6 definiții pentru zbierare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

zbierare sf [At: BUDAI-DELEANU, Ț. 274 / S și: sb~ / Pl: ~rări / E: zbiera] (Înv) 1 Scoatere de sunete puternice de către animale sau păsări, caracteristice speciei Si: răcnire1 (1), strigare, urlare, țipare1, (îrg) răgire, (reg) țiulire (1), zbierat (1), behăire, boncăluire (1), cântare (3), mugire (1), râncăire, râncăluire1. 2 (Ccr) Zbieret (1). 3 Scoatere de sunete puternice (pentru a porni sau a opri o acțiune, sau de durere, de spaimă, de mânie, de bucurie etc.) de către oameni Si: răcnire1, strigare (1), țipare1 (1), urlare, (îvp) toire, (înv) chemare (1), (reg) puhăire2, schițoire, spargere, stricnire2, țipotire1 (1), țipuire (1), țipurire, țivlire, zbierat (3). 4 (Ccr) Zbieret (2).

ZBIERÁ, zbier, vb. I. Intranz. 1. (Despre animale) A scoate zbierete. 2. (Despre oameni) A striga tare și strident; a țipa, a răcni. ♦ A plânge, a se tângui cu glas tare. – Probabil lat. *exbelare.

A ZBIERÁ zbier intranz. 1) (despre unele animale) A scoate sunete stridente caracteristice speciei; a produce zbierete; a mugi; a răcni; a rage. 2) fig. depr. (despre persoane) Emite strigăte violente și prelungi; a rage. 3) (mai ales despre copii) A plânge cu glas tare; a buhăi; a răcni. /<lat. exbelare


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

zbierá vb., ind. prez. 1 sg. zbiér, 3 sg. și pl. zbiáră; conj. prez. 3 sg. și pl. zbiére


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ZBIERÁ vb. 1. v. striga. 2. a răcni, a striga, a țipa, a urla, (reg.) a țivli, (Transilv.) a puhăi, (Transilv. și Maram.) a țipoti, (fam. fig.) a se sparge. (~ de durere.) 3. v. vocifera. 4. v. răsti. 5. v. mugi.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ZBIERÁ, zbier, vb. I. ~ (lat. vĕrrāre < vĕrres (verraco); cf. sp. berr(e)ar, port. berrar; mai puțin prob. din lat. *bēlāre întrucât rezultatul ē > ie nu pare posibil)

Intrare: zbierare
zbierare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zbierare
  • zbierarea
plural
  • zbierări
  • zbierările
genitiv-dativ singular
  • zbierări
  • zbierării
plural
  • zbierări
  • zbierărilor
vocativ singular
plural

zbiera

  • 1. (Despre animale) A scoate zbierete.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: mugi rage răcni 3 exemple
    exemple
    • Mulțămită lui Ion și lui Iftimi, cîntam ca cucoșul, orăcăiam ca broasca, zbieram ca vaca ori ca capra. HOGAȘ, DR. II 46.
      surse: DLRLC
    • Auzii zbierînd o gaie, E nădejde s-avem ploaie. MARIAN, O. I 169.
      surse: DLRLC
    • Zbiară laurul între hotară Și se aude a noua țară (Tunetul). GOROVEI, C. 371.
      surse: DLRLC
  • 2. (Despre oameni) A striga tare și strident.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: rage răcni țipa (striga) 4 exemple
    exemple
    • Nu zbiera așa la mine, că eu te plesnesc! CARAGIALE, P. 28.
      surse: DLRLC
    • Parcă am auzit zbierînd pe Lăcustă. Ce i s-a întîmplat? ALECSANDRI, T. I 431.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv Un ceas întreg a stat prietena dumitale.:. la telefon, zbierînd cuvinte de dragoste nu știu cui la București. SEBASTIAN, T. 74.
      surse: DLRLC
    • Țiganii zbiară că tu ești al lor prooroc. HASDEU, R. V. 59.
      surse: DLRLC

etimologie: