ofensat, ~ă a [At: CARAGIALE, O. V. 182 / Pl: ~ați, ~e / E: ofensa] 1 Care a suferit o ofensă Si: insultat, jignit. 2 Supărat.

OFENSAT, -Ă, ofensați, -te, adj. Care a suferit, o ofensă; insultat, jignit, supărat. Nu mai vrei să vezi copii ofensați și flămînzi. PAS, Z. I 79. ◊ (Substantivat) Scriitorii ruși făcuseră loc larg în operele lor umiliților și ofensaților vieții. SADOVEANU, E. 255.

ofensat a. și m. care a primit o ofensă.

*ofensát, -ă adj. și s. Acela care a suferit ofensa: în duel, alegerea armelor e a ofensatuluĭ.

ofansa v vz ofensa

ofensa [At: CALENDAR (1855), 75 / V: (înv) ofan~ / Pzi: ~sez / E: fr offenser] 1 vt A aduce cuiva o ofensă Si: a insulta, a jigni. 2 vr (Fam) A se supăra, simțindu-se jignit.

*OFENSA (-sez) I. vb. tr. 1 A insulta cu vorba sau cu fapta, a înfrunta ¶ 2 ~ pe Dumnezeu, a păcătui ¶ 3 Ⓕ A jigni, a atinge: ~ amorul propriu. II. vb. refl. A se supăra; a se simți jignit [fr.].

OFENSA, ofensez, vb. I. Tranz. A aduce (cuiva) o ofensă; a insulta, a jigni. Mihai se simți ofensat de acest dispreț. C. PETRESCU, Î. I 10. Trebuie să ia seama, să nu facă vreo gafă, să-l ofenseze și să-l piarză. REBREANU, R. I 43. Dacă te-am ofensat dineaorea, iartă-mă. NEGRUZZI, S. III 482. ♦ (Familiar) Refl. A se supăra (simțindu-se jignit). Ce te-ai ofensat așa!

OFENSA vb. I. tr. 1. A aduce cuiva o ofensă; a jigni, a insulta. 2. refl. (Fam.) A se supăra; a se ofusca. [< fr. offenser].

OFENSA vb. I. tr. a aduce cuiva o ofensă; a jigni, a insulta. II. refl. (fam.) a se supăra (simțindu-se jignit); a se ofusca. (< fr. offenser)

A OFENSA ~ez tranz. A înjosi prin vorbe sau prin purtare nedemnă; a jigni; a insulta. /<fr. offenser

A SE OFENSA mă ~ez intranz. A se simți jignit. /<fr. offenser

ofensà v. 1. a face o ofensă; 2. fig. a atinge; 3. a se supăra: se ofensează pentru nimica.

*ofenséz v. tr. (fr. offenser, lat. offensare, d. of-féndere, a ataca). Jignesc, indispun pin vorbă saŭ purtare nedemnă: a mustra pe cineva în fața inferiorilor luĭ, a-l ofensa. Fig. Acest tabloŭ ofensează gustu publiculuĭ. V. refl. Mă simt ofensat: nu te ofensa de toate nimicurile!

ofensa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ofensez, 3 ofensează; conj. prez. 1 sg. să ofensez, 3 să ofenseze

ofensa (a ~) vb., ind. prez. 3 ofensează

ofensa vb., ind. prez. 1 sg. ofensez, 3 sg. și pl. ofensează; conj. prez. 3 sg. și pl. ofenseze

OFENSAT adj. v. jignit.

OFENSAT adj. insultat, jignit, ultragiat, (livr.) vexat, (fig.) atins, rănit, (livr. fig.) lezat. (Om ~.)

OFENSA vb. 1. v. jigni. 2. v. supăra.

OFENSA vb. 1. a insulta, a jigni, a ultragia, (livr.) a invectiva, a vexa, (pop.) a sudui, (fig.) a atinge, a răni, (livr. fig.) a leza. (L-ai ~ pe nedrept.) 2. a se supăra, (livr. și fam.) a se ofusca, (fam. fig.) a se șifona. (Ce te-ai ~ așa?)

OFENSAT, -Ă adj. Care a suferit o ofensă; insultat, jignit; supărat. cf. șăineanu. Dedesubt, în adînc, clocotesc aproape cinci milioane de creaturi umane, sufletele ofensate de prea îndelungată obijduire. caRagiale, o. v, 182. De spiritul satiric mai ales, femeile se simt chiar ofensate. ibRăileanu, s. l. 45. De o săptămînă se simțea încă mai ofensat de tratamentul stăpînilor. c. petbescu, c. v. 85. Nu mai vrei să vezi copii ofensați și flămînzi. pas, z. i, 79. ◊ (Substantivat) Scriitorii ruși făcuseră loc larg în operele lor umiliților și ofensaților vieții. sadoveanu, e. 255. A început s-o facă pe supăratul și pe ofensatul. lăncRănjan, c. ii, 528. – pl.: ofensați, -te. – v. ofensa.

OFENSA vb. I. Tranz. A aduce (cuiva) o ofensă; a insulta, a jigni. Dacă te-am ofensat dineaorea, iartă-mă. negruzzi, s. iii, 482, cf. 170. Te-am ofensat, Neeră? alecsandri, t. ii, 212. Și apoi deschise campania împotriva acelui care-l ofensase. iorga, l. i, 338. Trebuie să ia seama, să nu facă vreo gafă, să-l ofenseze și să-l piarză. rebreanu, b. i, 43. Mihai se simți ofensat de acest dispreț. c. petrescu, î. i, 10. M-a dat în judecată vechilul cum că l-am ofansat pe stăpînu-său. sadoveanu, o. xvii, 416. ◊ Fig. Somnul mă ofensa. Nu-l puteam accepta. teodoreanu, m. u. 84. ♦ Refl. (Familiar) A se supăra (simțindu-se jignit). cf. calenDaR (1855), 75, șăineanu. Ce te-ai ofensat așa! – prez. ind.: ofensez. – Și: (învechit, după pronunțarea fr.) ofansa vb. I. – Din fr. offenser.