interzicere sf [At: DA ms / Pl: ~ri / E: interzice] 1 Oprire a cuiva de a face un lucru Si: interzis¹ (1). 2-3 Interdicție (2-3). 4 Prohibire a fabricării sau comercializării unui produs Si: interzis¹ (4).

INTERZICERE, interziceri, s. f. Acțiunea de a interzice; oprire, prohibire. Uniunea Sovietică duce o luptă consecventă pentru interzicerea armei atomice și a celorlalte arme de exterminare în masă. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2903.

INTERZICERE s.f. Acțiunea de a interzice și rezultatul ei. [< interzice].

interzicere s. f., g.-d. art. interzicerii; pl. interziceri

interzicere s. f., g.-d. art. interzicerii; pl. interziceri

interzicere s. f., pl. interziceri

INTERZICERE s. 1. împiedicare, oprire, (pop.) opreliște, (înv. și reg.) popreală. (~ accesului cuiva.) 2. v. prohibiție. 3. oprire, proscriere. (~ duelului.) 4. v. suprimare.

INTERZICERE s. 1. împiedicare, oprire, (pop.) opreliște, (înv. și reg.) popreală. (~ accesului cuiva.) 2. interdicție, prohibire, prohibiție, (livr.) excluziune, (pop.) opreală, opreliște, (înv.) oprire, (turcism înv.) iasac. (~ consumului de alcool.) 3. oprire, proscriere. (~ duelului.) 4. suprimare, suspendare. (~ apariției unei reviste.)