17 definiții pentru slobozi zlobozi sclobozi


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SLOBOZÍ, slobód, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A pune în libertate; a elibera. ♦ A elibera dintr-o strânsoare, dintr-o legătură care imobilizează. ♦ Refl. (Despre obiectul care leagă) A se slăbi, a se desface. 2. A lăsa un animal în libertate. 3. A permite cuiva să plece, a da voie să se depărteze. ◊ A nu-l slobozi (pe cineva) inima să... = a nu se îndura să facă un lucru. ♦ (Rar) A concedia. ♦ (Reg.) A elibera după terminarea serviciului militar; a lăsa la vatră. 4. A da drumul, a lăsa să cadă. 5. A descărca o armă de foc; a arunca săgeți dintr-un arc. 6. A răspândi, a emana, a degaja. ♦ A emite un sunet, un strigăt, un cuvânt. – Din slobod.

SLOBOZÍ, slobod, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A pune în libertate: a elibera. ♦ A elibera dintr-o strânsoare, dintr-o legătură care imobilizează. ♦ Refl. (Despre obiectul care leagă) A se slăbi, a se desface. 2. A lăsa un animal în libertate. 3. A permite cuiva să plece, a da voie să se depărteze. ◊ A nu-l slobozi (pe cineva) inima să... = a nu se îndura să facă un lucru. ♦ (Rar) A concedia. ♦ (Reg.) A elibera după terminarea serviciului militar; a lăsa la vatră. 4. A da drumul, a lăsa să cadă. 5. A descărca o armă de foc; a arunca săgeți dintr-un arc. 6. A răspândi, a emana, a degaja. ♦ A emite un sunet, un strigăt, un cuvânt. – Din slobod.

SLOBOZÍ, slobód, vb. IV. Tranz. (Învechit și popular) 1. A pune în libertate; a elibera. Atunci zîmbind împăratul, necazul și-a risipit Și, iertînd pe vinovatul, cu daruri l-a slobozit. PANN, P. V. II 14. ♦ A elibera dintr-o strînsoare, dintr-o legătură care imobilizează. Turcilor, păgînilor, Sloboziți-mi mînele Să-mi ridic cosițele. BIBICESCU, P. P. 267. Și cînd vorba-și isprăvea, Ștefan-vodă poruncea Și pe stînga-i slobozea. TEODORESCU, P. P. 524. Fă-ți o milă și cu mine Și-mi dezleagă brațele, Rău mă dor sărmanele. Căpitanul se-mblînzea, Brațele-i le slobozea. ALECSANDRI, P. P. 58. ◊ Refl. (Despre obiectul care leagă) În timpul de luptat, Rea ispită s-a-ntîmplat. Lui Ghiță, care-i păsa Să-și scape mîndruța sa, Brîul i se slobozea. TEOSORESCU, P. P. 632. 2. A permite cuiva să plece, a da voie să se depărteze. Slobozi-mă, maică-n sat, Că de iubit m-am lăsat; Slobozi- mă, maică-n joc, Că zău mă topesc de foc. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 187. ◊ Expr. A nu-l slobozi (pe cineva) inima să... = a nu se îndura să facă un lucru, a se reține de la ceva. I se făcu milă de el, însă n-o slobozi inima să-l dezlege, fiindcă ținea morțiș să se răzbune pe Natalia. STĂNOIU, C. I. 200. 