ZAIF adj. (Mold.) Bolnav, suferind. Sînt foarti zaifă și voiu să mergu acasă că am să ieu niște doftorii. H 1779², 94^r. El au zis că esti foarte zaif și nu poati mai mult ca să șază. H 1779², 94^v; cf. H 1779², 95^r. ◊ Fig. Atîta rămăsăsem de zaif de cheltuială, că nu avem mai mult decît un galbăn. H 1779², 82^v. Etimologie: tc. zayif. Cf. b e t e a g (1), b o l e a c.