2 intrări

23 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STRIVIT, -Ă, striviți, -te, adj. Zdrobit, sfărâmat, turtit sau omorât prin presare, strângere. – V. strivi.

STRIVIT, -Ă, striviți, -te, adj. Zdrobit, sfărâmat, turtit sau omorât prin presare, strângere. – V. strivi.

strivit, ~ă a [At: (a. 1689) MAG. IST. V, 99 / V: stârv~ / Pl: ~iți, ~e / E: strivi] 1 (D. obiecte, de obicei, friabile sau părți ale acestora, d. părți ale plantelor etc.) Care a fost deformat printr-o apăsare (foarte) puternică (executată cu mâna, cu piciorul etc. sau cu un obiect, cu un instrument etc.), reducându-și (foarte) mult înălțimea sau grosimea și devenind (extrem de) lat, (extrem de) subțire etc. Si: turtit, (rar) stâlcit, (pop) zdrumicat, (îrg) strucinat (1), (înv) stropșit (1), zdruncinat, (reg) târșit, zobit. 2 (Rar; pex) Sfărâmat2 (1). 3 (Rar; pex) Spart2 (9). 4 (D. ființe, mai ales d. oameni sau d. părți ale corpului lor) Care a fost lovit (foarte) puternic, provocându-i-se distrugerea țesuturilor, traumatisme etc. 5 (D. ființe, mai ales d. oameni sau d. părți ale corpului lor) Care a fost deformat prin apăsare, prin strângere etc. (foarte) puternică, fiind transformat într-o masă informă sau provocându-i-se modificarea sau încetarea funcțiilor (vitale) Si: sfărâmat2, turtit, zdrobit, (rar) stâlcit, (pop) zdrumicat, zobit, (îrg) strucinat (2), (înv) stropșit (4), zdruncinat, (reg) pistosit2. 6 (Pex; fig; d. oameni) Nimicit. 7 (D. legume, mai ales d. fructe, de obicei foarte coapte și, eventual, așezate unele peste altele în cantitate mare) Care și-a modificat (prin cădere, prin lovire, prin acțiunea greutății proprii) forma, consistența, aspectul etc. devenind o pastă informă (depreciindu-se sub aspect calitativ) Si: bătut2 (1), lovit, spart2, terciuit, zdrobit, (rar) toropit2, (reg) fleciuit, mecit, pistosit2, storcoșit. 8 (Îs) Fasole ~ă Fasole frecată sau bătută.

STRIVIT, -Ă, striviți, -te, adj. 1. Zdrobit, sfărîmat (prin apăsare sau prin lovire). Iordan era cu capul sîngerat și strivit. L-au întins sus pe mal. SADOVEANU, M. C. 12. Era un moșneag... care... așeza picioarele rupte ori mînile strivite. ȘEZ. IV 185. ♦ Turtit. Ultimele flori, cîțiva maci striviți și poate trei sau patru fire de albăstrele le ofer cheferistului cu lampă. SAHIA, N. 26. 2. Fig. (Despre oameni) Apăsat, copleșit, înfrînt, doborît. (Substantivat) Era un învins, un strivit, în marea armată a nefericirii necunoscute. SADOVEANU, O. VIII 156.

STRIVI, strivesc, vb. IV. 1. Tranz. A turti, a zdrobi, a omorî prin presare, strângere. ♦ Fig. A nimici, a distruge. 2. Tranz. și refl. A (se) îngrămădi, a (se) înghesui, a (se) îmbulzi. ♦ Fig. A copleși sau a fi copleșit de griji, necazuri, probleme. – Din sl. sutryvati.

