9 definiții pentru suspendare

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SUSPENDÁRE, suspendări, s. f. Acțiunea de a suspenda și rezultatul ei; întrerupere, suprimare (temporară). – V. suspenda.

SUSPENDÁRE, suspendări, s. f. Acțiunea de a suspenda și rezultatul ei; întrerupere, suprimare (temporară). – V. suspenda.

suspendare sf [At: BIANU, D. S. / Pl: ~dări / E: suspenda] 1 Fixare a unui obiect cu un capăt de ceva, lăsându-l să atârne Si: agățare (1), agățat1 (1), atârnare (1), atârnat1 (1), prindere, prins, spânzurat, spânzurare, (liv) acroșaj, acroșare, acroșat1, (pop) aninare (1), aninat1 (1), (reg) atăgârțare, atăgârțat1, împrindere. 2 Intervenție (bruscă) pentru a face ca o manifestare, o activitate, un proces etc. în desfășurare să nu mai continue, temporar sau definitiv Si: curmare (5), încetare, încetat, întrerupere, oprire, oprit1, sistare. 3 (Pex) Amânare (1). 4 (Jur) Încetare temporară, în condiții prevăzute de lege, a unei acțiuni judiciare, a executării unei pedepse, a exercitării unui drept etc. Si: (înv) suspensiune (1). 5 Interzicere a apariției unei publicații periodice Si: suprimare. 6 (Pex) Anulare (2). 7 Destituire (provizorie) a unei persoane dintr-o funcție, dintr-un post Si: (înv) suspensiune (4).

SUSPENDÁRE, suspendări, s. f. Acțiunea de a suspenda. 1. Atîrnare. 2. Întrerupere, amînare temporară (a unei acțiuni). Suspendarea ședinței. Suspendarea cursurilor. ♦ Încetare temporară a unei acțiuni judiciare, interzicere temporară a exercitării unor drepturi, amînare fără termen a executării unei pedepse. Suspendarea prescripției. ♦ Îndepărtare temporară a unui funcționar din serviciu. 3. Interzicere (temporară sau definitivă) a apariției unei publicații periodice.

SUSPENDÁRE s.f. Acțiunea de a suspenda și rezultatul ei; întrerupere, oprire, suprimare temporară. [< suspenda].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

suspendare s. f., g.-d. art. suspendării; pl. suspendări

suspendare s. f., g.-d. art. suspendării; pl. suspendări

suspendáre s. f., g.-d. art. suspendării; pl. suspendări

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SUSPENDÁRE s. I. v. agățare. II. 1. v. întrerupere. 2. întrerupere. (~ ședinței pentru două ore.) 3. v. suprimare.

SUSPENDARE s. I. agățare, agățat, atîrnare, atîrnat, prindere, prins, spînzurare, spînzurat, (livr.) acroșaj, acroșare, (pop.) aninare, aninat. (~ unui obiect în cui.) II. 1. încetare, întrerupere, oprire, sistare. (~ a lucrului de către greviști.) 2. întrerupere. (~ ședinței pentru două ore.) 3. interzicere, suprimare. (~ apariției unei reviste.)

Intrare: suspendare
suspendare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • suspendare
  • suspendarea
plural
  • suspendări
  • suspendările
genitiv-dativ singular
  • suspendări
  • suspendării
plural
  • suspendări
  • suspendărilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

suspendare, suspendărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a suspenda și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. Atârnare. DLRLC
      sinonime: atârnare
    • 1.2. Întrerupere, suprimare (temporară). DEX '09 DLRLC DN
      • format_quote Suspendarea ședinței. Suspendarea cursurilor. DLRLC
      • 1.2.1. Încetare temporară a unei acțiuni judiciare, interzicere temporară a exercitării unor drepturi, amânare fără termen a executării unei pedepse. DLRLC
        • format_quote Suspendarea prescripției. DLRLC
      • 1.2.2. Îndepărtare temporară a unui funcționar din serviciu. DLRLC
    • 1.3. Interzicere (temporară sau definitivă) a apariției unei publicații periodice. DLRLC
      sinonime: interzicere
etimologie:
  • vezi suspenda DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.