agitat¹ sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: agita] 1-8 Agitare (1-8).

agitat², ~ă a [At: I. NEGRUZZI, S. III, 21 / Pl: ~ați, ~e / E: agita] 1 (D. ființe) Care se agită. 2 (Fig) Tulburat. 3 (D. mare, pomi etc.) Cuprins de mișcări repezi în toate direcțiile. 4 (D. timp, viață) Bogat în evenimente Si: tumultuos.

AGITAT, -Ă, agitați, -te, adj. 1. Care se mișcă încoace și încolo, care se agită; (despre oameni) care nu-și găsește locul, neastîmpărat. Marea e agitată. 2. Fig. (Despre oameni) Tulburat, neliniștit, nervos. Șeful gării șopti agitat, gata să țipe isteric: Ce sînt eu de vină? DUMITRIU, B. F. 80. Acum își dădea întîia oară seama de ce înaintea plecării era atît de agitată baba Maranda, care îl crescuse. C. PETRESCU, A. 292. ♦ (Despre o epocă, un interval de timp sau despre viață) Bogat în evenimente, tumultuos. Vladimir Lebedeff... părea tînăr pentru anii lui agitați. SAHIA, U.R.S.S. 219.

AGITAT, -Ă, agitați, -te, adj. Care se mișcă încoace și încolo, care se agită; (despre oameni) neastîmpărat. ♦ Fig. Tulburat, neliniștit, nervos. ♦ Fig. (Despre un interval de timp) Bogat în evenimente; tumultuos. – V. agita.

AGITAT, -Ă adj. Care se agită; (despre oameni) neastîmpărat, neliniștit. ♦ (Fig.) Tulburat, nervos. ♦ (Despre o epocă, despre viață etc.) Frămîntat, tumultos. [< agita].

AGITAT, -Ă adj. care se agită; (despre oameni) neastâmpărat, neliniștit. ◊ (fig.) tulburat, nervos. ◊ (despre o epocă) frământat. (< agita)

agitat a. turburat, neliniștit.

AGITA, agit, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) mișca repede încoace și încolo; a (se) clătina, a (se) zgudui; a (se) frământa. ♦ Tranz. A amesteca două sau mai multe substanțe prin clătinarea lor (într-un vas). 2. Refl. (Fam.) A se manifesta prin mișcări grăbite și dezordonate, sub impulsul unei enervări. 3. Tranz. și refl. Fig. A (se) frământa, a (se) zbuciuma. 4. Tranz. Fig. A ridica masele (la revoltă), a ațâța, a răzvrăti. – Din fr. agiter, lat. agitare.

agita [At: MACEDONSKI, O. I, 19 / Pzi: agit / E: fr agiter, lat agitare] 1-2 vtr A (se) mișca repede încoace și încolo Si: a (se) clătina, a (se) zgudui. 3-4 vtr (Fig) A (se) frământa. 5 vt A amesteca două sau mai multe substanțe prin clătinarea lor (într-un vas). 6 vr (Fam; d. ființe) A se manifesta prin mișcări grăbite și dezordonate sub impulsul unei enervări, a emoțiilor, a neliniștii. 7 vt (Fig) A ridica masele (la revoltă) Si: a ațâța, a răzvrăti. 8 vt (Îe) A ~ o idee (sau chestiune, problemă) A discuta public o idee (chestiune, problemă) în vederea rezolvării ei.

*AGITA (agit) I. vb. tr. 1 A mișca încoace și încolo, a clătina, a clăti, a sgudui, a fîlfîi: vîntul agită frunzele, valurile mării; ~ un lichid într’un vas; frigurile l-au agitat toată noaptea; sclavii cari agită apărători pentru răcorirea atmosferei (ALECS.) ¶ 2 fig. A turbura, a sbuciuma: aceste patimi care-i agitau inima și mintea ¶ 3 fig. A ațîța, a întărîta, a răzvrăti, a revolta: agitau necontenit poporul încrezător în făgăduințele lor ¶ 4 A desbate, a face vorbă despre ceva, a discuta: se agită o chestiune de mare însemnătate. II. vb. refl. 1 A se mișca încoace și încolo, a nu avea astîmpăr, a se clătina: bolnavul se agită mereu; alegerile fiind aproape, partidele politice au început să se agite; crengile se agită bătute de vînt ¶ 2 fig. A se turbura, a se sbuciuma: nu te mai agita atîta, îți faci sînge rău de geaba [fr. < lat ].

