2 intrări
23 de definiții
din care- explicative (13)
- morfologice (3)
- relaționale (6)
- etimologice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
STRIVIT, -Ă, striviți, -te, adj. Zdrobit, sfărâmat, turtit sau omorât prin presare, strângere. – V. strivi.
STRIVIT, -Ă, striviți, -te, adj. Zdrobit, sfărâmat, turtit sau omorât prin presare, strângere. – V. strivi.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
strivit, ~ă a [At: (a. 1689) MAG. IST. V, 99 / V: stârv~ / Pl: ~iți, ~e / E: strivi] 1 (D. obiecte, de obicei, friabile sau părți ale acestora, d. părți ale plantelor etc.) Care a fost deformat printr-o apăsare (foarte) puternică (executată cu mâna, cu piciorul etc. sau cu un obiect, cu un instrument etc.), reducându-și (foarte) mult înălțimea sau grosimea și devenind (extrem de) lat, (extrem de) subțire etc. Si: turtit, (rar) stâlcit, (pop) zdrumicat, (îrg) strucinat (1), (înv) stropșit (1), zdruncinat, (reg) târșit, zobit. 2 (Rar; pex) Sfărâmat2 (1). 3 (Rar; pex) Spart2 (9). 4 (D. ființe, mai ales d. oameni sau d. părți ale corpului lor) Care a fost lovit (foarte) puternic, provocându-i-se distrugerea țesuturilor, traumatisme etc. 5 (D. ființe, mai ales d. oameni sau d. părți ale corpului lor) Care a fost deformat prin apăsare, prin strângere etc. (foarte) puternică, fiind transformat într-o masă informă sau provocându-i-se modificarea sau încetarea funcțiilor (vitale) Si: sfărâmat2, turtit, zdrobit, (rar) stâlcit, (pop) zdrumicat, zobit, (îrg) strucinat (2), (înv) stropșit (4), zdruncinat, (reg) pistosit2. 6 (Pex; fig; d. oameni) Nimicit. 7 (D. legume, mai ales d. fructe, de obicei foarte coapte și, eventual, așezate unele peste altele în cantitate mare) Care și-a modificat (prin cădere, prin lovire, prin acțiunea greutății proprii) forma, consistența, aspectul etc. devenind o pastă informă (depreciindu-se sub aspect calitativ) Si: bătut2 (1), lovit, spart2, terciuit, zdrobit, (rar) toropit2, (reg) fleciuit, mecit, pistosit2, storcoșit. 8 (Îs) Fasole ~ă Fasole frecată sau bătută.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
STRIVIT, -Ă, striviți, -te, adj. 1. Zdrobit, sfărîmat (prin apăsare sau prin lovire). Iordan era cu capul sîngerat și strivit. L-au întins sus pe mal. SADOVEANU, M. C. 12. Era un moșneag... care... așeza picioarele rupte ori mînile strivite. ȘEZ. IV 185. ♦ Turtit. Ultimele flori, cîțiva maci striviți și poate trei sau patru fire de albăstrele le ofer cheferistului cu lampă. SAHIA, N. 26. 2. Fig. (Despre oameni) Apăsat, copleșit, înfrînt, doborît. (Substantivat) Era un învins, un strivit, în marea armată a nefericirii necunoscute. SADOVEANU, O. VIII 156.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
STRIVI, strivesc, vb. IV. 1. Tranz. A turti, a zdrobi, a omorî prin presare, strângere. ♦ Fig. A nimici, a distruge. 2. Tranz. și refl. A (se) îngrămădi, a (se) înghesui, a (se) îmbulzi. ♦ Fig. A copleși sau a fi copleșit de griji, necazuri, probleme. – Din sl. sutryvati.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
STRIVI, strivesc, vb. IV. 1. Tranz. A turti, a zdrobi, a omorî prin presare, strângere. ♦ Fig. A nimici, a distruge. 2. Tranz. și refl. A (se) îngrămădi, a (se) înghesui, a (se) îmbulzi. ♦ Fig. A copleși sau a fi copleșit de griji, necazuri, probleme. – Din sl. sutryvati.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
stărvit, ~ă sf vz strivit
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
stârvi2 v vz strivi
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
strii v vz strivi
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
strivi [At: BIBLIA (1688), 3692/43 / V: (înv) stârvi, (reg) ~rii / Pzi: ~vesc / E: vsl сътрывати, сътривати] 1 vt (C. i. obiecte, de obicei, friabile sau părți ale acestora, părți ale plantelor etc.) A deforma printr-o apăsare (foarte) puternică (exercitată cu mâna, cu piciorul etc. sau cu un obiect, cu un instrument etc.), reducând (foarte) mult din înălțime sau din grosime și făcând să devină (extrem de) lat, (extrem de) subțire etc. Si: a turti, (rar) a stâlci, (pop) a stropși (1), a zdruci, a zdrumica, (îrg) a struci (1), (înv) a strucina, a struji, (reg) a plahniți, a tăpși, a teflegi, a târși1. 2 vt (Pex) A sfărâma (1). 3 vt (Pex) A sparge (3). 