2 intrări

30 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LEGITIMA, legitimez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A(-și) stabili identitatea pe baza unui document legal. 2. Tranz. A recunoaște unui copil născut în afara căsătoriei drepturile de copil legitim. 3. Tranz. A justifica, a îndreptăți. – Din fr. légitimer.

LEGITIMA, legitimez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A(-și) stabili identitatea pe baza unui document legal. 2. Tranz. A recunoaște unui copil născut în afara căsătoriei drepturile de copil legitim. 3. Tranz. A justifica, a îndreptăți. – Din fr. légitimer.

legitima [At: HELIADE, O. II, 301 / Pzi: ~mez / E: fr légitimer] 1 vt (Jur) A face o acțiune juridică în urma căreia un copil din afara căsătoriei dobândește situația juridică a unui copil care este născut din căsătorie Si: a recunoaște. 2 vt (Îvr) A înfia un copil. 3 vt (Îvr) A adopta un copil. 4 vt (Rar) A da un caracter legitim (1). 5 vt (Rar) A face să dobândească un caracter legitim (1) Si: a legitimiza. 6 vt A oficializa o căsătorie. 7 vt A justifica. 8 vt A motiva. 9 vt A considera ceva îndreptățit. 10-11 vtr A-(și) dovedi identitatea pe baza unui document oficial, cu ajutorul unei legitimații (7) etc. Si: (îvr) a leghitimălui. 12 vt (Îvr) A verifica.

LEGITIMA, legitimez, vb. I. Tranz. 1. (Cu privire la persoane) A stabili identitatea cuiva pe baza unui document legal. (Refl.) În fața autorităților cetățenii se legitimează cu buletinul de identitate. 2. (În legislația anterioară celei socialiste) A recunoaște unui copil natural drepturile de copil legitim. 3. Fig. A justifica, a îndreptăți.

LEGITIMA vb. I. 1. tr., refl. A(-și) stabili identitatea pe baza unui document legal. 2. tr. (Fig.) A justifica, a motiva, a îndreptăți. 3. tr. A recunoaște unui copil născut înainte de căsătorie drepturile unui copil legitim. [< fr. légitimer].

LEGITIMA vb. I. tr., refl. a(-și) stabili identitatea pe baza unui document legal. II. tr. 1. (fig.) a justifica, a îndreptăți. 2. a recunoaște unui copil născut înainte de căsătorie drepturile unui copil legitim. (< fr. légitimer)

A LEGITIMA ~ez tranz. 1) (persoane) A identifica pe bază de acte oficiale. 2) fig. (acțiuni, opinii etc.) A demonstra ca fiind legitim, just; a justifica; a îndreptăți; a motiva. /<fr. légitimer

legitimà v. 1. a da unui copil natural drepturile copilului legitim, după prescripțiunile legii; 2. a face legitim, a verifica: a legitima un pașaport; 3. a justifica: nimic nu poate legitima crima.

LEGITIM, -Ă, legitimi, -e, adj. 1. Care este întemeiat pe lege, care se justifică prin lege, care este recunoscut conform unui drept. ◊ Legitimă apărare = situație a unei persoane care, pentru a înlătura un atac direct, injust și deosebit de grav, îndreptat împotriva sa, săvârșește o faptă prevăzută de legea penală, dar neconsiderată, în acest caz, infracțiune. ♦ (Despre căsătorii) Realizat cu îndeplinirea formelor legale; (despre soți) căsătoriți legal; (despre copii) născut din părinți căsătoriți sau recunoscut de tată. 2. Care este justificat, îndreptățit; just, echitabil. [Acc. și: legitim] – Din fr. légitime, lat. Iegitimus.

legitim, ~ă [At: HELIADE, O. I, 295 / A și: legitim / Pl: ~i, ~e / E: fr légitime, lat legitimus] 1 a Care se întemeiază pe lege (38). 2 a Care se justifică prin lege (38). 3 a Care corespunde condițiilor prevăzute de lege (38). 4 a Care este conform principiilor de drept. 5 a (Îs) ~ă apărare Situație în care o persoană comite un act de violență pedepsit de lege (38), dar justificat ca act de apărare împotriva unei agresiuni imediate și injuste. 6 a (D. căsătorie) Făcută cu îndeplinirea formelor legale. 7 a (D. soți) Căsătoriți legal (12). 8 a (D. copii) Născut din părinți căsătoriți Si: legal (13). 9 a (D. copii) Născut în afara căsătoriei, dar recunoscut de tată. 10 a Justificat. 11 a Îndreptățit. 12 a Echitabil. 13 sf (Îvr) Parte dintr-o moștenire cuvenită unui moștenitor.

