2 intrări

25 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SUSPENDARE, suspendări, s. f. Acțiunea de a suspenda și rezultatul ei; întrerupere, suprimare (temporară). – V. suspenda.

SUSPENDARE, suspendări, s. f. Acțiunea de a suspenda și rezultatul ei; întrerupere, suprimare (temporară). – V. suspenda.

suspendare sf [At: BIANU, D. S. / Pl: ~dări / E: suspenda] 1 Fixare a unui obiect cu un capăt de ceva, lăsându-l să atârne Si: agățare (1), agățat1 (1), atârnare (1), atârnat1 (1), prindere, prins, spânzurat, spânzurare, (liv) acroșaj, acroșare, acroșat1, (pop) aninare (1), aninat1 (1), (reg) atăgârțare, atăgârțat1, împrindere. 2 Intervenție (bruscă) pentru a face ca o manifestare, o activitate, un proces etc. în desfășurare să nu mai continue, temporar sau definitiv Si: curmare (5), încetare, încetat, întrerupere, oprire, oprit1, sistare. 3 (Pex) Amânare (1). 4 (Jur) Încetare temporară, în condiții prevăzute de lege, a unei acțiuni judiciare, a executării unei pedepse, a exercitării unui drept etc. Si: (înv) suspensiune (1). 5 Interzicere a apariției unei publicații periodice Si: suprimare. 6 (Pex) Anulare (2). 7 Destituire (provizorie) a unei persoane dintr-o funcție, dintr-un post Si: (înv) suspensiune (4).

SUSPENDARE, suspendări, s. f. Acțiunea de a suspenda. 1. Atîrnare. 2. Întrerupere, amînare temporară (a unei acțiuni). Suspendarea ședinței. Suspendarea cursurilor. ♦ Încetare temporară a unei acțiuni judiciare, interzicere temporară a exercitării unor drepturi, amînare fără termen a executării unei pedepse. Suspendarea prescripției. ♦ Îndepărtare temporară a unui funcționar din serviciu. 3. Interzicere (temporară sau definitivă) a apariției unei publicații periodice.

SUSPENDARE s.f. Acțiunea de a suspenda și rezultatul ei; întrerupere, oprire, suprimare temporară. [< suspenda].

SUSPENDA, suspend, vb. I. Tranz. 1. A atârna. 2. Fig. A întrerupe, a amâna, a opri temporar o activitate. ♦ A face să înceteze temporar o acțiune judiciară; a interzice temporar exercitarea unor drepturi; a amâna fără termen executarea unei pedepse. ♦ A destitui provizoriu din funcție un salariat. 3. Fig. A interzice, a face să înceteze, a suprima o acțiune. – Din fr. suspendre, lat. suspendere.

SUSPENDA, suspend, vb. I. Tranz. 1. A atârna. 2. Fig. A întrerupe, a amâna, a opri temporar o activitate. ♦ A face să înceteze temporar o acțiune judiciară; a interzice temporar exercitarea unor drepturi; a amâna fără termen executarea unei pedepse. ♦ A destitui provizoriu din funcție un salariat. 3. Fig. A interzice, a face să înceteze, a suprima o acțiune. – Din fr. suspendre, lat. suspendere.

suspenda [At: HELIADE, O. I, 220 / V: (înv) ~pan~, ~pende (Par: ~pens) ~pinde / Par: ~pins / Pzi: ~pend / E: fr suspendre, lat suspendere] 1-2 vti (Fșa) (C.i. obiecte) A fixa cu (un capăt din) partea superioară de ceva, lăsându-l să atârne Si: a agăța (1), a atârna (1), a prinde, a spânzura, (liv) a acroșa, (pop) a anina (1), (reg) a atăgârța , a împrinde Vz tăgârța. 3-4 vtr (C.i. manifestări, activități, fenomene, procese etc. aflate în plină desfășurare) A interveni (brusc) ca, temporar sau definitiv, făcând să nu mai continue Si: a curma (8-9), a înceta, a întrerupe, a opri, (liv) a sista. 5 vt (Pex, c.i. manifestări, activități, fenomene, procese etc. aflate pe punctul de a începe sau care ar urma să aibă loc) A amâna (7). 6 vt (C.i. terenuri de sport, stadioane etc.) A interzice să fie folosit pe o perioadă de timp în competiții oficiale (ca urmare a unor abateri grave săvârșite de echipa gazdă sau de suporterii ei). 7 vt (C.i. fraze, propoziții exprimate oral sau în scris) A întrerupe intenționat, lăsând ca urmarea să fie subânțeleasă de cititor sau de auditor. 8 vt (Jur; c.i. o acțiune judiciară, executarea unei pedepse, exercitarea unui drept etc.) A face să înceteze temporar, în condițiile prevăzute de lege. 9 vt (Pex) A anula (2). 10 vt (C.i. publicații, periodice) A interzice apariția Si: a suprima. 11 vt (C.i. oameni cu a anumită funcție, care ocupă un anumit post) A destitui (provizoriu) din funcție, din post Si: (imp) a suprima.

SUSPENDA, suspend, vb. I. Tranz. 1. (Complementul indică un lucru concret) A atîrna liber în jos. A suspenda un ghiveci de flori. A suspenda lampa. 2. Fig. (Complementul indică o activitate) A întrerupe, a amîna temporar. A suspenda cursurile.Prea bine, fata mea... Vom suspenda ședința pe zece minute, pentru ca să ai tot timpul necesar de a lua o rezoluție. ALECSANDRI, T. I 417. ♦ A face să înceteze temporar o acțiune judiciară, a interzice temporar exercitarea unor drepturi, a amîna fără termen executarea unei pedepse etc. ♦ A îndepărta un funcționar din serviciu pe timp limitat (pînă la anchetă, pînă la judecată etc.). 3. Fig. (Cu privire la publicații periodice) A interzice, a opri (cu putere legală) apariția. ◊ (În economia capitalistă; despre firme comerciale) A suspenda plățile = a înceta plățile, a nu mai putea face față creditorilor.

SUSPENDA vb. I. tr. 1. A atîrna. 2. (Fig.) A întrerupe, a opri; a amîna temporar; a suprima temporar. [P.i. suspend. / < lat. suspendere, cf. fr. suspendre].

SUSPENDA vb. tr. 1. a atârna; a suspensiona. 2. (fig.) a întrerupe, a amâna, a opri temporar o activitate. ◊ (jur.) a opri cursul judecății, al executării sau al urmăririi penale. 3. (fig.) a interzice, a suprima (temporar). (< fr. suspendre, lat. suspendere)

A SUSPENDA suspend 1. tranz. 1) (obiecte) A prinde în (sau de) ceva (cârlig; cui etc.) lăsând să atârne liber în jos; a agăța; a anina; a spânzura; a atârna. 2) fig. (activități, procese, acțiuni judiciare etc.) A întrerupe pe un timp. ~ ostilitățile. 3) (publicații) A împiedica să apară un anumit timp. 4) rar (persoane îndeplinind anumite funcții) A scoate temporar din serviciu. ~ un judecător. 2. intranz. A atârna liber (în jos). /<fr. suspendre, lat. suspendere

suspendà v. 1. a întrerupe, a remite cu altă ocaziune: a suspenda ședința pentru cinci minute; 2. a interzice cuiva exercițiul funcțiunii sale: a suspenda pe un magistrat.

*suspénd, a -á v. tr. (lat. suspéndere, d. susum, sus, și péndere, a atîrna; fr. suspendre. Față de a de-pinde, s’ar fi așteptat *a suspinde, ceĭa ce ar fi fost maĭ conform spirituluĭ limbiĭ româneștĭ). Atîrn: a suspenda o lampă de (saŭ în) tavan. Fig. Amîn saŭ întrerup pe cît-va timp: a suspenda executiunea uneĭ pedepse, o ședință, ostilitățile. Opresc provizoriŭ din funcțiune (ca pedeapsă): a suspenda un funcționar.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

suspendare s. f., g.-d. art. suspendării; pl. suspendări

suspendare s. f., g.-d. art. suspendării; pl. suspendări

suspendare s. f., g.-d. art. suspendării; pl. suspendări

suspenda (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. suspend, 2 sg. suspenzi, 3 suspendă; conj. prez. 1 sg. să suspend, 3 să suspende

suspenda (a ~) vb., ind. prez. 3 suspendă

suspenda vb., ind. prez. 1 sg. suspendez, 3 sg. și pl. suspendea

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SUSPENDARE s. I. v. agățare. II. 1. v. întrerupere. 2. întrerupere. (~ ședinței pentru două ore.) 3. v. suprimare.