3. (Cu sensul reieșind din determinări) A elibera după terminarea serviciului militar; a lăsa la vatră. Mai-marii lui, văzîndu-l că și-a făcut datoria de ostaș, l-au slobozit din oaste. CREANGĂ, P. 297. Căpitane, căpitane, Slobozi-mă din cătane Să mai prind plugul de coarne. HODOȘ, P. P. 223. ♦ A scoate dintr-o slujbă: a concedia. Am trimes la Iași pre vătavul meu... ca să-mi aducă niște schimburi; tot prin el slobod din slujbă pre feciorul meu. KOGĂLNICEANU, S. 222. ♦ A permite să intre. Copiii strigară de la fereastră: Aci sîntem tată! Și-i slobozi omul înlăuntru. RETEGANUL, P. I 44. 4. (Cu privire la animale) A lăsa în libertate. Mîine de dimineață slobod cireada în luncă și-o iau razna prin pădure. GALACTION, O. I 46. 5. A da drumul, a lăsa să cadă. Lungiră copilul adînc... și, înainte de a zvîrli peste el țerna, unul slobozi asupra lui o floare galbenă de păpădie. CAMILAR, N. I 135. Își slobozi zîna întreg corpul prin pod în jos și în urmă capul. RETEGANUL, P. IV 11. ♦ Refl. A coborî, a se lăsa (la pămînt). Cugetînd tot astfel pe drum, au dat de trei stejeri foarte înalți și s-a suit într-unul din ei și a vrut să se sloboadă jos și să-și facă capătul. SBIERA, P. 192. ♦ Refl. (Despre lucruri) A atîrna (în jos, într-o parte). Părul ei castaniu... se slobozea în unde de matase pe albii ei grumazi. NEGRUZZI, S. I 17. Era încins cu un șal roș cu flori, din care o poală i se slobozea pe coapsa stingă. id. ib. 16. 6. A descărca (o armă de foc), a arunca (săgeți din arc). Au slobozit puștile în ei. DUMITRIU, N. 50. Merse drept la camera unde el dormea... și, scoțînd un pistol din cingătoare, îl slobozi în el. NEGRUZZI, S. I 21. Turcii îndată ocoliră pre oastea ungurească de toate părțile și sloboziră săgețile ca norul. BĂLCESCU, O. I 49. 7. A emite sunete, strigăte. Istratie slobozi un glas de bas profund, în desăvîrșită nepotrivire cu ființa lui firavă. SADOVEANU, Z. C. 9. Slobozi un hohot de rîs azvîrlind arma. NEGRUZZI, S. I 79. Ciobanul slobozi chiote lungi și cumplite: Huhu!care alungă fiarele. RUSSO, O. 114. ♦ A răspîndi, a împrăștia. Carnea... slobozea aburi, umplînd odaia cu un miros puternic. V. ROM. iulie 1953, 100. Nu se încape... pară să nu sloboadă focul cel înădușit. CONACHI, P. 51. După ce s-au frecat lemnele cîtva în toată puterea, au început a slobozi puțin fum. DRĂGHICI, R. 69. ◊ Fig. Codrule, frunză rotundă, Slobozi-mi o țîr de umbră, Sub tufe să mă umbresc. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 376. – Prez. ind. și: slobozesc (STANCU, D. 158), conj. prez. pers. 3 și: să sloboade (SADOVEANU, F. J. 542, BĂLCESCU, O. I 72), imper. pers. 2 sg. sloboade și slobozi.

