13 definiții pentru zdrobitor (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZDROBITÓR, -OÁRE, zdrobitori, -oare, adj., s. f., s. n. I. Adj. 1. Care zdrobește. ♦ Fig. Copleșitor, istovitor. 2. Fig. Care înlătură orice îndoială; hotărâtor. Argument zdrobitor. II. 1. S. f. Mașină folosită pentru mărunțirea sau separarea prin strivire, rupere, smulgere etc. a unor materiale textile, a unor fructe, legume, semințe etc. 2. S. n. Spec. (Reg.) Meliță. – Zdrobi + suf. -tor.

ZDROBITÓR, -OÁRE, zdrobitori, -oare, adj., s. f., s. n. I. Adj. 1. Care zdrobește. ♦ Fig. Copleșitor, istovitor. 2. Fig. Care înlătură orice îndoială; hotărâtor. Argument zdrobitor. II. 1. S. f. Mașină folosită pentru mărunțirea sau separarea prin strivire, rupere, smulgere etc. a unor materiale textile, a unor fructe, legume, semințe etc. 2. S. n. Spec. (Reg.) Meliță. – Zdrobi + suf. -tor.

zdrobitor, ~oare [At: PONTBRIANT, D. / S și: sd~ / Pl: ~i, ~oare / E: zdrobi + -tor] 1 a Care preface (sau distruge, dărâmă, împrăștie etc.) în bucăți, în părți (foarte) mici (prin lovire, ciocnire, presare puternică) Si: sfărâmător (1), spărgător (1), strivitor (1), (pop) fărâmător (1). 2 sm (Reg) Persoană care zdrobește (1) piatra de pavat. 3 sf Mașină (manuală) folosită pentru mărunțirea sau separarea (prin strivire, rupere, smulgere etc.) unor produse, folosită în industria textilă, în industria alimentară și în agricultură Si: ferânător (3-4) (Olt) zobitoare. 4 (Reg) Loc în care se bate porumbul pentru a separa boabele de știuleți. 5 sn (Reg) Piuliță (1). 6 sf (Reg) Mașină manuală utilizată la zdrobirea strugurilor Si: zdrobșer, (reg) zdutătoare, dromș, mustuitor. 7 sn (Trs) Meliță (1). 8 sn (Reg) Instrument din lemn sau clește metalic pentru spart alune. 9 a Care face să dispară prin violență de pe suprafața pământului Si: distrugător (1), nimicitor, (rar) sfărâmător (1). 10 a Care lovește (foarte) puternic, provocând distrugerea țesuturilor, traumatisme etc. 11 a Care deformează prin apăsare, prin strângere etc. (foarte) puternică, transformând într-o masă informă sau provocând modificarea ori încetarea funcțiilor (vitale) Si: strivitor. 12 a (Fig) Care produce o durere sufletească copleșitoare. 13 a (Fig) Care obosește peste măsură (din cauza eforturilor fizice, a consumului nervos etc.) Si: epuizant, extenuant, istovitor, storcător, (înv) secător, (rar) stocit. 14 a (Fig) Care depășește (cu mult) în măsură, în număr, în forță, în profunzime Si: copleșitor (1), covârșitor (1). 15 a (Fig) Care înlătură orice îndoială Si: indiscutabil, incontestabil, indubitabil. 16 a (Fig) Care face să nu mai acționeze din inițiativă proprie, în urma unor represalii, a unor constrângeri etc. 17 a (Fig) Care aduce în stare de totală supunere.

zdrobitor, -oare adj., s.f, s.n. I adj. 1 Care zdrobește. 2 Fig. Care produce o durere sufletească copleșitoare. Un fel de dezgust mai zdrobitor decît chiar deznădejdea apăsa greu pe amîndoi umerii bătrînului (CAR.). 3 Fig. Care este istovitor, copleșitor, extenuant. O osteneală zdrobitoare se lăsă pe cerbicea lui Zibal (CAR.). 4 Fig. Care împrăștie orice îndoială; convingător, hotărîtor. În fața celor două argumente zdrobitoare mulțimea amuți. II 1 s.f. Mașină de mărunțire sau de separare prin strivire, prin sfărîmare etc. a unor materiale textile, a unor produse agricole etc. 2 s.n. (reg.) Meliță. • pl. -ori, -oare. /zdrobi + -tor.

ZDROBITÓR2, -OÁRE, zdrobitori, -oare, adj. 1. Care zdrobește. Zbor crierii din tidve, sub ghioaga zdrobitoare. ALECSANDRI, P A. 168. ♦ Fig. Copleșitor. Erau nedumeriți și amețiți de somnul cel întîi care e zdrobitor și vecin cu moartea. SADOVEANU, O. VII 28. 2. Care împrăștie orice îndoială; covîrșitor. Dovezi zdrobitoare.Comparația fu zdrobitoare pentru Stelian Minea. C. PETRESCU, Î. II 216. Palatul prințului Mihail este transformat în Muzeu Etnografic... Acest muzeu este oglinda zdrobitoare a vieții nemernice și trudnice în care s-au zbătut masele țărănești în epocile țariste. SAHIA, U.R.S.S. 36.

ZDROBITÓR2, -OÁRE, zdrobitori, -oare, adj. 1. Care zdrobește. ♦ Fig. Copleșitor, istovitor. 2. Fig. Care înlătură orice îndoială; covârșitor. Argument zdrobitor. – Din zdrobi + suf. -(i)tor.

ZDROBITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) 1) și fig. Care zdrobește; nimicitor; distrugător; distructiv. Boală ~oare. Critică ~oare. 2) Care înlătură orice îndoială; cu caracter determinant. Argument ~. /a zdrobi + suf. ~tor

zdrobitór, -oáre adj. Care zdrobește, covîrșește, înfrînge, nimicește: superioritate, dovezĭ zdrobitoare.

sdrobitor a. care sdrobește: puteri sdrobitoare; fig. dovezi sdrobitoare.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

zdrobitór1 adj. m., pl. zdrobitóri; f. sg. și pl. zdrobitoáre

zdrobitór adj. m., pl. zdrobitóri; f. sg. și pl. zdrobitoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ZDROBITÓR adj. v. decisiv, determinant, hotărâtor.

zdrobitor adj. v. DECISIV. DETERMINANT. HOTĂRÎTOR.

Intrare: zdrobitor (adj.)
zdrobitor1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zdrobitor
  • zdrobitorul
  • zdrobitoru‑
  • zdrobitoare
  • zdrobitoarea
plural
  • zdrobitori
  • zdrobitorii
  • zdrobitoare
  • zdrobitoarele
genitiv-dativ singular
  • zdrobitor
  • zdrobitorului
  • zdrobitoare
  • zdrobitoarei
plural
  • zdrobitori
  • zdrobitorilor
  • zdrobitoare
  • zdrobitoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zdrobitor (adj.)

etimologie:

  • Zdrobi + sufix -tor.
    surse: DEX '98 DEX '09 DLRM NODEX