AGITA, agit, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) mișca repede încoace și încolo; a (se) clătina, a (se) zgudui; a (se) frământa. ♦ Tranz. A amesteca două sau mai multe substanțe prin clătinarea lor (într-un vas). 2. Refl. (Fam.) A se manifesta prin mișcări grăbite și dezordonate, sub impulsul unor enervări. 3. Tranz. și refl. Fig. A (se) frământa, a (se) zbuciuma. 4. Tranz. Fig. A ridica masele (la revoltă), a ațâța, a răzvrăti. – Din fr. agiter, lat. agitare.

AGITA, agit, vb. I. 1. Tranz. A mișca repede încoace și încolo; a clătina. V. flutura. Zgripsorul își agită aripele cu disperare. SADOVEANU, N. F. 34. Un geam e spart, și vîntul Perdeaua cînd agită îți pare că-năuntru O inimă palpită! MACEDONSKI, O. I 19. ◊ Refl. O parte din buruieni și papuri ale insulei plutitoare se agitară și se răscoliră. SADOVEANU, N. F. 62. ♦ (Cu privire la lichide) A pune în mișcare pentru a amesteca părțile componente. V. scutura. (Refl. pas.) Să se agite conținutul înainte de întrebuințare. 2. Refl. (Despre oameni, familiar) A se manifesta prin mișcări grăbite și dezordonate sub impulsul unei enervări; a fi neliniștit, a fi în fierbere; a se frămînta. Ce te agiți atîta?

AGITA, agit, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) mișca repede încoace și încolo; a (se) clătina. 2. Refl. (Fam.) A se manifesta prin mișcări grăbite și dezordonate, sub impulsul unei enervări; a se frămînta. ♦ Tranz. A răzvrăti, a revolta. – Fr. agiter (lat. lit. agitare).

AGITA vb. I. 1. tr. A clătina, a flutura. ♦ A ațîța; a scormoni. ♦ A discuta, a produce vîlvă în public (cu privire la o anumită chestiune). 2. refl. (fam.) A fi neliniștit, a se frămînta. ♦ A se zbuciuma, a fi în neastîmpăr. [P.i. agit. / < lat. agitare, cf. fr. agiter, it. agitare].

AGITA vb. I. tr. 1. a clătina, a flutura. 2. a ațâța, a instiga la revoltă. ◊ a produce vâlvă în public. II. refl. (fam.) a se frământa. ◊ a se zbuciuma, a fi neliniștit. (< fr. /s’/agiter, lat. agitare)

A AGITA¹ agit tranz. (persoane) 1) A convinge făcând agitație. 2) A convinge de justețea unui lucru, atrăgând de partea sa. /<fr. agiter, lat. agitare

A AGITA² agit tranz. 1) A face să se agite. 2) (substanțe, lichide) A amesteca, clătinând vasul, pentru a dizolva. /<fr. agiter, lat. agitare

A SE AGITA mă agit intranz. 1) A se mișca neregulat într-o parte sau în alta; a se clătina. Frunzele se agită. 2) fam. (despre persoane) A se mișca grăbit încolo și încoace; a nu-și găsi locul; a se zvârcoli; a se frământa. 3) A fi cuprins de agitație; a se neliniști; a se îngrijora; a se frământa. 4) (despre ape) A se mișca în valuri; a se tulbura; a se zbuciuma. /<fr. agiter, lat.agitare

agità v. 1. a sgudui, a mișca în diferite direcțiuni: vântul agită frunzele; 2. fig. a turbura, a excita; 3. a examina, a discuta: a agita o chestiune; 4. a fi în mișcare, a se turmenta: se agită într’una.