A SLOBOZÍ slobód tranz. pop. 1) A face să fie slobod; a elibera. ~ din robie. ~ un teritoriu. 2) rar (persoane) A elibera dintr-o funcție; a concedia. ~ din lucru. 3) (lichide, gaze) A face să curgă. ~ sânge. ~ vin din butoi. 4) (sunete, strigăte, țipete) A produce cu ajutorul aparatului de articulație; a emite. ~ un chiot prelung. 5) (căldură, mirosuri, vapori etc.) A lăsa să iasă răspândindu-se; a degaja; a emana. 6) (obiecte) A desprinde din locul de unde a fost fixat. /Din slobod

A SE SLOBOZÍ mă slobód intranz. 1) (despre un obiect care leagă) A se desprinde din locul unde a fost fixat. Funia s-a ~t. 2) (despre animale ținute legate sau în captivitate) A reuși să scape, devenind slobod. Câinele s-a ~t din lanț. 3) A atârna în jos. Părul ei frumos se sloboade pe umeri. /Din slobod

slobozì v. 1. a libera: l’a slobozit din pușcărie; 2. a da drumul: a slobozit pasărea; 3. a da foc: a slobozi un tun.

slobód și -ozésc, a -ozí v. tr. (sîrb. sloboditi, a încuraja, vsl. svoboditi, a libera, rus. svoboditi.Slobod, -ózĭ, -oade; să sloboadă). Liberez, las liber, daŭ drumu: a slobozi un arestant, o pasăre din cușcă. Permit să (vechĭ): legea nu sloboade. Dezleg: a slobozi legăturile. Dau jos, scobor: a slobozi un butoĭ în becĭ. Descarc: a slobozi pușca. Scot, emit: a slobozi scînteĭ, a slobozi rădăcinĭ. – Și sloboz (vest), ca văz, caz (văd, cad).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

slobozí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. slobód, 3 sg. sloboáde, imperf. 3 sg. slobozeá; conj. prez. 3 să sloboádă; imper. 2 sg. sloboáde

slobozí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. slobód, 3 sg. sloboáde, imperf. 3 sg. slobozeá; conj. prez. 3 sg. și pl. sloboáde; imper. 2 sg. sloboáde

slobozí vb., ind. prez. pers. 1 slobod / sloboz / slobozesc

slobozi (ind. prez. 1 sg. slobod)

slobod, -boadă 3 conj., -bozeam 1 imp.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SLOBOZÍ vb. v. absolvi, achita, arunca, autoriza, azvârli, concedia, degaja, delega, descărca, desface, destinde, dezrobi, elibera, emana, emancipa, emite, exala, ierta, împrăștia, împuternici, îndepărta, învesti, lansa, lărgi, libera, năpusti, năvăli, precipita, răspândi, repezi, salva, sări, scăpa, scoate, scuti, slăbi, tăbărî, trage, zvârli.

slobozi vb. v. ABSOLVI. ACHITA. ARUNCA. AUTORIZA. AZVÎRLI. CONCEDIA. DEGAJA. DELEGA. DESCĂRCA. DESFACE. DESTINDE. DEZROBI. ELIBERA. EMANA. EMANCIPA. EMITE. EXALA. IERTA. ÎMPRĂȘTIA. ÎMPUTERNICI. ÎNDEPĂRTA. ÎNVESTI. LANSA. LĂRGI. LIBERA. NĂPUSTI. NĂVĂLI. PRECIPITA. RĂSPÎNDI. REPEZI. SALVA. SĂRI. SCĂPA. SCOATE. SCUTI. SLĂBI. TĂBĂRÎ. TRAGE. ZVÎRLI.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

slobozi, slobod v. r. (pop.) 1. a defeca. 2. a urina. 3. a ejacula.

Intrare: slobozi
slobozi1 (1 -bod,-boz) verb grupa a IV-a conjugarea a V-a
verb (VT317)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • slobozi
  • slobozire
  • slobozit
  • slobozitu‑
  • slobozind
  • slobozindu‑
singular plural
  • sloboade
  • slobozi
  • sloboziți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • slobod
  • sloboz
(să)
  • slobod
  • sloboz
  • slobozeam
  • slobozii
  • slobozisem
a II-a (tu)
  • slobozi
(să)
  • slobozi
  • slobozeai
  • sloboziși
  • sloboziseși
a III-a (el, ea)
  • sloboade
(să)
  • sloboa
  • sloboa
  • slobozea
  • slobozi
  • slobozise
plural I (noi)
  • slobozim
(să)
  • slobozim
  • slobozeam
  • slobozirăm
  • sloboziserăm
  • slobozisem
a II-a (voi)
  • sloboziți
(să)
  • sloboziți
  • slobozeați
  • slobozirăți
  • sloboziserăți
  • sloboziseți
a III-a (ei, ele)
  • slobod
(să)
  • sloboa
  • sloboa
  • slobozeau
  • slobozi
  • sloboziseră
zlobozi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sclobozi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
slobozi2 (1 -bozesc) verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
verb (VT401)
Surse flexiune: DMLR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • slobozi
  • slobozire
  • slobozit
  • slobozitu‑
  • slobozind
  • slobozindu‑
singular plural
  • slobozește
  • sloboziți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • slobozesc
(să)
  • slobozesc
  • slobozeam
  • slobozii
  • slobozisem
a II-a (tu)
  • slobozești
(să)
  • slobozești
  • slobozeai
  • sloboziși
  • sloboziseși
a III-a (el, ea)
  • slobozește
(să)
  • slobozească
  • slobozea
  • slobozi
  • slobozise
plural I (noi)
  • slobozim
(să)
  • slobozim
  • slobozeam
  • slobozirăm
  • sloboziserăm
  • slobozisem
a II-a (voi)
  • sloboziți
(să)
  • sloboziți
  • slobozeați
  • slobozirăți
  • sloboziserăți
  • sloboziseți
a III-a (ei, ele)
  • slobozesc
(să)
  • slobozească
  • slobozeau
  • slobozi
  • sloboziseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)