coprină sf [At: PANȚU, PL.² / V: că~, cu~ / Pl: ~ne / E: cf bg коприна] 1 (Bot; reg) Narcisă (Narcisus poeticus). 2 Motiv de ornament pe mobile.

COPRINĂ, CUPRINĂ (pl. -ne) sf. 🌿 Numele a mai multor varietăți de plante cu cîte o floare mare în vîrful tulpinei, albă sau galbenă, foarte frumoasă, cu miros plăcut; numită și „căprină”, „zarnacadea”, „fulie”, „ghiocei-de-grădină”, etc. (Narcissus pseudo-narcissus, Narc. poeticus), etc. (🖼 1453): Trei cuprine ș’un bujor (IK.-BRS.).

COPRINĂ, coprine, s. f. (Regional) Plantă erbacee cu tulpina terminată printr-o singură floare galbenă, mare, cu miros plăcut (Narcissus radiiflorus); fulie, ghiocel-de-munte. Dragi-mi sînt fetele, dragi, Toamna cînd culeg la fragi; Dar mai dragi copilele, Cînd culeg coprinele. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 77.

COPRINĂ, coprine, s. f. (Reg.) Plantă erbacee cu tulpina terminată printr-o singură floare, mare, de culoare galbenă (Narcissus radiiflorus) sau albă (Narcissus poeticus). – Comp. bg. koprina.

coprină f. numele popular al narcisului: rumenă ca coprina. [Gf. macedo-român căprină, lână de capră].

coprínă f., pl. e (vsl. bg. koprina, sîrb. kò-, matasă. Cp. și cu bg. sîrb. koprîya, urzică). Vest. Narcis. – Și că- și cu-. În Gorj ca-.

căprină² sf vz coprină

cuprină sf vz coprină

CUPRINĂ 👉 COPRINĂ.

GHIOCEL² sm. mai adesea GHIOCEI pl. 🌿 1 Plantă pe a cărei tulpină crește cîte o singură floricică albă, plecată în jos, care răsare la sfîrșitul iernii, cînd abia începe să se topească zăpada; numită și „clopoței”, „cocorei”, „primăvăriță” (Galanthus nivalis) (🖼 2372) ¶ 2 GHIOCEI-MARI, GHIOCEI-BOGAȚI, plantă ierboasă, cu flori albe plecate în jos; numită și „lușce”, „noduțe”, etc. (Leucojum aestivum) (🖼 2373) ¶ 3 GHIOCEI-DE-GRĂDINĂ = ZARNACADEA ¶ 4 GHIOCEI-DE-MUNTE = COPRINĂ ¶ 5 GHIOCEL-DE-TOAMNĂ, plantă decorativă, cu floarea mare și frumoasă, galbenă-aurie (Amaryllis lutea) (🖼 2374).

ZARNACADEA (pl. -dele) sf. 🌿 = COPRINĂ: acea damă era văduvă și îmbobocită ca o ~ (ALECS.) [tc. zerinkadè].

căprínă, V. coprină.

cuprínă, V. coprină.

coprină (reg.) (desp. co-pri-) s. f., g.-d. art. coprinei; pl. coprine

coprină (reg.) (co-pri-) s. f., g.-d. art. coprinei; pl. coprine

coprină s. f. (sil. -pri-), g.-d. art. coprinei; pl. coprine

coprină.

coprină (coprine), s. f. – Narcisă (Narcissus poeticus). – Var. cuprină. Sl. koprina „mătase” (Miklosich, Lexicon, 302; Cihac, II, 72; Conev 45), cf. bg. koprin „mătase”, sb., cr. koprena „văl” (acest ultim cuvînt trebuie să fi circulat în vechime în Banat: coprenă, s. f. „văl, șal”).

COPRINĂ s. v. narcisă.

coprină s. v. NARCISĂ.