17 definiții pentru distructiv destructiv


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

distructiv, ~ă a [At: NEGULICI / V: des~ / Pl: ~i, ~e / E: fr destructif] Care distruge Si: (înv) distructor, distrugător, nimicitor.

DISTRUCTÍV, -Ă, distructivi, -e, adj. Care distruge; distrugător, nimicitor. [Var.: destructív, -ă adj.] – Din fr. destructif (după distruge).

DISTRUCTÍV, -Ă, distructivi, -e, adj. Care distruge; distrugător, nimicitor. [Var.: destructív, -ă adj.] – Din fr. destructif (după distruge).

DISTRUCTÍV, -Ă, distructivi, -e, adj. Care distruge; distrugător, nimicitor. – Variantă: destructív,-ă (GALACTION, O. I 142) adj.

DISTRUCTÍV, -Ă adj. Distrugător, nimicitor. [Var. destructiv, -ă adj. / < fr. destructif, după distruge].

DISTRUCTÍV, -Ă adj. distrugător. (< fr. destructif)

DISTRUCTÍV ~ă (~i, ~e) Care distruge; distrugător; nimicitor; zdrobitor; ucigător. /<fr. distructif

distructiv a. ce cauzează distrucțiunea.

destructiv, ~ă a vz distructiv

DESTRUCTÍV, -Ă adj. v. distructiv.

DESTRUCTÍV, -Ă adj. v. distructiv.

DESTRUCTÍV, -Ă adj. v. distructiv.

DESTRUCTÍV, -Ă adj. v. distructiv.

*destructív, -ă adj. (lat. destructivus). Care cauzează distrugere: acțiunea destructivă a apelor la suprafața pămîntuluĭ. – Și di- (it. distruttivo).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

distructív adj. m., pl. distructívi; f. distructívă, pl. distructíve

distructív adj. m., pl. distructívi; f. sg. distructívă, pl. distructíve


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DISTRUCTÍV adj. v. distrugător.

DISTRUCTIV adj. devastator, dezastruos, distrugător, nimicitor, pustiitor, ruinător, (rar) prăpăditor, (înv. și pop.) pierzător, (înv.) dărăpănător, pustiicios, risipitor, ruinos. (Acțiunea ~ a vîntului.)

Distructiv ≠ constructiv

Intrare: distructiv
distructiv adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • distructiv
  • distructivul
  • distructivu‑
  • distructi
  • distructiva
plural
  • distructivi
  • distructivii
  • distructive
  • distructivele
genitiv-dativ singular
  • distructiv
  • distructivului
  • distructive
  • distructivei
plural
  • distructivi
  • distructivilor
  • distructive
  • distructivelor
vocativ singular
plural
destructiv adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • destructiv
  • destructivul
  • destructivu‑
  • destructi
  • destructiva
plural
  • destructivi
  • destructivii
  • destructive
  • destructivele
genitiv-dativ singular
  • destructiv
  • destructivului
  • destructive
  • destructivei
plural
  • destructivi
  • destructivilor
  • destructive
  • destructivelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

distructiv destructiv

etimologie: