narcis¹ sms [At: NEGULICI / E: Narcis] 1 Om îndrăgostit de propriul său aspect fizic. 2 Tânăr deosebit de frumos.

narcis² sm vz narcisă

NARCIS, narciși, s. m. (Și în forma narcisă) Nume dat mai multor specii de plante erbacee, cu flori albe sau galbene, decorative și cu miros plăcut (Narcissus); zarnacadea. Cineva mi-a adus un mănunchi de narciși. GALACTION, O. I 333. Purtînd în mîna dreaptă Narcisul alb ca spuma. ANGHEL, P. 23. Iată zambile... narcise, busuioc. NEGRUZZI, S. I 97. – Variantă: narcisă, narcise, s. f.

NARCIS s.m. (Liv.) 1. Tînăr frumos, îndrăgostit de el însuși. 2. Tînăr cu o remarcabilă frumusețe fizică. 3. V. narcisă. [< fr. narcisse < Narcis – tînăr legendar, frumos].

NARCIS s. m. tânăr de o rară frumusețe (îndrăgostit de el însuși). (< fr. narcisse)

NARCIS m. 1) Om îndrăgostit de propriul aspect fizic. 2) Tânăr deosebit de frumos. /<fr. narcisse

narcis m. plantă bulboasă numită vulgar zarnacadea.

Narcis m. 1. Mit. tânăr care se înnecă în fântâna, unde’și contempla figura cu admirațiune: și Narcis, văzându’și fața ’n oglinda sa, izvorul, singur fuse ’ndrăgitul, singur el îndrăgitorul EM.

* narcís m. (vgr. nárkissos, d. nárke, oropcală și un fel de centauree; lat. narcissus. V. narcotic). Bot. Coprină, zarnacadea, fulie, o plantă erbacee amarilidee bulboasă, cu florĭ frumoase (narcissus [bíflorus, incomparabilis, poeticus, radiiflorus, psudonarcissus și tazetta]). Fig. Tînăr înamorat de propria luĭ frumuseță. Tînăr frumos.

NARCISĂ, narcise, s. f. Nume dat mai multor specii de plante erbacee din familia amarilidaccelor cu frunze lungi, ușor îndoite pe nervura principală, cu flori solitare, albe sau galbene, fin parfumate (Narcissus). [Var.: (rar) narcis s. m.] – Din fr. narcisse, lat. narcissus.

narchis sm vz narcisă

narcisă sf [At: (a. 1700) BV I, 394 / V: (asr) ~cis sm, (înv) ~chis sm, ~rsis sm, (Trs) ~rțis sm / Pl: ~se / E: lat narcissus, fr narcisse] 1 Specie de plantă erbacee cu bulb ovoid, cu frunze lungi și cu flori albe sau galbene, plăcut mirositoare Si: (reg) cocoară, cocorăi, cocorăței, cocorâță, coprină, floare-de-ceapă, fulie, ghiocel, ghiocei-de-grădină, lușcă, nevestică (5), rogoz-de-grădină, stânjen-alb, tătăișă, unguroaie, unguroancă, zarnacadea (Narcissus). 2 Floare de narcisă (1).

narsis sm vz narcisă

narțis sm vz narcisă

NARCISĂ, narcise, s. f. Nume dat mai multor specii de plante erbacee cu frunze lungi, ușor îndoite pe nervura principală, cu flori solitare, albe sau galbene, fin parfumate (Narcissus). [Var.: (rar) narcis s. m.] – Din fr. narcisse, lat. narcissus.

NARCISĂ s. f. v. narcis.

NARCISĂ s.f. Plantă erbacee cu flori albe sau galbene, plăcute la miros. [Var. narcis s.m. / < fr. narcisse, cf. lat. narcissus < Narcis – tînăr legendar, metamorfozat în floarea cu același nume].

NARCISĂ s. f. plantă erbacee monocotiledonată, cu flori albe sau galbene, plăcut mirositoare. (< fr. narcisse, lat. narcissus)

NARCISĂ ~e f. 1) Plantă erbacee decorativă, cultivată pentru florile ei albe sau galbene, cu aromă fină. 2) Floare a acestei plante; zarnacadea. /< fr. narcisse, lat. narcissus

narcis s. m., pl. narciși

narcis, pl. narciși

narcis.

narcisă s. f., g.-d. art. narcisei; pl. narcise

narcisă s. f., g.-d. art. narcisei; pl. narcise

narcisă s.f., g.-d. art. narcisei: pl. narcise

NARCISĂ s. (BOT.; Narcissus) (pop.) zarnacadea, (reg.) cocoară, coprină, ghiocel, lușcă, nevestică, unguroaică, unguroaie, floare-de-ceapă, rogoz-de-grădină, stânjen-alb, (Munt.) fulie.

NARCISĂ s. (BOT.; Narcissus) (reg.) cocoară, coprină, ghiocel, lușcă, nevestică, unguroaică, unguroaie, zarnacadea, floare-de-ceapă, rogoz-de-grădină, stînjen-alb. (Munt.) fulie.

