15 definiții pentru publica


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PUBLICÁ, públic, vb. I. Tranz. A face cunoscut tuturor ceva prin tipărire, afișare etc.; a face să apară, a tipări cărți, articole, informații etc. – Din lat. publicare.

PUBLICÁ, públic, vb. I. Tranz. A face cunoscut tuturor ceva prin tipărire, afișare etc.; a face să apară, a tipări cărți, articole, informații etc. – Din lat. publicare.

PUBLICÁ, publíc, vb. I. Tranz. (Cu privire la opere, articole, informații etc.) A face să apară, a da la iveală, a tipări. O revistă de avantgardă îi publicase o novelă. C. PETRESCU, C. V. 145. Publicam în vremea ceea poezii. I. BOTEZ, ȘC. 59. Cațavencu poate muri astăzi, mîine gazeta lui tot o să publice scrisoarea noastră. CARAGIALE, O. I 130. ◊ Refl. pas. Din contribuțiunile membrilor ei s-au publicat multe opere literare. GHICA, S. A. 149. – Prez. ind. și: (învechit) publicez (PANN, N. H. 20).

PUBLICÁ vb. I. tr. A tipări (o carte, un articol etc.). a face să apară; a difuza. [P.i. públic. / < lat. publicare, cf. it. pubblicare].

PUBLICÁ vb. tr. a tipări, a face să apară (o carte, un articol etc.). ◊ a edita. (< lat. publicare)

A PUBLICÁ públic tranz. 1) (cărți, articole, știri, hotărâri etc.) A face să apară pe calea tiparului; a tipări; a edita. 2) (știri, noutăți etc.) A face cunoscut unui cerc larg de persoane (pe calea tiparului); a anunța în mod public; a răspândi; a divulga. /<lat. publicare

publicà v. 1. a face public și notoriu; 2. a spune în public, a divulga; 3. a tipări și pune în vânzare: a publica o carte, un ziar.

2) *públic, a v. tr. (lat. público, -áre). Fac cunoscut în public: ofițeru stăriĭ civile publică actele de căsătorie. Fac cunoscut pin ziar, pun în ziar: ziaru publică o știre noŭă. Tipăresc p. a răspîndi în public, daŭ la lumină, scot: a publica o carte. – Pe la 1800 publicarisésc (cu sufix ngr.) și -césc (rus. -publikovátĭ).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

publicá (a ~) (pu-bli-) vb., ind. prez. 3 públică

publicá vb. (sil. -bli-), ind. prez. 1 sg. públic, 3 sg. și pl. públică


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PUBLICÁ vb. 1. a edita, a imprima, a scoate, a tipări, (înv.) a publicarisi, a publicui, a scrie. (A ~ o revistă.) 2. v. apărea.

PUBLICÁ vb. v. anunța, bârfi, blama, calomnia, cleveti, defăima, denigra, discredita, încunoștința, înștiința, ponegri, vesti.

PUBLICA vb. 1. a edita, a imprima, a scoate, a tipări, (înv.) a publicarisi, a publicui, a scrie. (A ~ o revistă.) 2. a apărea, a ieși, a se tipări.

publica vb. v. ANUNȚA. BÎRFI. BLAMA. CALOMNIA. CLEVETI. DEFĂIMA. DENIGRA. DISCREDITA. ÎNCUNOȘTINȚA. ÎNȘTIINȚA. PONEGRI. VESTI.

FEMEIE PÚBLICĂ s. v. cocotă, curvă, femeie de stradă, prostituată, târfă.

MINISTER PÚBLIC s. v. acuzator, procuror.

Intrare: publica
  • silabație: -bli-
verb (VT14)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • publica
  • publicare
  • publicat
  • publicatu‑
  • publicând
  • publicându‑
singular plural
  • publică
  • publicați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • public
(să)
  • public
  • publicam
  • publicai
  • publicasem
a II-a (tu)
  • publici
(să)
  • publici
  • publicai
  • publicași
  • publicaseși
a III-a (el, ea)
  • publică
(să)
  • publice
  • publica
  • publică
  • publicase
plural I (noi)
  • publicăm
(să)
  • publicăm
  • publicam
  • publicarăm
  • publicaserăm
  • publicasem
a II-a (voi)
  • publicați
(să)
  • publicați
  • publicați
  • publicarăți
  • publicaserăți
  • publicaseți
a III-a (ei, ele)
  • publică
(să)
  • publice
  • publicau
  • publica
  • publicaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)