14 definiții pentru decisiv


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

decisív, ~ă a [At: MAG. IST. I, 265/1 / V: (rar) ~izív / Pl: ~i, ~e / E: fr décisif] 1 Care hotărăște Si: (înv) decizător. 2 Care este de natură a determina o concluzie definitivă Si: hotărâtor. 3 (Rar; d. oameni) Care exprimă decizie.

DECISÍV, -Ă, decisivi, -e, adj. Care hotărăște, care este de natură a determina o concluzie definitivă, care face să înceteze orice îndoială; hotărâtor. – Din fr. décisif, lat. decisivus.

DECISÍV, -Ă, decisivi, -e, adj. Care hotărăște, care este de natură a determina o concluzie definitivă, care face să înceteze orice îndoială; hotărâtor. – Din fr. décisif, lat. decisivus.

DECISÍV, -Ă, decisivi, -e, adj. Care hotărăște, care face să se aleagă într-un fel sau altul, care face să înceteze orice îndoială; hotărîtor. Asemeni unor armate în ajunul unei bătălii decisive, siluetele lumii ies din întunerec. BOGZA, C. O. 248. Voia destinul... să-l pună la cea din urmă încercare, să-i dea lovitura decisivă? GALACTION, O. I 635.

DECISÍV, -Ă adj. Hotărâtor. [Cf. fr. décisif, lat. decissivus].

DECISÍV, -Ă adj. care determină luarea unei hotărâri definitive; hotărâtor. (< fr. décisif, lat. decisivus)

DECISÍV ~ă (~i, ~e) 1) Care decide; în măsură să decidă ceva; determinant; hotărâtor. 2) Care exclude posibilitatea de a fi revăzut; fără posibilitate de revenire; definitiv; hotărât; irevocabil. /<fr. décisif, lat. decisivus

deciziv a. 1. care decide, care pune capăt: bătălie decizivă; 2. îndrăzneț: spirit deciziv.

*decizív, -ă adj. (mlat. decisivus). Care decide: luptă decizivă, argument deciziv. Îndrăzneț, rezolut: ton deciziv. Adv. În mod deciziv.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

decisív adj. m., pl. decisívi; f. decisívă, pl. decisíve

decisív adj. m., pl. decisívi; f. sg. decisívă, pl. decisíve


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DECISÍV adj. 1. v. hotărâtor. 2. v. convingător. 3. v. esențial.

DECISIV adj. 1. determinant, hotărîtor, (livr.) irefutabil, (franțuzism înv.) ponderos, (fig.) strivitor, zdrobitor. (A venit eu argumente ~.) 2. concludent, convingător, edificator, elocvent, grăitor, hotărîtor, ilustrativ, pilduitor, puternic, serios, solid, tare, temeinic, (rar) probant, vorbitor, (înv.) înduplecător. (O dovadă ~; un exemplu ~.) 3. adînc, capital, considerabil, crucial, esențial, fundamental, hotărîtor, important, însemnat, organic, primordial, profund, radical, serios, structural, substanțial, vital, (livr.) cardinal, major, nodal, (rar) temeinic. (Prefaceri ~.)

Decisiv ≠ nedecisiv, nedeterminant, nehotărâtor

Intrare: decisiv
decisiv adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • decisiv
  • decisivul
  • decisivu‑
  • decisi
  • decisiva
plural
  • decisivi
  • decisivii
  • decisive
  • decisivele
genitiv-dativ singular
  • decisiv
  • decisivului
  • decisive
  • decisivei
plural
  • decisivi
  • decisivilor
  • decisive
  • decisivelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)