4 vt (Rar; spc) A teși. 5 vt (C. i. ființe, mai ales oameni sau părți ale corpului lor) A lovi (foarte) puternic, provocând distrugerea țesuturilor, traumatisme etc. 6 vt (C. i. ființe, mai ales oameni sau părți ale corpului lor) A deforma prin apăsare, prin strângere etc. (foarte) puternică, transformând într-o masă informă sau provocând modificarea ori încetarea funcțiilor (vitale) Si: a sfărâma, a turti, a zdrobi, (rar) a stâlci, (pop) a stropși (5), a zdruci, a zdrumica, a zdruncina, a zobi, (îrg) a răzbi, a struci (1), a struji, (reg) a pistosi, a stoci. 7 vt (Rar; îe) A ~ în picioare A călca în picioare. 8 vt (Pex; fig; c. i. obiecte sau însușiri ale acestora, ființe, mai ales oameni sau manifestări ale lor) A nimici. 9 vt (Spc; fig; c. i. manifestări ale oamenilor) A reprima. 10 vrr (D. oameni sau d. grupuri de oameni care se pun brusc în mișcare sau care se află într-un spațiu relativ restrâns) (A se deplasa dezordonat și repede, într-o anumită direcție și) a se înghesui (foarte) strâns unul în altul (ca urmare a spaimei, a panicii) provocându-și leziuni, traumatisme etc. 11-12 vtr (Subiectul și complementul indică legume, mai ales, fructe, de obicei, foarte coapte și, eventual, așezate unele peste altele în cantitate mare) A(-și) modifica (prin cădere, prin lovire, prin acțiunea greutății proprii etc.) forma, consistența, aspectul etc., devenind sau făcând să devină o pastă informă (depreciindu-se sau făcând să se deprecieze sub aspect calitativ) Si: a (se) bate (1), a (se) lovi, a (se) sparge, a (se) terciui, a (se) zdrobi, (pop) a (se) storci, (înv) a (se) stropși (8), (reg) a (se) meci4, a (se) pistosi, a (se) storcoși (1-2), a (se) toroști.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
STRIVI, strivesc, vb. IV. Tranz. 1. A turti, a fărîma (prin apăsare sau printr-o lovitură puternică). Cerul... era mohorît și nepăsător și se cobora foarte jos, parcă s-ar fi pus să strivească pămîntul. REBREANU, N. 68. Deschidea cutia, și luînd cîte o bomboană, o ridica în sus, se făcea c-o dă și o scăpa jos, unde o strivea imediat cu piciorul. VLAHUȚĂ, O. A. III 36. Cînd se gătea a-l strivi cu piciorul, tăunele zise... ISPIRESCU, L. 44. ♦ Fig. A nimici, a distruge. Cine e nerod să ardă în cărbuni smarandul rar Ș-a lui vecinică lucire s-o strivească în zadar? EMINESCU, O. I 83. Alexandru Lăpușneanu va sparge cuibul și va strivi acest furnicar de intriganți ce făcea și desfăcea domni. NEGRUZZI, S. I 275. 2. (Folosit mai ales la participiu) A îngrămădi, a înghesui puternic; a înăbuși; a copleși. Înădușiți, striviți de puterea noastră covîrșitoare, dușmanii căzură pînă la unul. La TDRG. La pod se-nghesuiesc să treacă deodată cai, oameni și tunuri. Se face o larmă ș-un învălmășag, de nu mai știu încotro să se miște. Toți poruncesc și nimeni n-asculiă. Unii mor striviți de-mbulzeală, alții s-azvîrle în mocirlă. VLAHUȚĂ, O. A. II 120. ◊ Refl. reciproc. Oamenii se striveau... să se uite peste umerii celor din față. DUMITRIU, N. 63. Nuntașii... au început să încure, printre norodul ce se strivea cuprins de spaimă, caii nerăbdători. GALACTION, O. I 73.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A SE STRIVI pers. 3 se ~ește intranz. A-și pierde forma (prin presare, strângere, apăsare); a se turti. /<sl. sutryvati, sutrivati
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A STRIVI ~esc tranz. 1) A face să se strivească; a turti. A-și ~ un deget. 2) A omorî prin apăsare sau presare puternică. ~ o insectă. 3) fig. A face să nu mai existe; a distruge complet; a stârpi. 4) fig. A copleși de griji, necazuri, probleme. /<sl. sutryvati, sutrivati
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
strivì v. 1. a turti sub o puternică apăsare, sub o lovitură violentă; 2. fig. a prăpădi. [Sl. SŬTRYVATI, a sdrumica].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
strivésc v. tr. (vsl. sŭ-tryvati, sŭ-trytĭ, sŭ-trĭeti, zdrobesc). Zdrobesc, vorbind maĭ ales de lucrurĭ micĭ: a strivi o vișină În gură, o omidă cu picĭoru. Fig. Înving, întrec, prăpădesc de tot.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
strivi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. strivesc, 1 sg. strivește, imperf. 1 striveam; conj. prez. 1 sg. să strivesc, 3 să strivească
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
strivi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. strivesc, imperf. 3 sg. strivea; conj. prez. 3 să strivească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