Narcis = Narcissus.

Narcis, (în mitologia greacă) tânăr frumos, iubit de mai multe fete și de nimfe, pe care însă, înfumurat, le disprețuia. Zeița Nemesis l-a pedepsit să-și vadă chipul într-o fântână și să se îndrăgostească de sine însuși. De durere că n-a putut să ajungă la tânărul zărit în apă, a murit, iar pe locul morții lui au răsărit florile numite narcise.

NARCIS (în mitologia greacă), tânăr de o rară frumusețe, fiul zeului fluviu Cefiso și al nimfei Liriope. Refuzând iubirea multor fete și nimfe, printre care Echo, a fost pedepsit de Nemesis, care l-a îndemnat să se privească în fântână. Îndrăgostindu-se de propria imagine, oglindită în apă, a murit tânjind după chipul său de neatins. Un pseudonim alegoric, de origine literară, afirmă că pe locul morții sale au răsărit florile care-i poartă numele.

Narcis Considerat astăzi foarte modern, Narcis reproduce pe cale cultă gr. Narkissos, purtat de un cunoscut personaj mitologic. Îndrăgostit de propria-i imagine, oglindită în apă (ca pedeapsă pentru că ar fi respins dragostea nimfei Echo), tînărul și frumosul Nárkissos moare tînjind după chipul de neatins și se transformă în floarea care îi poartă numele (legenda are urmări și în terminologia medicală, narcisismul fiind o stare patologică definită prin dragostea exagerată de sine). Se pare însă că legenda, ca în unele cazuri similare, a inversat raportul dintre cuvîntul comun și cel propriu, în realitate numele personal fiind format de la nárkissos. Numele plantei este obscur din punct de vedere etimologic (probabil de origine mediteraneeană, adică preindo-europeană), dar nu este exclus ca el să fi fost apropiat de cuvîntul gr. nárke „amorțeală, toropeală” (de aici vb. narkoún și subst. narkotikón „narcotic”). Destul de frecvent în perioada veche, Nárkissos este redat în latină prin Narcissus (numele, apare și în Vulgata, purtat de un nobil roman creștinat), formă prin care se explică rom. Narcis, mult mai puțin frecvent decît corespondentul fem. Narcisa, favoarea de care se bucură acesta explicîndu-se prin identitatea cu narcisa – planta și floarea (după cum am mai arătat, sînt la modă astăzi prenumele feminine care au corespondente în domeniul florei; procedeul de a forma asemenea antroponime are o mare vechime și este cunoscut de toate popoarele). ☐ Engl. Narcis, fr. Narcisse, magh. Nárcisszusz, Nárcisz, bg., rus. Narțis, Narțisa ctc.

NARCÍSĂ (< fr., lat.) s. f. Denumire dată speciilor de plante perene din genul Narcissus, familia amarilidaceelor, cu bulb ovoid, frunze lungi și flori albe sau galbene, solitare, fin parfumate. Originară din N Africii, regiunea mediteraneană și Europa Centrală; în România, unele specii cresc spontan, prin pajiști umede din regiunea de dealuri și montană, iar Narcissus pseudonarcissus, Narcissus tazzeta, Narcissus poëticus ș.a. se cultivă în grădini ca plante decorative. Se înmulțește prin bulbi.

NARCISSUS L., NARCISE, fam. Amaryllidaceae. Gen originar din nordul Africii, regiuni mediteraneene și Europa Centrală, cca 32 specii erbacee, bulboase. Bulb ovoid, rotund, piriform, piriform-lunguieț, globulos-piriform, gros-piriform. Flori (6 stamine, perigon compus din foliole mai mult sau mai puțin asemănătoare, ovate, oblonge sau uneori înguste, dispuse în formă de raze- farfurie, din centrul lor ridicîndu-se un tub sau un inel numit coronulă, antere mai mult sau mai puțin bilobate) în funcție de specie, mici (miniatur), pînă la cca 10 cm diametru, tubuloase sau coronate, simple sau învoite, albe sau galbene, cu petale albe și coronulă galbenă sau coronulă galbenă cu margine roșie etc., cu sau fără miros, cu tulpină unifloră sau multifloră. Frunze lat-liniare, puțin canaliculate, glaucescente, cilindrice, ascuțite la vîrf sau ensiforme. Fruct, capsulă.

Narcissus biflorus Curt. Specie care înflorește la sfîrșitul primăverii. Flori albe- gălbui cu coronulă galbenă, dispuse 2, rar 1 sau 3, pe o tulpină înaltă pînă la 45 cm. Frunze, cca 4 liniare, lungime 30-60 cm și 1,5 cm lățime, verzi-cenușii. Bulbi globuloși pînă la oblong-piriformi, 3-6 cm diametru.

Narcissus cyclamineus DC. Specie care înflorește primăvara devreme. Flori galbene, foliolele perigonului reflexe, partea internă – un tub lung de 3-4 cm, pendent. Peduncul subțire, aproape cilindric. Frunze îngust-liniare.