*agít și -éz, a -á v. tr. (lat. ágito, -áre; fr. agiter. V. cuget). Zguduĭ, scutur, clatin: a agita apa dintr’o garafă. Fig. Tulbur, ațîț: pasiunile îl agită, demagogiĭ agită poporu. Aduc în discuțiune: a agita o chestiune.

agita (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. agit, 2 sg. agiți, 3 agită; conj. prez. 1 sg. să agit, 3 să agite

agita (a ~) vb., ind. prez. 3 agită

agita vb., ind. prez. 1 sg. agit, 3 sg. și pl. agită

AGITAT adj. 1. clocotitor, frământat, fremătător, învolburat, tulburat, tumultuos, zbuciumat, (înv.) colcotos, (fig.) răzvrătit. (Ape ~.) 2. v. turbulent. 3. v. zbuciumat. 4. v. critic.

AGITAT adj. 1. clocotitor, frămîntat, fremătător, învolburat, tulburat, tumultuos, zbuciumat, (înv.) colcotos, (fig.) răzvrătit. (Ape ~.) 2. (FIZ.) turbulent. (Un fluid ~.) 3. frămîntat, neastîmpărat, neliniștit, nepotolit, zbuciumat. (A dus o viață ~.) 4. critic, frămîntat, greu, tulbure, zbuciumat. (Vremuri ~.)

Agitat ≠ calm, domolit, liniștit

AGITA vb. 1. a clocoti, a (se) frământa, a fremăta, a (se) învolbura, a (se) zbate, a (se) zbuciuma, (înv. și reg.) a sălta, (înv.) a (se) sălbătici. (Apele crescute se ~ în matcă.) 2. a (se) clătina, a (se) scutura, a (se) zgudui, (reg.) a (se) clătări, (Mold. și Bucov.) a (se) cobâlțâi. (~ lichidul din eprubetă.) 3. v. stârni. 4. v. flutura. 5. a se frământa, a se neliniști, a se zbuciuma, a se zvârcoli, (Mold. și Bucov.) a se cioșmoli. (Nu te mai ~ atâta!) 6. v. forfoti. 7. v. instiga. 8. a se mișca. (Masele se ~.)

AGITA vb. 1. a clocoti, a (se) frămînta, a fremăta, a (se) învolbura, a (se) zbate, a (se) zbuciuma, (înv. și reg.) a sălta, (înv.) a (se) sălbătici. (Apele crescute se ~ în matcă.) 2. a (se) clătina, a (se) scutura, a (se) zgudui, (reg.) a (se) clătări, (Mold. și Bucov.) a (se) cobîlțîi. (~ lichidul din eprubetă.) 3. a răscoli, a ridica, a stîrni. (Vîntul ~ praful.) 4. a clătina, a fîlfîi, a flutura, (înv. și reg.) a pălăi, a pălălăi, (reg.) a mătăhăi, a mătălăi. (~ batista.) 5. a se frămînta, a se neliniști, a se zbuciuma, a se zvîrcoli, (Mold. și Bucov.) a se cioșmoli. (Nu te mai ~ atîta!) 6. a colcăi, a (se) foi, a forfoti, a se frămînta, a furnica, a mișui, a mișuna, a roi, a viermui, (pop.) a bîjbîi, (înv. și reg.) a jimi, (reg.) a fojgăi, a vîșca, (prin Transilv.) a șovîrca, (Olt.) a se vărzui, (Ban.) a vermeti, (fam.) a se fîțîi, a se vînzoli. (Lumea se ~ pe străzi.) 7. a ațîța, a incita, a instiga, a întărîta, a provoca, a stîrni, a tulbura, (pop.) a sumuța, (înv. și reg.) a scorni, (reg.) a smomi, a zădărî, (fig.) a asmuți, a monta. (El ~ masele.) 8. a se mișca. (Masele se ~.).

A se agita ≠ a (se) astâmpăra, a se domoli, a se potoli

A (se) agita ≠ a (se) calma, (se) liniști, a (se) potoli