9 definiții pentru istovitor

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ISTOVITOR, -OARE, istovitori, -oare, adj. Care istovește; epuizant, extenuant. – Istovi + suf. -tor.

ISTOVITOR, -OARE, istovitori, -oare, adj. Care istovește; epuizant, extenuant. – Istovi + suf. -tor.

istovitor, ~oare [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~i, ~oare / E: istovi + -tor] 1 a Care epuizează. 2 a Care distruge. 3 a Care duce ceva la bun sfârșit. 4 a Extenuant. 5 smf (Înv; d. afaceri, bani) Lichidator.

ISTOVITOR, -OARE, istovitori, -oare, adj. Care istovește, care sleiește de puteri; obositor, extenuant. Muncă istovitoare.O oboseală istovitoare mă cuprinsese. SADOVEANU, O. VI 214. Cu o respirație de ușurare, ca deșteptată din istovitorul vis. CAMIL PETRESCU, T. I 123. Acuma s-a umplut paharul, părinte! Acuma nu mai pot! O ură istovitoare îmi roade inima. REBREANU, P. S. 149.

ISTOVITOR ~oare (~ori, ~oare) Care istovește; extenuant; epuizant. /a istovi + suf. ~itor

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

istovitor adj. m., pl. istovitori; f. sg. și pl. istovitoare

istovitor adj. m., pl. istovitori; f. sg. și pl. istovitoare

istovitor adj. m., pl. istovitori; f. sg. și pl. istovitoare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ISTOVITOR adj. epuizant, extenuant, obositor, trudnic, (rar) vlăguitor, (pop.) ostenitor, (înv. și reg.) ostenicios. (O muncă ~.)

Intrare: istovitor
istovitor adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • istovitor
  • istovitorul
  • istovitoru‑
  • istovitoare
  • istovitoarea
plural
  • istovitori
  • istovitorii
  • istovitoare
  • istovitoarele
genitiv-dativ singular
  • istovitor
  • istovitorului
  • istovitoare
  • istovitoarei
plural
  • istovitori
  • istovitorilor
  • istovitoare
  • istovitoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

istovitor, istovitoareadjectiv

    • format_quote Muncă istovitoare. DLRLC
    • format_quote O oboseală istovitoare mă cuprinsese. SADOVEANU, O. VI 214. DLRLC
    • format_quote Cu o respirație de ușurare, ca deșteptată din istovitorul vis. CAMIL PETRESCU, T. I 123. DLRLC
    • format_quote Acuma s-a umplut paharul, părinte! Acuma nu mai pot! O ură istovitoare îmi roade inima. REBREANU, P. S. 149. DLRLC
etimologie:
  • Istovi + sufix -tor. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.