STRIVI, strivesc, vb. IV. 1. Tranz. A turti, a zdrobi, a omorî prin presare, strângere. ♦ Fig. A nimici, a distruge. 2. Tranz. și refl. A (se) îngrămădi, a (se) înghesui, a (se) îmbulzi. ♦ Fig. A copleși sau a fi copleșit de griji, necazuri, probleme. – Din sl. sutryvati.

strivi [At: BIBLIA (1688), 3692/43 / V: (înv) stârvi, (reg) ~rii / Pzi: ~vesc / E: vsl сътрывати, сътривати] 1 vt (C. i. obiecte, de obicei, friabile sau părți ale acestora, părți ale plantelor etc.) A deforma printr-o apăsare (foarte) puternică (exercitată cu mâna, cu piciorul etc. sau cu un obiect, cu un instrument etc.), reducând (foarte) mult din înălțime sau din grosime și făcând să devină (extrem de) lat, (extrem de) subțire etc. Si: a turti, (rar) a stâlci, (pop) a stropși (1), a zdruci, a zdrumica, (îrg) a struci (1), (înv) a strucina, a struji, (reg) a plahniți, a tăpși, a teflegi, a târși1. 2 vt (Pex) A sfărâma (1). 3 vt (Pex) A sparge (3). 4 vt (Rar; spc) A teși. 5 vt (C. i. ființe, mai ales oameni sau părți ale corpului lor) A lovi (foarte) puternic, provocând distrugerea țesuturilor, traumatisme etc. 6 vt (C. i. ființe, mai ales oameni sau părți ale corpului lor) A deforma prin apăsare, prin strângere etc. (foarte) puternică, transformând într-o masă informă sau provocând modificarea ori încetarea funcțiilor (vitale) Si: a sfărâma, a turti, a zdrobi, (rar) a stâlci, (pop) a stropși (5), a zdruci, a zdrumica, a zdruncina, a zobi, (îrg) a răzbi, a struci (1), a struji, (reg) a pistosi, a stoci. 7 vt (Rar; îe) A ~ în picioare A călca în picioare. 8 vt (Pex; fig; c. i. obiecte sau însușiri ale acestora, ființe, mai ales oameni sau manifestări ale lor) A nimici. 9 vt (Spc; fig; c. i. manifestări ale oamenilor) A reprima. 10 vrr (D. oameni sau d. grupuri de oameni care se pun brusc în mișcare sau care se află într-un spațiu relativ restrâns) (A se deplasa dezordonat și repede, într-o anumită direcție și) a se înghesui (foarte) strâns unul în altul (ca urmare a spaimei, a panicii) provocându-și leziuni, traumatisme etc. 11-12 vtr (Subiectul și complementul indică legume, mai ales, fructe, de obicei, foarte coapte și, eventual, așezate unele peste altele în cantitate mare) A(-și) modifica (prin cădere, prin lovire, prin acțiunea greutății proprii etc.) forma, consistența, aspectul etc., devenind sau făcând să devină o pastă informă (depreciindu-se sau făcând să se deprecieze sub aspect calitativ) Si: a (se) bate (1), a (se) lovi, a (se) sparge, a (se) terciui, a (se) zdrobi, (pop) a (se) storci, (înv) a (se) stropși (8), (reg) a (se) meci4, a (se) pistosi, a (se) storcoși (1-2), a (se) toroști.

STRIVI, strivesc, vb. IV. Tranz. 1. A turti, a fărîma (prin apăsare sau printr-o lovitură puternică). Cerul... era mohorît și nepăsător și se cobora foarte jos, parcă s-ar fi pus să strivească pămîntul. REBREANU, N. 68. Deschidea cutia, și luînd cîte o bomboană, o ridica în sus, se făcea c-o dă și o scăpa jos, unde o strivea imediat cu piciorul. VLAHUȚĂ, O. A. III 36. Cînd se gătea a-l strivi cu piciorul, tăunele zise... ISPIRESCU, L. 44. ♦ Fig. A nimici, a distruge. Cine e nerod să ardă în cărbuni smarandul rar Ș-a lui vecinică lucire s-o strivească în zadar? EMINESCU, O. I 83. Alexandru Lăpușneanu va sparge cuibul și va strivi acest furnicar de intriganți ce făcea și desfăcea domni. NEGRUZZI, S. I 275. 2. (Folosit mai ales la participiu) A îngrămădi, a înghesui puternic; a înăbuși; a copleși. Înădușiți, striviți de puterea noastră covîrșitoare, dușmanii căzură pînă la unul. La TDRG. La pod se-nghesuiesc să treacă deodată cai, oameni și tunuri. Se face o larmă ș-un învălmășag, de nu mai știu încotro să se miște. Toți poruncesc și nimeni n-asculiă. Unii mor striviți de-mbulzeală, alții s-azvîrle în mocirlă. VLAHUȚĂ, O. A. II 120. ◊ Refl. reciproc. Oamenii se striveau... să se uite peste umerii celor din față. DUMITRIU, N. 63. Nuntașii... au început să încure, printre norodul ce se strivea cuprins de spaimă, caii nerăbdători. GALACTION, O. I 73.

