opțiuni
  • info

16 definiții pentru vocifera

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VOCIFERA, vociferez, vb. I. Intranz. A vorbi cu voce ridicată. ♦ (Fam.) A face scandal, a țipa. – Din fr. vociférer, lat. vociferare.

vocifera [At: SION, P. 233 / Pzi: ~rez / E: fr vociférer, lat vociferare] 1 vi A vorbi cu glas ridicat (și enervat) Si: a răcni, a striga, a țipa. 2 vt (Înv) A profera injurii, amenințări pe un ton răstit și mânios.

vocifera vb. I. intr. A vorbi cu glas ridicat (și enervat); a-și manifesta prin cuvinte răstite și pe un ton ridicat nemulțumirea, mînia. Gesticulau descumpăniți, vorbind prea tare (vociferînd), cu schime, cu bătăi de pumn în masă (TEOD.). ♦ Ext. A face scandal, a țipa. E un scandal absolut de neînțeles... Emilia vociferează, amenință,... bate cu pumnul în masă (CA. PETR.). • prez.ind. -ez. /<fr. vociférer, lat. vociferare.

VOCIFERA, vociferez, vb. I. Intranz. A vorbi răstit, mânios, cu glasul ridicat. ♦ (Fam.) A face scandal, a țipa. – Din fr. vociférer, lat. vociferare.

VOCIFERA, vociferez, vb. I. Intranz. A vorbi răstit, mînios, cu glasul ridicat ca de ceartă. Dincolo se auzea în răstimpuri glasul lui Alexandru Vardaru, vociferînd. C. PETRESCU, Î. II 81. Au început să vocifereze revoltate sutele de țărani. SAHIA, N. 68. Rudele și foștii lui prieteni din copilărie vociferau mai tare, făcind spume de mînie la gură. BART, E. 286.

VOCIFERA vb. I. intr. A vorbi tare, a zbiera, a țipa cu mînie. [< fr. vociférer, cf. lat. vociferare].

VOCIFERA vb. intr. a vorbi tare, cu mânie; a face scandal, a țipa. (< fr. vociférer, lat. vociferare)

A VOCIFERA ~ez intranz. A vorbi pe un ton ridicat; a-și manifesta enervarea, nemulțumirea sau mânia prin vorbe răstite; a țipa; a striga. /<fr. vociférer

vociferà v. a vorbi cu mânie, scoțând țipete.

*vociferéz v. intr. (lat. vocifero, -áre și vociferor, -ári; fr. vociférer). Răcnesc furios; bețiviĭ începură a vocifera unu la altu.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

vocifera (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. vociferez, 3 vociferează; conj. prez. 1 sg. să vociferez, 3 să vocifereze

vocifera (a ~) vb., ind. prez. 3 vociferează

vocifera vb., ind. prez. 1 sg. vociferez, 3 sg. și pl. vociferează

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

VOCIFERA vb. a răcni, a striga, a țipa, a urla, a zbiera. (Ia nu mai ~ așa, că te aud!)

VOCIFERA vb. a răcni, a striga, a țipa, a urla, a zbiera. (Ia nu mai ~ așa, că te aud!)

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

vocifera, vociferez v. t. a face scandal, a țipa

Intrare: vocifera
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vocifera
  • vociferare
  • vociferat
  • vociferatu‑
  • vociferând
  • vociferându‑
 singular plural
  • vociferează
  • vociferați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • vociferez
 (să)
  • vociferez
  • vociferam
  • vociferai
  • vociferasem
a II-a (tu)
  • vociferezi
 (să)
  • vociferezi
  • vociferai
  • vociferași
  • vociferaseși
a III-a (el, ea)
  • vociferează
 (să)
  • vocifereze
  • vocifera
  • vociferă
  • vociferase
plural I (noi)
  • vociferăm
 (să)
  • vociferăm
  • vociferam
  • vociferarăm
  • vociferaserăm
  • vociferasem
a II-a (voi)
  • vociferați
 (să)
  • vociferați
  • vociferați
  • vociferarăți
  • vociferaserăți
  • vociferaseți
a III-a (ei, ele)
  • vociferează
 (să)
  • vocifereze
  • vociferau
  • vociferară
  • vociferaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

vocifera, vociferezverb

  • 1. A vorbi cu voce ridicată. DEX '09 DLRLC NODEX
    sinonime: striga zbiera
    • format_quote Dincolo se auzea în răstimpuri glasul lui Alexandru Vardaru, vociferînd. C. PETRESCU, Î. II 81. DLRLC
    • format_quote Au început să vocifereze revoltate sutele de țărani. SAHIA, N. 68. DLRLC
    • format_quote Rudele și foștii lui prieteni din copilărie vociferau mai tare, făcind spume de mînie la gură. BART, E. 286. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.