legal, ~ă [At: HELIADE, O. I. 137 / Pl: ~i, ~e / E: fr légal, lat legalis] 1 a (Jur) Care există în temeiul legii (38) Si: (îvr) legalnic (1). 2 a Care se face în temeiul legii (38). 3 a Care este prevăzut de lege (38). 4 a Care este conform cu legea (38) Si: licit. 5 a Privitor la lege (38). 6 a Garantat de lege (38). 7 a Legiuit (2). 8 a (Înv) Pravilnic. 9 av În temeiul legii (38). 10 a (D. autorități, instituții, organisme etc.) Desemnat în conformitate cu prevederile legii (38), ale statutului, regulamentului etc. 11-12 a (D. căsătorie) Încheiat cu îndeplinirea formelor cerute de lege (38) (și de religie) Si: legitim (6), legiuit (4). 13 a (D. soți) Căsătorit în conformitate cu prevederile legii Si: legitim (7), legiuit (5). 14 a (D. copii) Născut din părinți căsătoriți sau recunoscut de tată Si: legitim (8). 15 a (D. moștenitori) Care beneficiază de drepturile prevăzute și garantate de lege Si: legiuit. 16 a Care este hotărât prin lege (38). 17 a Care este reglementat prin lege (38). 18 a Care este admis prin lege (38). 19 a (Îs) Medicină ~ă Ramură a medicinii specializată în efectuarea expertizelor și a examenelor medicale necesare clarificării unor aspecte care interesează justiția. 20 a (Îs) Medic ~ Legist (8). 21 a (Îvr) Leal. 22 a Care decurge dintr-o lege (38). 23 a Care este determinat de o lege (38). 24 a Care se produce în conformitate cu o lege (38).

LEGAL, -Ă, legali, -e, adj. Care există în temeiul unei legi, este prevăzut de o lege, este conform cu legea. Îndeplinirea formelor legale. ▭ La rîndui lor, aceste părți se vor împărți în mod legal. CAMIL PETRESCU, U. N. 34.

LEGAL, -Ă adj. Conform unei legi, conform cu legea, bazat pe o lege. [Cf. fr. légal, lat. legalis].

LEGAL, -Ă adj. conform prevederilor unei legi; care aparține legii. (< fr. légal, lat. legalis)

LEGAL ~ă (~i, ~e) și adverbial Care este în conformitate cu legea; corespunzător legii. Formalități ~e. Mijloace ~e. /<fr. légal, lat. legalis

legal a. conform legii: mijloace legale.

*legál, -ă adj. (lat. legalis, V. leal). Conform legiĭ: cale, procedură legală. Adv. A proceda legal.

legal adj. m., pl. legali; f. legală, pl. legale

legal adj. m., pl. legali; f. legală, pl. legale

legal adj. m., pl. legali; f. sg. legală, pl. legale

LEGAL adj., adv. (JUR.) 1. adj. (livr.) licit, (înv.) legiuit, pravilicesc, pravilnic, pravilnicesc. (O măsură ~.) 2. adv. (înv.) pravilicește, pravilnicește. (A procedat ~.) 3. adj. oficial. (Prețuri ~.)

legal, -ă adj., adv. I 1 adj. (jur.; în opoz. cu „ilicit”; despre acte, instituții, organizații, măsuri ale unor autorități etc.) licit¹, <astăzi rar> legiuit, <înv.> leginic, pravilicesc, pravilnic, pravilnicesc. Certificatul medical este un act legal. Guvernul instaurat este perfect legal. 2 (jur.; despre căsătorie) legitim, <înv.> legiuit. Căsătoria celor doi este legală. 3 (jur.; despre soți) legitim, <înv.> legiuit. În curând tânărul va deveni soțul ei legal. 4 oficial, <înv.> leginic. Este în concediu legal. II adv. (modal; jur.) legalmente, <înv.> pravilicește, pravilnicește. La majorat, tânărul a cerut partea cuvenită legal din moștenirea de la tatăl său.

LEGAL adj., adv. 1. adj. (livr.) licit, (înv.) legiuit, pravilicesc, pravilnic, pravilnicesc. (O măsură ~.) 2. adv. (înv.) pravilicește, pravilnicește. (A procedat ~.) 3. adj. oficial. (Prețuri ~.)

Legal ≠ ilegal, nelegal