A SE STRIVI pers. 3 se ~ește intranz. A-și pierde forma (prin presare, strângere, apăsare); a se turti. /<sl. sutryvati, sutrivati

A STRIVI ~esc tranz. 1) A face să se strivească; a turti. A-și ~ un deget. 2) A omorî prin apăsare sau presare puternică. ~ o insectă. 3) fig. A face să nu mai existe; a distruge complet; a stârpi. 4) fig. A copleși de griji, necazuri, probleme. /<sl. sutryvati, sutrivati

strivì v. 1. a turti sub o puternică apăsare, sub o lovitură violentă; 2. fig. a prăpădi. [Sl. SŬTRYVATI, a sdrumica].

strivésc v. tr. (vsl. sŭ-tryvati, sŭ-trytĭ, sŭ-trĭeti, zdrobesc). Zdrobesc, vorbind maĭ ales de lucrurĭ micĭ: a strivi o vișină În gură, o omidă cu picĭoru. Fig. Înving, întrec, prăpădesc de tot.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

strivi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. strivesc, 1 sg. strivește, imperf. 1 striveam; conj. prez. 1 sg. să strivesc, 3 să strivească

strivi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. strivesc, imperf. 3 sg. strivea; conj. prez. 3 să strivească

strivi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. strivesc, imperf. 3 sg. strivea; conj. prez. 3 sg. și pl. strivească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

STRIVIT adj. 1. stâlcit, turtit, zdrobit, (pop.) stropșit, zobit. (O insectă ~.) 2. v. terciuit. 3. bătut, lovit, zdrobit, (reg.) mecit. (Pere puțin ~.)

STRIVIT adj. 1. stîlcit, turtit, zdrobit, (pop.) stropșit, zobit. (O cutie de conserve ~.) 2. storcit, terciuit, zdrobit, (reg.) fleciuit, pistosit, (Olt. și Munt.) storcoșit. (Fructe ~.) 3. bătut, lovit, zdrobit, (reg.) mecit. (Pere puțin ~.)

STRIVI vb. 1. a stâlci, a turti, a zdrobi, (pop.) a stropși, a zobi, (înv. și reg.) a struci, (Ban. și Transilv.) a zdroși, (înv.) a zdruncina. (A ~ ceva dintr-un pumn.) 2. v. zdrobi. 3. a zdrobi, (pop.) a călca, (reg.) a pistosi. (A ~ strugurii, pentru a face mustul.) 4. v. terciui. 5. v. bate.

STRIVI vb. v. nimici, snopi, stâlci.

STRIVI vb. 1. a stîlci, a turti, a zdrobi, (pop.) a stropși, a zobi, (înv. și reg.) a struci, (Ban. și Transilv.) a zdroși, (înv.) a zdruncina. (A ~ ceva dintr-un pumn.) 2. a (se) zdrobi, (înv.) a (se) smăcina. (S-a ~ de caldarîm.) 3. a zdrobi, (pop.) a călca, (reg.) a pistosi. (A ~ strugurii pentru a face mustul.) 4. a (se) storci, a (se) terciui, a (se) zdrobi, (reg.) a (se) fleciui, a (se) pistosi, (Olt. și Munt.) a (se) storcoși, (Transilv.) a (se) toroști. (Fructele s-au ~.) 5. a se bate, a se lovi, a se zdrobi, (reg.) a se meci. (Cîteva pere s-au ~.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

strivi (-vesc, it), vb. – A turti, a stîlci. Sl. sŭtryvati (Cihac, II, 374; cf. Miklosich, Slaw. Elem., 48). – Der. strivitor, adj. (zdrobitor, apăsător).

