13 definiții pentru determinant (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DETERMINÁNT, -Ă, determinanți, -te, adj., s. m. I. Adj. 1. Care determină sau este de natură să determine ceva; hotărâtor. 2. (Despre cuvinte sau propoziții; adesea substantivat) Care precizează sensul altui cuvânt sau al altei propoziții cu care este în legătură, fiind subordonat acestora. II. S. m. Expresie matematică ale cărei elemente sunt așezate sub forma unui tabel și care servește la rezolvarea sistemelor de ecuații. – Din fr. déterminant.

DETERMINÁNT, -Ă, determinanți, -te, adj., s. m. I. Adj. 1. Care determină sau este de natură să determine ceva; hotărâtor. 2. (Despre cuvinte sau propoziții; adesea substantivat) Care precizează sensul altui cuvânt sau al altei propoziții cu care este în legătură, fiind subordonat acestora. II. S. m. Expresie matematică ale cărei elemente sunt așezate sub forma unui tabel și care servește la rezolvarea sistemelor de ecuații. – Din fr. déterminant.

determinánt, ~ă [At: NEGULICI / Pl: ~nți, ~e / E: fr déterminant] 1 a Care condiționează apariția sau dezvoltarea unui fapt, a unui fenomen etc. 2 a Hotărâtor. 3-4 sma, a (Cuvânt, parte de propoziție sau propoziție) care precizează un alt cuvânt, o altă parte de propoziție sau o propoziție și căreia îi este subordonată Si: determinativ (1-2), (înv) determinator (1-2). 5 a (Înv) Caracteristic. 6 sm (Mat) Expresie matematică ale cărei elemente sunt așezate sub forma unui tabel și care servește la rezolvarea sistemelor de ecuații.

DETERMINÁNT2, -Ă, determinanți, -te, adj. 1. Care determină sau este de natură să determine ceva; hotărîtor. Marxismul respinge necondiționat toate teoriile idealiste potrivit cărora rolul determinant în societate l-ar avea ideile, conștiința, rațiunea, voința oamenilor. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 9, 23. 2. (Despre cuvinte și propoziții) Care determină, care precizează sensul unui cuvînt sau al unei propoziții cu care e în legătură. ◊ (Substantivat) Atributul este determinantul substantivului.

DETERMINÁNT, -Ă adj. Care determină, care este de natură să determine; hotărâtor; determinativ. ♦ (Gram.) Care arată o calitate. // s.m. Simbol matematic compus din numere așezate în linii și coloane reprezentând o expresie algebrică și folosit mai ales în rezolvarea ecuațiilor. // s.n. Cuvânt, propoziție care precizează, lămurește semnificația unui cuvânt, a unei propoziții. [Cf. fr. déterminant, it. determinante].

DETERMINÁNT, -Ă I. adj. care determină; hotărâtor; determinativ. II. s. m. 1. factor, cauză, relație etc. cu rol hotărâtor în producerea unui eveniment, fenomen, situație, reacție. 2. (mat.) simbol compus din numere așezate în linii și coloane reprezentând o expresie algebrică și folosit mai ales în rezolvarea ecuațiilor. III. s. n. element lingvistic care determină alt element. (< fr. déterminant)

DETERMINÁNT1 ~tă (~ți, ~te) 1) Care determină; în măsură să determine; hotărâtor; decisiv. 3) și substantival (despre elemente ale limbii) Care determină un cuvânt sau o propoziție; determinativ. /<fr. déterminant

*determinánt, -ă adj. (lat. determináns, -antis). Care determină.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

determinánt1 adj. m., pl. determinánți; f. determinántă, pl. determinánte

determinánt adj. m., (mat.) s. m., pl. determinánți; f. sg. determinántă, pl. determinánte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DETERMINÁNT adj., s. 1. adj. v. hotărâtor. 2. s., adj. (LINGV.) determinativ. (Un ~ sintactic.)

DETERMINANT adj., s. 1. adj. decisiv, hotărîtor, (livr.) irefutabil, (frantuzism înv.) ponderos, (fig.) strivitor, zdrobitor. (Argumente ~.) 2. s., adj. (LINGV.) determinativ. (Un ~ sintactic.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

DETERMINÁNT, -Ă adj. (cf. fr. déterminant, it. determinante): în sintagmele interjecție determinantă și monem determinant (v.).

Intrare: determinant (adj.)
determinant1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • determinant
  • determinantul
  • determinantu‑
  • determinantă
  • determinanta
plural
  • determinanți
  • determinanții
  • determinante
  • determinantele
genitiv-dativ singular
  • determinant
  • determinantului
  • determinante
  • determinantei
plural
  • determinanți
  • determinanților
  • determinante
  • determinantelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

determinant (adj.)

  • 1. Care determină sau este de natură să determine ceva.
    exemple
    • Marxismul respinge necondiționat toate teoriile idealiste potrivit cărora rolul determinant în societate l-ar avea ideile, conștiința, rațiunea, voința oamenilor. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 9, 23.
      surse: DLRLC
  • 2. adesea substantivat (Despre cuvinte sau propoziții) Care precizează sensul altui cuvânt sau al altei propoziții cu care este în legătură, fiind subordonat acestora.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • diferențiere gramatică Care arată o calitate.
      surse: DN

etimologie: