Definiția cu ID-ul 514375:


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

zaíf (-fă), adj. – Indispus, bolnav. – Mr. zaif. Tc. (arab.) zayif (Roesler 592; Șeineanu, II, 382; Ronzevalle 113), cf. ngr. ζαίφης, bg. zaif.Der. zaiflîc, s. n. (indispoziție), din tc. zayiflik.