Intrare: strivit
strivit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • strivit
  • strivitul
  • strivitu‑
  • strivi
  • strivita
plural
  • striviți
  • striviții
  • strivite
  • strivitele
genitiv-dativ singular
  • strivit
  • strivitului
  • strivite
  • strivitei
plural
  • striviți
  • striviților
  • strivite
  • strivitelor
vocativ singular
plural
stărvit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: strivi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • strivi
  • strivire
  • strivit
  • strivitu‑
  • strivind
  • strivindu‑
singular plural
  • strivește
  • striviți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • strivesc
(să)
  • strivesc
  • striveam
  • strivii
  • strivisem
a II-a (tu)
  • strivești
(să)
  • strivești
  • striveai
  • striviși
  • striviseși
a III-a (el, ea)
  • strivește
(să)
  • strivească
  • strivea
  • strivi
  • strivise
plural I (noi)
  • strivim
(să)
  • strivim
  • striveam
  • strivirăm
  • striviserăm
  • strivisem
a II-a (voi)
  • striviți
(să)
  • striviți
  • striveați
  • strivirăți
  • striviserăți
  • striviseți
a III-a (ei, ele)
  • strivesc
(să)
  • strivească
  • striveau
  • strivi
  • striviseră
strii
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

strivit, striviadjectiv

  • 1. Zdrobit, sfărâmat, turtit sau omorât prin presare, strângere. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Iordan era cu capul sîngerat și strivit. L-au întins sus pe mal. SADOVEANU, M. C. 12. DLRLC
    • format_quote Era un moșneag... care... așeza picioarele rupte ori mînile strivite. ȘEZ. IV 185. DLRLC
    • format_quote Ultimele flori, cîțiva maci striviți și poate trei sau patru fire de albăstrele le ofer cheferistului cu lampă. SAHIA, N. 26. DLRLC
  • 2. figurat Despre oameni: apăsat, copleșit, doborât, înfrânt. DLRLC
    • format_quote (și) substantivat Era un învins, un strivit, în marea armată a nefericirii necunoscute. SADOVEANU, O. VIII 156. DLRLC
etimologie:
  • vezi strivi DEX '98 DEX '09

strivi, strivescverb

  • 1. tranzitiv A turti, a zdrobi, a omorî prin presare, strângere. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cerul... era mohorît și nepăsător și se cobora foarte jos, parcă s-ar fi pus să strivească pămîntul. REBREANU, N. 68. DLRLC
    • format_quote Deschidea cutia, și luînd cîte o bomboană, o ridica în sus, se făcea c-o dă și o scăpa jos, unde o strivea imediat cu piciorul. VLAHUȚĂ, O. A. III 36. DLRLC
    • format_quote Cînd se gătea a-l strivi cu piciorul, tăunele zise... ISPIRESCU, L. 44. DLRLC
    • 1.1. figurat Distruge, nimici, snopi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Cine e nerod să ardă în cărbuni smarandul rar Ș-a lui vecinică lucire s-o strivească în zadar? EMINESCU, O. I 83. DLRLC
      • format_quote Alexandru Lăpușneanu va sparge cuibul și va strivi acest furnicar de intriganți ce făcea și desfăcea domni. NEGRUZZI, S. I 275. DLRLC
  • 2. tranzitiv reflexiv A (se) îngrămădi, a (se) înghesui, a (se) îmbulzi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Înădușiți, striviți de puterea noastră covîrșitoare, dușmanii căzură pînă la unul. La TDRG. DLRLC
    • format_quote La pod se-nghesuiesc să treacă deodată cai, oameni și tunuri. Se face o larmă ș-un învălmășag, de nu mai știu încotro să se miște. Toți poruncesc și nimeni n-asculiă. Unii mor striviți de-mbulzeală, alții s-azvîrle în mocirlă. VLAHUȚĂ, O. A. II 120. DLRLC
    • format_quote reflexiv reciproc Oamenii se striveau... să se uite peste umerii celor din față. DUMITRIU, N. 63. DLRLC
    • format_quote Nuntașii... au început să încure, printre norodul ce se strivea cuprins de spaimă, caii nerăbdători. GALACTION, O. I 73. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.