suspendare sf [At: BIANU, D. S. / Pl: ~dări / E: suspenda] 1 Fixare a unui obiect cu un capăt de ceva, lăsându-l să atârne Si: agățare (1), agățat¹ (1), atârnare (1), atârnat¹ (1), prindere, prins, spânzurat, spânzurare, (liv) acroșaj, acroșare, acroșat¹, (pop) aninare (1), aninat¹ (1), (reg) atăgârțare, atăgârțat¹, împrindere. 2 Intervenție (bruscă) pentru a face ca o manifestare, o activitate, un proces etc. în desfășurare să nu mai continue, temporar sau definitiv Si: curmare (5), încetare, încetat, întrerupere, oprire, oprit¹, sistare. 3 (Pex) Amânare (1). 4 (Jur) Încetare temporară, în condiții prevăzute de lege, a unei acțiuni judiciare, a executării unei pedepse, a exercitării unui drept etc. Si: (înv) suspensiune (1). 5 Interzicere a apariției unei publicații periodice Si: suprimare. 6 (Pex) Anulare (2). 7 Destituire (provizorie) a unei persoane dintr-o funcție, dintr-un post Si: (înv) suspensiune (4).