strivi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. strivesc, imperf. 3 sg. strivea; conj. prez. 3 sg. și pl. strivească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
STRIVIT adj. 1. stâlcit, turtit, zdrobit, (pop.) stropșit, zobit. (O insectă ~.) 2. v. terciuit. 3. bătut, lovit, zdrobit, (reg.) mecit. (Pere puțin ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
STRIVIT adj. 1. stîlcit, turtit, zdrobit, (pop.) stropșit, zobit. (O cutie de conserve ~.) 2. storcit, terciuit, zdrobit, (reg.) fleciuit, pistosit, (Olt. și Munt.) storcoșit. (Fructe ~.) 3. bătut, lovit, zdrobit, (reg.) mecit. (Pere puțin ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
STRIVI vb. 1. a stâlci, a turti, a zdrobi, (pop.) a stropși, a zobi, (înv. și reg.) a struci, (Ban. și Transilv.) a zdroși, (înv.) a zdruncina. (A ~ ceva dintr-un pumn.) 2. v. zdrobi. 3. a zdrobi, (pop.) a călca, (reg.) a pistosi. (A ~ strugurii, pentru a face mustul.) 4. v. terciui. 5. v. bate.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
STRIVI vb. v. nimici, snopi, stâlci.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
strivi vb. v. SNOPI. STÎLCI.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
STRIVI vb. 1. a stîlci, a turti, a zdrobi, (pop.) a stropși, a zobi, (înv. și reg.) a struci, (Ban. și Transilv.) a zdroși, (înv.) a zdruncina. (A ~ ceva dintr-un pumn.) 2. a (se) zdrobi, (înv.) a (se) smăcina. (S-a ~ de caldarîm.) 3. a zdrobi, (pop.) a călca, (reg.) a pistosi. (A ~ strugurii pentru a face mustul.) 4. a (se) storci, a (se) terciui, a (se) zdrobi, (reg.) a (se) fleciui, a (se) pistosi, (Olt. și Munt.) a (se) storcoși, (Transilv.) a (se) toroști. (Fructele s-au ~.) 5. a se bate, a se lovi, a se zdrobi, (reg.) a se meci. (Cîteva pere s-au ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
strivi (-vesc, it), vb. – A turti, a stîlci. Sl. sŭtryvati (Cihac, II, 374; cf. Miklosich, Slaw. Elem., 48). – Der. strivitor, adj. (zdrobitor, apăsător).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
verb (VT401) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
strivit, strivităadjectiv
- 1. Zdrobit, sfărâmat, turtit sau omorât prin presare, strângere. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Iordan era cu capul sîngerat și strivit. L-au întins sus pe mal. SADOVEANU, M. C. 12. DLRLC
- Era un moșneag... care... așeza picioarele rupte ori mînile strivite. ȘEZ. IV 185. DLRLC
- Ultimele flori, cîțiva maci striviți și poate trei sau patru fire de albăstrele le ofer cheferistului cu lampă. SAHIA, N. 26. DLRLC
-
- 2. Despre oameni: apăsat, copleșit, doborât, înfrânt. DLRLC
- Era un învins, un strivit, în marea armată a nefericirii necunoscute. SADOVEANU, O. VIII 156. DLRLC
-
etimologie:
- strivi DEX '98 DEX '09
strivi, strivescverb
- 1. A turti, a zdrobi, a omorî prin presare, strângere. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Cerul... era mohorît și nepăsător și se cobora foarte jos, parcă s-ar fi pus să strivească pămîntul. REBREANU, N. 68. DLRLC
- Deschidea cutia, și luînd cîte o bomboană, o ridica în sus, se făcea c-o dă și o scăpa jos, unde o strivea imediat cu piciorul. VLAHUȚĂ, O. A. III 36. DLRLC
- Cînd se gătea a-l strivi cu piciorul, tăunele zise... ISPIRESCU, L. 44. DLRLC
-
- Cine e nerod să ardă în cărbuni smarandul rar Ș-a lui vecinică lucire s-o strivească în zadar? EMINESCU, O. I 83. DLRLC
- Alexandru Lăpușneanu va sparge cuibul și va strivi acest furnicar de intriganți ce făcea și desfăcea domni. NEGRUZZI, S. I 275. DLRLC
-
-
- 2. A (se) îngrămădi, a (se) înghesui, a (se) îmbulzi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Înădușiți, striviți de puterea noastră covîrșitoare, dușmanii căzură pînă la unul. La TDRG. DLRLC
- La pod se-nghesuiesc să treacă deodată cai, oameni și tunuri. Se face o larmă ș-un învălmășag, de nu mai știu încotro să se miște. Toți poruncesc și nimeni n-asculiă. Unii mor striviți de-mbulzeală, alții s-azvîrle în mocirlă. VLAHUȚĂ, O. A. II 120. DLRLC
- Oamenii se striveau... să se uite peste umerii celor din față. DUMITRIU, N. 63. DLRLC
- Nuntașii... au început să încure, printre norodul ce se strivea cuprins de spaimă, caii nerăbdători. GALACTION, O. I 73. DLRLC
-
etimologie:
- sutryvati DEX '98 DEX '09