LEGITIM, -Ă, legitimi, -e, adj. 1. Care este întemeiat pe lege, care se justifică prin lege. ◊ Legitimă apărare = situație în care cineva comite un act de violență pedepsit de lege, dar justificat ca un act de apărare împotriva unei agresiuni imediate și injuste. ♦ (Despre căsătorie) Făcut cu îndeplinirea formelor legale; (despre soți) căsătorit legal; (despre copii) născut din părinți căsătoriți sau recunoscut de tată. 2. Care este justificat, îndreptățit; just, echitabil. [Acc. și: legitim] – Din fr. légitime, lat. legitimus.

LEGITIM, -Ă, legitimi, -e, adj. 1. Conform, potrivit legilor în vigoare; legal. ◊ Legitimă apărare = stare în care cineva este apărat de răspundere în fața justiției pentru un act de violență săvîrșit împotriva unui atac imediat și injust. (În legislația anterioară celei socialiste) Copil legitim = copil născut din unirea soților prin căsătorie. 2. Just, drept; îndreptățit, justificat. Prezentarea cu regularitate a dărilor de seamă asigură comuniștilor condițiile necesare pentru participarea lor la munca de conducere, asigură exercitarea drepturilor lor legitime cu privire la controlul activității organelor de partid. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 10, 49. În lupta dîrză pentru apărarea păcii și a drepturilor sale legitime, tineretul lumii își strînge rîndurile sub steagul Federației Mondiale a Tineretului Democrat. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2615. – Pronunțat și: legitim.

LEGITIM, -Ă adj. 1. Legal. ◊ Legitimă apărare = situație în care se comite un act de violență justificat legal ca un act de apărare împotriva unei agresiuni imediate și injuste. 2. Just, drept; justificat, îndreptățit. [< fr. légitime, cf. lat. legitimus].

LEGITIM, -Ă adj. 1. întemeiat pe lege, care se justifică prin lege; legal. ♦ ~ă apărare = situație în care se comite un act de violență justificat legal, ca un act de apărare împotriva unei agresiuni imediate și injuste. 2. just, drept; justificat, îndreptățit. (< fr. légitime, lat. legitimus)

LEGITIM ~ă (~i, ~e) 1) Care este stabilit prin lege; fondat pe lege. Drept ~. Revendicare ~ă. ◊ ~ă apărare act de violență folosit în scop de apărare și justificat de lege, comis împotriva unei persoane care săvârșește un atac ilegal. 2) (despre căsătorie) Care este consfințit prin lege; încheiat, respectându-se prescripțiile legale. 3) (despre soți) Care este căsătorit legal. 4) (despre copii) Care este născut din părinți căsătoriți legal sau este recunoscut de tată. 5) Care este considerat ca fiind just; îndreptățit; justificat; motivat. /<fr. légitime, lat. legitimus

legitim a. 1. care e după lege: putere legitimă; copil legitim, născut în timpul căsătoriei; 2. conform justiției și rațiunii: reclamațiune legitimă.

*legítim, -ă adj. (lat. legitimus). Care are calitățile cerute de lege, bazat pe drept: drepturĭ legitime. Just, echitabil: cerere legitimă. Dinastie legitimă, care domnește pe baza dreptuluĭ de ereditate. Căsătorie legitimă, consacrată de lege. Copiĭ legitimĭ, născuțĭ din căsătorie legitimă. Dreptu de legitimă apărare, dreptu pe care legea-l recunoaște fie-căruĭa de a respinge pin forță o agresiune. Adv. În mod legitim. – Fals -tím (după fr.).

