narcisă sf [At: (a. 1700) BV I, 394 / V: (asr) ~cis sm, (înv) ~chis sm, ~rsis sm, (Trs) ~rțis sm / Pl: ~se / E: lat narcissus, fr narcisse] 1 Specie de plantă erbacee cu bulb ovoid, cu frunze lungi și cu flori albe sau galbene, plăcut mirositoare Si: (reg) cocoară, cocorăi, cocorăței, cocorâță, coprină, floare-de-ceapă, fulie, ghiocel, ghiocei-de-grădină, lușcă, nevestică (5), rogoz-de-grădină, stânjen-alb, tătăișă, unguroaie, unguroancă, zarnacadea (Narcissus). 2 Floare de narcisă (1).