17 definiții pentru decisiv
din care- explicative (9)
- morfologice (5)
- relaționale (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DECISIV, -Ă, decisivi, -e, adj. Care hotărăște, care este de natură a determina o concluzie definitivă, care face să înceteze orice îndoială; hotărâtor. – Din fr. décisif, lat. decisivus.
DECISIV, -Ă, decisivi, -e, adj. Care hotărăște, care este de natură a determina o concluzie definitivă, care face să înceteze orice îndoială; hotărâtor. – Din fr. décisif, lat. decisivus.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de dante
- acțiuni
decisiv, ~ă a [At: MAG. IST. I, 265/1 / V: (rar) ~iziv / Pl: ~i, ~e / E: fr décisif] 1 Care hotărăște Si: (înv) decizător. 2 Care este de natură a determina o concluzie definitivă Si: hotărâtor. 3 (Rar; d. oameni) Care exprimă decizie.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DECISIV, -Ă, decisivi, -e, adj. Care hotărăște, care face să se aleagă într-un fel sau altul, care face să înceteze orice îndoială; hotărîtor. Asemeni unor armate în ajunul unei bătălii decisive, siluetele lumii ies din întunerec. BOGZA, C. O. 248. Voia destinul... să-l pună la cea din urmă încercare, să-i dea lovitura decisivă? GALACTION, O. I 635.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DECISIV, -Ă adj. Hotărîtor. [Cf. fr. décisif, lat. decissivus].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DECISIV, -Ă adj. care determină luarea unei hotărâri definitive; hotărâtor. (< fr. décisif, lat. decisivus)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
DECISIV ~ă (~i, ~e) 1) Care decide; în măsură să decidă ceva; determinant; hotărâtor. 2) Care exclude posibilitatea de a fi revăzut; fără posibilitate de revenire; definitiv; hotărât; irevocabil. /<fr. décisif, lat. decisivus
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
deciziv, ~ă a vz decisiv
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
deciziv a. 1. care decide, care pune capăt: bătălie decizivă; 2. îndrăzneț: spirit deciziv.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*decizív, -ă adj. (mlat. decisivus). Care decide: luptă decizivă, argument deciziv. Îndrăzneț, rezolut: ton deciziv. Adv. În mod deciziv.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
decisiv adj. m., pl. decisivi; f. decisivă, pl. decisive
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
decisiv adj. m., pl. decisivi; f. decisivă, pl. decisive
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
decisiv adj. m., pl. decisivi; f. sg. decisivă, pl. decisive
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
decisiv
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
deciziv.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
DECISIV adj. 1. v. hotărâtor. 2. v. convingător. 3. v. esențial.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DECISIV adj. 1. determinant, hotărîtor, (livr.) irefutabil, (franțuzism înv.) ponderos, (fig.) strivitor, zdrobitor. (A venit eu argumente ~.) 2. concludent, convingător, edificator, elocvent, grăitor, hotărîtor, ilustrativ, pilduitor, puternic, serios, solid, tare, temeinic, (rar) probant, vorbitor, (înv.) înduplecător. (O dovadă ~; un exemplu ~.) 3. adînc, capital, considerabil, crucial, esențial, fundamental, hotărîtor, important, însemnat, organic, primordial, profund, radical, serios, structural, substanțial, vital, (livr.) cardinal, major, nodal, (rar) temeinic. (Prefaceri ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Decisiv ≠ nedecisiv, nedeterminant, nehotărâtor
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
adjectiv (A1) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
decisiv, decisivăadjectiv
- 1. Care hotărăște, care este de natură a determina o concluzie definitivă, care face să înceteze orice îndoială. DEX '09 DEX '98 DNsinonime: determinant hotărâtor
- Asemeni unor armate în ajunul unei bătălii decisive, siluetele lumii ies din întunerec. BOGZA, C. O. 248. DLRLC
- Voia destinul... să-l pună la cea din urmă încercare, să-i dea lovitura decisivă? GALACTION, O. I 635. DLRLC
-
etimologie:
- décisif DEX '09 DEX '98 DN
- decisivus DEX '09 DEX '98 DN