipăriși
  • tipăriseși
a III-a (el, ea)
  • tipărește
(să)
  • tipărească
  • tipărea
  • tipări
  • tipărise
plural I (noi)
  • tipărim
(să)
  • tipărim
  • tipăream
  • tipărirăm
  • tipăriserăm
  • tipărisem
a II-a (voi)
  • tipăriți
(să)
  • tipăriți
  • tipăreați
  • tipărirăți
  • tipăriserăți
  • tipăriseți
a III-a (ei, ele)
  • tipăresc
(să)
  • tipărească
  • tipăreau
  • tipări
  • tipăriseră
tipăra
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
tiperi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: țipar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țipar
  • țiparul
  • țiparu‑
plural
  • țipari
  • țiparii
genitiv-dativ singular
  • țipar
  • țiparului
plural
  • țipari
  • țiparilor
vocativ singular
plural
țimpar
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: țipar-de-mare
țipar-de-mare substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țipar-de-mare
  • țiparul-de-mare
plural
  • țipari-de-mare
  • țiparii-de-mare
genitiv-dativ singular
  • țipar-de-mare
  • țiparului-de-mare
plural
  • țipari-de-mare
  • țiparilor-de-mare
vocativ singular
plural
Intrare: țipare
țipare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țipare
  • țiparea
plural
  • țipări
  • țipările
genitiv-dativ singular
  • țipări
  • țipării
plural
  • țipări
  • țipărilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tipări, tipărescverb

  • 1. A reproduce pe un material texte, imagini, desene etc. cu ajutorul unei mașini speciale. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Să te vezi tipărit negru pe alb și citit de o mulțime de lume. GANE, N. III 144. DLRLC
    • format_quote Dacă numele i-a fost tipărit la coada vreunor versurele... ferice de el! pretutindeni e bine priimit, sărbătorit, primblat și ospătat. NEGRUZZI, S. I 69. DLRLC
    • 1.1. prin extensiune Edita, publica. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Vreau să tipăresc cărțile d-tale. CAMIL PETRESCU, U. N. 63. DLRLC
      • format_quote Nimenea n-avu curaj Să-i tipărească cel mai... sublim al său articol. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 11. DLRLC
      • format_quote Ai voit, amice, ca mai-nainte de a o tipări, să citesc eu, în manuscript, cartea romînească ce tu ai compus. ODOBESCU, S. III 9. DLRLC
      • format_quote reflexiv pasiv A poruncit să se tipărească povestea aceasta. CARAGIALE, O. III 200. DLRLC
      • format_quote reflexiv pasiv Manuscriptul acela l-am luat eu de l-am dus lui Kogălniceanu, la Iași, unde s-a tipărit în «Foaia științifică și literară». GHICA, S. A. 142. DLRLC
  • 2. învechit A lăsa o urmă. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Pe această zăpadă ce se topește acum... n-au fost oare tipărite urme încrucișate ale copoilor? ODOBESCU, S. III 41. DLRLC
    • format_quote figurat Asculta aceste cuvinte... tipărindu-le în inima lui. DRĂGHICI, R. 201. DLRLC
    • format_quote figurat reflexiv Părerea ce s-a tipărit în capul aceștii muieri ne aduse în starea ce mă vezi. GORJAN,H. IV 181. DLRLC
    • 2.1. A da o anumită formă. DLRLC
      • format_quote Cînd tipărea dracul pe lup din tină, a căzut vro doi-trei peri după dracu pe lup. ȘEZ. III 191. DLRLC
  • 3. popular A apăsa, a îndesa, a frământa ceva cu mâna sau cu un obiect pentru a da o anumită formă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: netezi
    • format_quote Sanitarul intră tipărindu-și bluza pe trup și părul roșcat pe frunte. C. PETRESCU, Î. II 43. DLRLC
    • format_quote Se așeză cuminte la loc, tipărindu-și fustele scurte de uniformă. C. PETRESCU, C. V. 9. DLRLC
etimologie:
  • tipar DEX '98 DEX '09

