16 definiții pentru edificiu

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

EDIFÍCIU, edificii, s. n. Clădire publică mare, construcție impunătoare (adăpostind o instituție). – Din fr. édifice, lat. aedificium.

edifíciu sn [At: HELIADE, D. J. 144/14 / V: (înv) ~íțiu, ~fíț / P: ~ciu / Pl: ~ii, (înv) ~íce, ~ri / E: fr édifice, lat aedificium] 1 Clădire mare (adăpostind o instituție). 2 Construcție impunătoare care adăpostește o instituție. 3-5 (Pan; adesea fig) Ceea ce este construit, amplasat, combinat. 6 (Pan) Ansamblu vast sau complex. corectată

EDIFÍCIU, edificii, s. n. Clădire mare, construcție impunătoare (adăpostind o instituție). – Din fr. édifice, lat. aedificium.

EDIFÍCIU, edificii, s. n. Clădire mare, construcție impunătoare. Se întinde orașul cu edificiile lui uriașe. STANCU, U.R.S.S. 17. Afară de Acropolis, se văd ruinele unui teatru; aproape de acest teatru se vede un alt templu ruinat, precum și mai multe alte edificii. BOLINTINEANU, O. 306.

EDIFÍCIU s.n. Clădire impunătoare, de mari proporții. [Pron. -ciu. / < lat. aedificium, cf. it. edificio, fr. édifice].

EDIFÍCIU s. n. clădire impunătoare, de mari proporții. (< lat. aedificium, fr. édifice)

EDIFÍCIU ~i n. Construcție arhitecturală (de proporții) impunătoare (cu destinație publică). [Sil. e-di-fi-ciu] /<fr. édifice, lat. aedificium

edificiu n. 1. clădire mare (palat, templu, etc.); 2. fig. lucruri dispuse și combinate cu artă: edificiu social; 3. așezământ, instituțiune: edificiu feudal.

*edifíciŭ n. (lat. aedi-ficium). Zidire mare (palat, templu). Fig. Instituțiune: edificiŭ social. V. hardughie.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

edificiu s. n., art. edificiul; pl. edificii, art. edificiile (desp. -ci-i-)

edificiu [ciu pron. cĭu] s. n., art. edificiul; pl. edificii, art. edificiile (-ci-i-)

edifíciu s. n. [-ciu pron. -cĭu], art. edifíciul; pl. edifícii, art. edifíciile (sil. -ci-i-)

Intrare: edificiu
  • pronunție: edificĭu
substantiv neutru (N54)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • edificiu
  • edificiul
  • edificiu‑
plural
  • edificii
  • edificiile
genitiv-dativ singular
  • edificiu
  • edificiului
plural
  • edificii
  • edificiilor
vocativ singular
plural
edifiț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
edifițiu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

edificiu, edificiisubstantiv neutru

  • 1. Clădire publică mare, construcție impunătoare (adăpostind o instituție). DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Se întinde orașul cu edificiile lui uriașe. STANCU, U.R.S.S. 17. DLRLC
    • format_quote Afară de Acropolis, se văd ruinele unui teatru; aproape de acest teatru se vede un alt templu ruinat, precum și mai multe alte edificii. BOLINTINEANU, O. 306. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.