Narcissus incomparabilis Mill. Specie care înflorește primăvara devreme. Flori (coronulă cutat-încrețită, galbenă-aurie) parfumate, galbene, solitare. Tulpină unifloră, înaltă de cca 40 cm. Frunze, cca 4, liniare, gri-cenușii. Bulb rotund cu diametrul de cca 3,5 cm.

Narcissus jonquilla L. (syn. N. juncifolius Salisb.). Specie cu flori în formă ele cupe, grupate 2-6 (tulpină multifloră) în umbelă, galbene-aurii, plăcut parfumate. Tulpină înaltă pînă la 35 cm. Frunze, 2-4, verzi, cilindrice, caniculate, lungi pînă la 30 cm. Bulb, 2-4 cm diametru.

Narcissus moschatus L. (syn. N. candidissimus Red.). Specie care înflorește primăvara devreme. Flori mari, albe-curat, pendente, foliolele perigonului puțin deschise, tub lung, margine dantelată.

Narcissus odorus L. (syn. N. calathinus L.). Specie care înflorește la sfîrșitul primăverii. Flori, cîte 2-3 la un loc, galbene, foliolele periantului oblong-lanceolate, acute, coronulă plisată. Frunze îngust-lanceolate, verzi- luminos. Tulpină înaltă pînă la 45 cm. Bulb, 2-4 cm diametru, mai mult oblong.

Narcissus poeticus L. Specie care înflorește spre sfîrșitul primăverii. Flori (foliolele periantului ovat-oblonge, albe-curat, coronulă cu mult mai scurtă, creponată, galbenă-anrie, pe margini roșie) singulare, parfumate, dispuse terminal pe o tulpină înaltă pînă la 45 cm. Frunze liniare, cenușie-glauc, lungi pînă la 40 cm și late pînă la 1 cm. Bulb cu diametru de 2-4 cm, piriform.

Narcissus pseudonarcissus L. Specie care înflorește primăvara devreme. Flori (foliolele periantului oblonge, galbene-sulfuric, erecte, tubul campanulat, galben-citron, de aceeași lungime cu periantul, margine pliată, dentată, diametru 3 cm) parfumate, dispuse solitar pe o tulpină înaltă pînă la 40 cm. Frunze, 4-6, liniare, verzi-cenușii, late de cca 1 cm, cam de lungimea tulpinii, erecte. Bulb ovat eu diametrul de 2-4 cm.

Narcissus tazetta L. (syn. N. orientalis hort.). Specie care înflorește primăvara, în ghivece la forțat și iarna. Flori (antere și stil exerte, tubul cilindric, nedentat, galben-citron, foliolele perigonului albe, invers-ovate, imbricate, cca 1 cm lățime), cca 3 cm diametru, parfumate, dispuse cca 6 în umbelă, terminal, pe o tulpină comprimată, înaltă de cca 45 cm. Are 4-6 frunze liniare, glauce de cca 45 cm lungime. Bulb cu diametru de 4,5 cm.

Narcis și narcisism – Ovidiu, în Metamorfozele (III, 346 ș.u.) povestește în versuri legenda lui Narcis. Tînărul Narkissos din mitologia greacă, deosebit de frumos, era trufaș și rece față de dragostea nimfelor. Una din ele l-a blestemat „să iubească fără a fi iubit”. Și blestemul l-a ajuns. Narcis, privindu-se într-o fîntînă, s-a îndrăgostit de propriul lui chip. Cucerit de imaginea pe care n-o putea ajunge, a murit de durere. Cînd nimfele au venit să ridice corpul lui Narcis, n-au mai găsit decît o floare care a căpătat numele lui. Prin Narcis se înțelege, îndeobște, un om îndrăgostit de sine însuși, care nu încetează să se admire și nu vede pe nimeni în afară de el. Iar această admirație excesivă, patologică, a cuiva față de propria-i persoană se cheamă narcisism. Plutarh susține că numele Narcis vine de la cuvîntul grec narke (amorțire), de unde și termenii medicali narcoză și narcotic. Referirile literare la Narcis sînt foarte multe. Unele serioase: Milton descrie în Comus (235 ș.u.) dragostea zeiței Echo pentru Narcis. Lenin, în operele sale, utilizează în repetate rînduri comparația cu Narcis pentru cei îndrăgostiți de ei înșiși (vol. 12, p. 369 – vol. 13, p. 156 – vol. 20, p. 251). Iar Eminescu, în Călin (III, 3-4): „Și Narcis, văzîndu-și fața în oglinda sa, izvorul, /Singur fuse îndrăgitul, singur el îndrăgitorul”. Alte aluzii sînt ironice, ca de pildă: în primul catren dintr-un portret în versuri, făcut de Anghel și Iosif unui Fost-ministru: Departe de-a fi un Narcis, El totuși persoana-și adoră. Se vede și noaptea în vis Și ziua în fiece oră. MIT.