țipa, țipverb

tranzitiv regional
  • 1. Arunca, azvârli. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Ea-n drum cofele-o țipat. ȘEZ. I 76. DLRLC
    • format_quote reflexiv Ian te uită cum se țipă, Parcă sare de pe rîpă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 420. DLRLC
    • 1.1. prin specializare A arunca de pe sine o haină, un obiect de îmbrăcăminte etc. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Țipă straie bărbătești Și te-mbracă-n femeiești. ȘEZ. I 78. DLRLC
      • format_quote Și-ncepu Marcu-a juca Și cîte-o hain-a țipa. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 490. DLRLC
  • 2. A da afară. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Mere murgul Radului, Din picioare scînteind, Din gură pară țîpînd. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 497. DLRLC
  • 3. Alunga, goni. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Mă țipă mama să țes, Eu mă sui pe sul și-apăs. MARIAN, S. 169. DLRLC
  • comentariu Transilvania cu pronunțare regională țâpa DLRLC
etimologie:

țipar, țiparisubstantiv masculin

  • 1. Pește de apă dulce stătătoare, cu corpul lung și subțire, aproape cilindric, acoperit cu solzi mărunți și cu un strat de mucus, cu mustăți la gură, folosit mai mult ca nadă (Misgurnus fossilis). DEX '09 DLRLC
    • format_quote Între liane, gasteropode, crustacee și vertebrate se strecura, cu virgule și curbe bizare, țiparul. SADOVEANU, O. A. II 169. DLRLC
    • format_quote metaforic E un rumîn înalt, cu umerii lați, încolo, subțire țipar. STANCU, D. 34. DLRLC
  • 2. Nume dat impropriu unui pește din apele dulci ale Europei de apus, care parcurge distanțe considerabile, pentru a-și depune icrele la adânc, în oceanul Atlantic. DLRLC
    • format_quote Cum spuneam, țiparul femelă, după un stagiu de cinci ani... coboară în estuare. Acolo e întîmpinat de țiparul mascul și pornesc împreună pînă la sud de insulele Bermude. C. PETRESCU, C. V. 192. DLRLC
etimologie:

țipar-de-mare, țipari-de-maresubstantiv masculin

țipa, țipverb

intranzitiv
  • 1. (Despre oameni) A striga cu glas tare și ascuțit (de durere, de spaimă). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Femeia țipa cu glas sfredelitor și ascuțit. SADOVEANU, O. VII 170. DLRLC
    • format_quote Cînd dădu cu ochii de dînsul, țipă de parc-ar fi săgetat-o moartea. MIRONESCU, S. A. 99. DLRLC
    • format_quote Atunci ea tresărind, odată începu a țipa și a se apăra cu năframa. CREANGĂ, P. 271. DLRLC
    • format_quote figurat Țipă foamea în ei. STANCU, D. 52. DLRLC
    • format_quote figurat Dădu drumul din arc unei săgeți, care țipă scurt. SADOVEANU, O. VII 41. DLRLC
    • 1.1. A vorbi cu glas ridicat; a-și manifesta față de cineva nemulțumirea, enervarea, mânia prin vorbe răstite; a se răsti la cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: vocifera
      • format_quote Mai repede! țipă el nervos. DUMITRIU, N. 140. DLRLC
      • format_quote Boierul cel călare țipa plecat spre un slujitor. SADOVEANU, O. VII 29. DLRLC
    • 1.2. A scoate sunete stridente, asurzitoare dintr-un instrument muzical. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Începu și Pan cu naiul său... dară țipa din nai așa de tare, încît trebuia să-ți pui mîinile la urechi. ISPIRESCU, U. 110. DLRLC
      • format_quote Vorbind astfel, țipă din corn și se făcu nevăzut printre copaci. BOLINTINEANU, O. 330. DLRLC
    • chat_bubble A țipa (?) cât îl ia (sau cât îl ține) gura (?) (sau în gura mare). DLRLC
  • 2. (Despre animale) A scoate strigăte specifice puternice, ascuțite. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote În trestii, măcăiau și băteau din aripi rațele, țipau lișițele și găinușele. SADOVEANU, O. I 410. DLRLC
    • format_quote O pasăre speriată țipă în întunerec, mecanic și aspru. C. PETRESCU, S.23. DLRLC
    • format_quote Nu mai sînt pe luncă flori, Văile-s deșarte, Țipă cîrduri de cocori Pribegind departe. IOSIF, P. 52. DLRLC
    • format_quote În luncă Țipă cucoșul trezit. ALECSANDRI, P. I 13. DLRLC
  • 3. figurat (Despre culori sau obiecte colorate) A face o impresie neplăcută (din cauza intensității sau a stridenței nuanțelor); a bate la ochi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Subt bărbia cu îndoituri proaspăt rase și pudruite țipa, de-ți amețea privirea, fiongul imens al unei legători roșii. HOGAȘ, M. N. 32. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.