14 definiții pentru decisiv


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

decisív, ~ă a [At: MAG. IST. I, 265/1 / V: (rar) ~izív / Pl: ~i, ~e / E: fr décisif] 1 Care hotărăște Si: (înv) decizător. 2 Care este de natură a determina o concluzie definitivă Si: hotărâtor. 3 (Rar; d. oameni) Care exprimă decizie.

DECISÍV, -Ă, decisivi, -e, adj. Care hotărăște, care este de natură a determina o concluzie definitivă, care face să înceteze orice îndoială; hotărâtor. – Din fr. décisif, lat. decisivus.

DECISÍV, -Ă, decisivi, -e, adj. Care hotărăște, care este de natură a determina o concluzie definitivă, care face să înceteze orice îndoială; hotărâtor. – Din fr. décisif, lat. decisivus.

DECISÍV, -Ă, decisivi, -e, adj. Care hotărăște, care face să se aleagă într-un fel sau altul, care face să înceteze orice îndoială; hotărîtor. Asemeni unor armate în ajunul unei bătălii decisive, siluetele lumii ies din întunerec. BOGZA, C. O. 248. Voia destinul... să-l pună la cea din urmă încercare, să-i dea lovitura decisivă? GALACTION, O. I 635.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

decisív adj. m., pl. decisívi; f. decisívă, pl. decisíve


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DECISÍV adj. 1. v. hotărâtor. 2. v. convingător. 3. v. esențial.

Decisiv ≠ nedecisiv, nedeterminant, nehotărâtor

DECISÍV, -Ă adj. Hotărâtor. [Cf. fr. décisif, lat. decissivus].

DECISÍV, -Ă adj. care determină luarea unei hotărâri definitive; hotărâtor. (< fr. décisif, lat. decisivus)

DECISÍV ~ă (~i, ~e) 1) Care decide; în măsură să decidă ceva; determinant; hotărâtor. 2) Care exclude posibilitatea de a fi revăzut; fără posibilitate de revenire; definitiv; hotărât; irevocabil. /<fr. décisif, lat. decisivus

deciziv a. 1. care decide, care pune capăt: bătălie decizivă; 2. îndrăzneț: spirit deciziv.

*decizív, -ă adj. (mlat. decisivus). Care decide: luptă decizivă, argument deciziv. Îndrăzneț, rezolut: ton deciziv. Adv. În mod deciziv.

decisív adj. m., pl. decisívi; f. sg. decisívă, pl. decisíve

DECISIV adj. 1. determinant, hotărîtor, (livr.) irefutabil, (franțuzism înv.) ponderos, (fig.) strivitor, zdrobitor. (A venit eu argumente ~.) 2. concludent, convingător, edificator, elocvent, grăitor, hotărîtor, ilustrativ, pilduitor, puternic, serios, solid, tare, temeinic, (rar) probant, vorbitor, (înv.) înduplecător. (O dovadă ~; un exemplu ~.) 3. adînc, capital, considerabil, crucial, esențial, fundamental, hotărîtor, important, însemnat, organic, primordial, profund, radical, serios, structural, substanțial, vital, (livr.) cardinal, major, nodal, (rar) temeinic. (Prefaceri ~.)

Intrare: decisiv
decisiv adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • decisiv
  • decisivul
  • decisivu‑
  • decisi
  • decisiva
plural
  • decisivi
  • decisivii
  • decisive
  • decisivele
genitiv-dativ singular
  • decisiv
  • decisivului
  • decisive
  • decisivei
plural
  • decisivi
  • decisivilor
  • decisive
  • decisivelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)