zdrobitor, -oare adj., s.f, s.n. I adj. 1 Care zdrobește. 2 Fig. Care produce o durere sufletească copleșitoare. Un fel de dezgust mai zdrobitor decît chiar deznădejdea apăsa greu pe amîndoi umerii bătrînului (CAR.). 3 Fig. Care este istovitor, copleșitor, extenuant. O osteneală zdrobitoare se lăsă pe cerbicea lui Zibal (CAR.). 4 Fig. Care împrăștie orice îndoială; convingător, hotărîtor. În fața celor două argumente zdrobitoare mulțimea amuți. II 1 s.f. Mașină de mărunțire sau de separare prin strivire, prin sfărîmare etc. a unor materiale textile, a unor produse agricole etc. 2 s.n. (reg.) Meliță. • pl. -ori, -oare. /zdrobi + -tor.