SUSPENDARE s. I. agățare, agățat, atîrnare, atîrnat, prindere, prins, spînzurare, spînzurat, (livr.) acroșaj, acroșare, (pop.) aninare, aninat. (~ unui obiect în cui.) II. 1. încetare, întrerupere, oprire, sistare. (~ a lucrului de către greviști.) 2. întrerupere. (~ ședinței pentru două ore.) 3. interzicere, suprimare. (~ apariției unei reviste.)

SUSPENDA vb. I. v. agăța. II. 1. v. înceta. 2. a întrerupe. (Au ~ cursurile pe câteva zile.) 3. v. suprima.

SUSPENDA vb. I. a (se) agăța, a (se) atîrna, a (se) prinde, a (se) spînzura, (livr.) a (se) acroșa, (pop.) a (se) anina, a (se) zgrepțăna, (reg.) a (se) tăgîrța, (prin Munt.) a (se) atăgîrța, (Transilv.) a (se) împrinde. (A ~ ceva în cui.) II. 1. a(-și) înceta, a (-și) întrerupe, a(-și) opri, a(-și) sista. (Pe timpul vacanței și-a ~ activitatea.) 2. a întrerupe. (Au ~ cursurile pe cîteva zile.) 3. a interzice, a suprima. (A ~ revista.)

Intrare: suspendare
suspendare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • suspendare
  • suspendarea
plural
  • suspendări
  • suspendările
genitiv-dativ singular
  • suspendări
  • suspendării
plural
  • suspendări
  • suspendărilor
vocativ singular
plural
Intrare: suspenda
verb (VT4)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • suspenda
  • suspendare
  • suspendat
  • suspendatu‑
  • suspendând
  • suspendându‑
singular plural
  • suspendă
  • suspendați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • suspend
(să)
  • suspend
  • suspendam
  • suspendai
  • suspendasem
a II-a (tu)
  • suspenzi
(să)
  • suspenzi
  • suspendai
  • suspendași
  • suspendaseși
a III-a (el, ea)
  • suspendă
(să)
  • suspende
  • suspenda
  • suspendă
  • suspendase
plural I (noi)
  • suspendăm
(să)
  • suspendăm
  • suspendam
  • suspendarăm
  • suspendaserăm
  • suspendasem
a II-a (voi)
  • suspendați
(să)
  • suspendați
  • suspendați
  • suspendarăți
  • suspendaserăți
  • suspendaseți
a III-a (ei, ele)
  • suspendă
(să)
  • suspende
  • suspendau
  • suspenda
  • suspendaseră
suspanda
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
suspinde
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
suspende
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

suspendare, suspendărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a suspenda și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. Atârnare. DLRLC
      sinonime: atârnare
    • 1.2. Întrerupere, suprimare (temporară). DEX '09 DLRLC DN
      • format_quote Suspendarea ședinței. Suspendarea cursurilor. DLRLC
      • 1.2.1. Încetare temporară a unei acțiuni judiciare, interzicere temporară a exercitării unor drepturi, amânare fără termen a executării unei pedepse. DLRLC
        • format_quote Suspendarea prescripției. DLRLC
      • 1.2.2. Îndepărtare temporară a unui funcționar din serviciu. DLRLC
    • 1.3. Interzicere (temporară sau definitivă) a apariției unei publicații periodice. DLRLC
      sinonime: interzicere
etimologie:
  • vezi suspenda DEX '09 DEX '98 DN

suspenda, suspendverb

  • 1. Atârna. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: atârna
    • format_quote A suspenda un ghiveci de flori. A suspenda lampa. DLRLC
  • 2. figurat A întrerupe, a amâna, a opri temporar o activitate. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote A suspenda cursurile. DLRLC
    • format_quote Prea bine, fata mea... Vom suspenda ședința pe zece minute, pentru ca să ai tot timpul necesar de a lua o rezoluție. ALECSANDRI, T. I 417. DLRLC
    • 2.1. A face să înceteze temporar o acțiune judiciară; a interzice temporar exercitarea unor drepturi; a amâna fără termen executarea unei pedepse. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 2.2. A destitui provizoriu din funcție un salariat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 3. figurat A interzice, a face să înceteze, a suprima o acțiune. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 3.1. (În economia capitalistă; despre firme comerciale) A suspenda plățile = a înceta plățile, a nu mai putea face față creditorilor. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.