10 definiții pentru nimicitor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NIMICITÓR, -OÁRE, nimicitori, -oare, adj. (Adesea fig.) Care nimicește; distrugător. – Nimic + suf. -tor.

NIMICITÓR, -OÁRE, nimicitori, -oare, adj. (Adesea fig.) Care nimicește; distrugător. – Nimic + suf. -tor.

nimicitor, ~oare a [At: GHEREA, ST. CR. I, 356 / Pl: ~i, ~oare / E: nimici + -tor] 1 Care desființează Si: (îvr) nimicnicitor (1). 2 Care reduce la nimic Si: distrugător, mistuitor, (îvr) nimicnicitor (2). 3 (Pex) Care stârpește. 4 Care anulează. 5 (Înv) Care face să-și piardă valabilitatea. 6 (Fig) Zdrobitor. 7 (Fig) Copleșitor. 8 (Înv; fig) Care sleiește. 9 (Înv; fig) Care topește. 10 (Înv) Care duce la desconsiderare. 11 (Înv) Înjositor.

NIMICITÓR, -OÁRE, nimicitori, -oare, adj. Care nimicește; distrugător. Bucuria mare... ca și o mare nefericire neașteptată... îl fac să exprime nimicitorul sentiment în fraze scurte, confuze. GHEREA, ST. CR. I 356.

NIMICITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și fig. Care nimicește; zdrobitor; distrugător; distructiv. /nimic + suf. ~tor


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

nimicitór adj. m., pl. nimicitóri; f. sg. și pl. nimicitoáre

nimicitór adj. m., pl. nimicitóri; f. sg. și pl. nimicitoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NIMICITÓR adj. 1. v. distrugător. 2. distrugător, omorâtor, ucigător. (O substanță nimicitoare.) 3. v. pustiitor.

NIMICITOR adj. 1. devastator, dezastruos, distructiv, distrugător, pustiitor, ruinător, (rar) prăpăditor, (înv. și pop.) pierzător (înv.) dărăpănător, pustiicios, risipitor, ruinos. (Acțiunea ~ a vîntului.) 2. distrugător, omorîtor, ucigător. (O substanță ~.) 3. distrugător, mistuitor, pustiitor. (Un incendiu ~.)

Intrare: nimicitor
nimicitor adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nimicitor
  • nimicitorul
  • nimicitoru‑
  • nimicitoare
  • nimicitoarea
plural
  • nimicitori
  • nimicitorii
  • nimicitoare
  • nimicitoarele
genitiv-dativ singular
  • nimicitor
  • nimicitorului
  • nimicitoare
  • nimicitoarei
plural
  • nimicitori
  • nimicitorilor
  • nimicitoare
  • nimicitoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

nimicitor

etimologie:

  • Nimic + sufix -tor.
    surse: DEX '98 DEX '09