7 definiții pentru justificat


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

JUSTIFICÁT, -Ă, justificați, -te, adj. Dovedit ca just (1), îndreptățit, legitim. – V. justifica.

JUSTIFICÁT, -Ă, justificați, -te, adj. Dovedit ca just (1), îndreptățit, legitim. – V. justifica.

justificat, ~ă a [At: MAIORESCU, D. II, 1 / Pl: ~ați, ~e / E: justifica] 1-4 (D. un lucru) Care s-a arătat că este just (1, 5, 7, 9). 5-8 A cărui justețe (1-4) este demonstrată. 9 Motivat. 10 Îndreptățit. 11 Dezvinovățit. 12 (D. sume de bani) A căror proveniență este dovedită prin actele necesare.

JUSTIFICÁT, -Ă, justificați, -te, adj. Dovedit ca just, drept, legitim, îndreptățit. Rezervă justificată.

JUSTIFICÁT, -Ă adj. Care are o justificare; îndreptățit, legitim. [< justifica].


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

JUSTIFICÁT adj. 1. v. fundamentat. 2. v. motivat. 3. dezvinovățit, disculpat, (rar) scuzat. (Persoană ~.)

JUSTIFICAT adj. 1. fundamentat, îndreptățit, întemeiat, just, legitim, logic, motivat, serios, temeinic, (livr.) îndrituit, (fig.) binecuvîntat. (Un motiv ~; o scuză ~.) 2. motivat, (rar) scuzat. (Absență ~.) 3. dezvinovățit, disculpat, (rar) scuzat. (Persoană ~.)

Justificat ≠ nejustificat

Intrare: justificat
justificat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • justificat
  • justificatul
  • justificatu‑
  • justifica
  • justificata
plural
  • justificați
  • justificații
  • justificate
  • justificatele
genitiv-dativ singular
  • justificat
  • justificatului
  • justificate
  • justificatei
plural
  • justificați
  • justificaților
  • justificate
  • justificatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

justificat

etimologie:

  • vezi justifica
    surse: DEX '09 DEX '98 DN