*legitiméz v. tr. (d. legitim; fr. légitimer). Fac legitim, daŭ unuĭ copil natural drepturĭ de copil legitim. Fac să se recunoască autentic un titlu, o putere, ș. a. Justific: nimica nu legitimează o faptă rea.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

legitima (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. legitimez, 3 legitimea; conj. prez. 1 sg. să legitimez, 3 să legitimeze

legitima (a ~) vb., ind. prez. 3 legitimea

legitima vb., ind. prez. 1 sg. legitimez, 3 sg. și pl. legitimea

legitim adj. m., pl. legitimi; f. legitimă, pl. legitime

legitim adj. m., pl. legitimi; f. legitimă, pl. legitime

legitim adj. m., pl. legitimi; f. sg. legitimă, pl. legitime

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

LEGITIMA vb. v. îndreptăți, justifica, motiva.

legitima vb. v. ÎNDREPTĂȚI. JUSTIFICA. MOTIVA.

LEGITIM adj. 1. v. fundamentat. 2. v. îndreptățit.

LEGITIM adj. 1. fundamentat, îndreptățit, întemeiat, just, justificat, logic, motivat, serios, temeinic, (livr.) îndrituit, (fig.) binecuvîntat. (Un motiv ~.) 2. drept, îndreptățit, just. (O cerere ~.)

Intrare: legitima
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • legitima
  • legitimare
  • legitimat
  • legitimatu‑
  • legitimând
  • legitimându‑
singular plural
  • legitimea
  • legitimați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • legitimez
(să)
  • legitimez
  • legitimam
  • legitimai
  • legitimasem
a II-a (tu)
  • legitimezi
(să)
  • legitimezi
  • legitimai
  • legitimași
  • legitimaseși
a III-a (el, ea)
  • legitimea
(să)
  • legitimeze
  • legitima
  • legitimă
  • legitimase
plural I (noi)
  • legitimăm
(să)
  • legitimăm
  • legitimam
  • legitimarăm
  • legitimaserăm
  • legitimasem
a II-a (voi)
  • legitimați
(să)
  • legitimați
  • legitimați
  • legitimarăți
  • legitimaserăți
  • legitimaseți
a III-a (ei, ele)
  • legitimea
(să)
  • legitimeze
  • legitimau
  • legitima
  • legitimaseră
Intrare: legitim
legitim adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • legitim
  • legitimul
  • legitimu‑
  • legitimă
  • legitima
plural
  • legitimi
  • legitimii
  • legitime
  • legitimele
genitiv-dativ singular
  • legitim
  • legitimului
  • legitime
  • legitimei
plural
  • legitimi
  • legitimilor
  • legitime
  • legitimelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

legitima, legitimezverb

  • 1. tranzitiv reflexiv A(-și) stabili identitatea pe baza unui document legal. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote În fața autorităților cetățenii se legitimează cu buletinul de identitate. DLRLC
  • 2. tranzitiv A recunoaște unui copil născut în afara căsătoriei drepturile de copil legitim. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 3. tranzitiv Justifica, motiva, îndreptăți. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

legitim, legitimăadjectiv

  • 1. Care este întemeiat pe lege, care se justifică prin lege, care este recunoscut conform unui drept. DEX '09 DLRLC DN
    sinonime: legal antonime: nelegitim
    • 1.1. Legitimă apărare = situație a unei persoane care, pentru a înlătura un atac direct, injust și deosebit de grav, îndreptat împotriva sa, săvârșește o faptă prevăzută de legea penală, dar neconsiderată, în acest caz, infracțiune. DEX '09 DLRLC DN
    • 1.2. (Despre căsătorii) Realizat cu îndeplinirea formelor legale; (despre soți) căsătoriți legal; (despre copii) născut din părinți căsătoriți sau recunoscut de tată. DEX '09 DLRLC
  • 2. Care este justificat, îndreptățit. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Prezentarea cu regularitate a dărilor de seamă asigură comuniștilor condițiile necesare pentru participarea lor la munca de conducere, asigură exercitarea drepturilor lor legitime cu privire la controlul activității organelor de partid. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 10, 49. DLRLC
    • format_quote În lupta dîrză pentru apărarea păcii și a drepturilor sale legitime, tineretul lumii își strînge rîndurile sub steagul Federației Mondiale a Tineretului Democrat. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2615. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.