zidire s.f. 1 Construire. 2 Concr. Construcție, clădire, edificiu. Ar fi dorit mult să fie între zidurile reci ale bătrînei zidiri (AGÂR.). 3 (bis.) Creație săvîrșită de Dumnezeu; (înv.) ziditură. Martorul credincios și adevărat, începutul zidirii lui Dumnezeu (BIBLIA 1688). ♦ (înv.) Creare a lumii luată ca punct de referință în numărătoarea anilor. Iulie chesariul, carele au împărății la anii de la zidirea lumii 5464 (PRAV.). 4 (înv.,pop.) Creatură, făptură, ființă. Femeia lui... să află deodată văduvă, grea și fără de vreo altă zidire pe lîngă dînsa decît numai cu o roabă (BUZN.). ♦ Colect. Omenire; fire. Urechea nu aude vreun sunet... Toată zidirea doarme (MARC.). • pl. -i. /v. zidi.