NARCÍSĂ (< fr., lat.) s. f. Denumire dată speciilor de plante perene din genul Narcissus, familia amarilidaceelor, cu bulb ovoid, frunze lungi și flori albe sau galbene, solitare, fin parfumate. Originară din N Africii, regiunea mediteraneană și Europa Centrală; în România, unele specii cresc spontan, prin pajiști umede din regiunea de dealuri și montană, iar Narcissus pseudonarcissus, Narcissus tazzeta, Narcissus poëticus ș.a. se cultivă în grădini ca plante decorative. Se înmulțește prin bulbi.