OFENSAT, -Ă adj. Care a suferit o ofensă; insultat, jignit; supărat. cf. șăineanu. Dedesubt, în adînc, clocotesc aproape cinci milioane de creaturi umane, sufletele ofensate de prea îndelungată obijduire. caRagiale, o. v, 182. De spiritul satiric mai ales, femeile se simt chiar ofensate. ibRăileanu, s. l. 45. De o săptămînă se simțea încă mai ofensat de tratamentul stăpînilor. c. petbescu, c. v. 85. Nu mai vrei să vezi copii ofensați și flămînzi. pas, z. i, 79. ◊ (Substantivat) Scriitorii ruși făcuseră loc larg în operele lor umiliților și ofensaților vieții. sadoveanu, e. 255. A început s-o facă pe supăratul și pe ofensatul. lăncRănjan, c. ii, 528. – pl.: ofensați, -te. – v. ofensa.