17 definiții pentru zâzanie zizanie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZÂZÁNIE1, zâzanii, s. f. Intrigă, discordie, vrajbă, gâlceavă. – Din ngr. zizánia (pl. lui zizánion).

ZÂZÁNIE1, zâzanii, s. f. Intrigă, discordie, vrajbă, gâlceavă. – Din ngr. zizánia (pl. lui zizánion).

zâzanie1 sf [At: BARCIANU / V: ziz~, (reg) zânz~, zăz~ / Pl: ~ii și (înv) ~zănii / E: ngr ζαζανιε] 1 (Îf zizanie) Plantă din familia gramineelor, perenă, cu frunze liniare, alungite, cu spicul asemănător cu cel al pirului, cultivată ca plantă furajeră și ornamentală Si: iarbă-de-țelină, iarbă-englezească, obsigă, raigras, raigras-englezesc, (reg) grâușor (8), neghină, odos, pir, sălbăție (Lolium perenne). 2 (Bot; reg) Sălbăție (Lolium temulentum). 3 (Bot; reg; îf zizanie) Obsigă (Bronus arvensis). 4 (Bot; reg) Secărea (Bronus secalinus). 5 (Bot; reg) Neghină (1) (Agrostemma githago). 6 (Bot; reg; îf zizanie) Odos (1) (Arvena fatua). 7 (Bot; reg; lpl) Buruieni nedefinite mai îndeaproape. 8 (Pan; îf zânzănii) Grămadă de mărunțișuri nefolositoare, deșeuri, tocătură, gunoaie. 9 (Mai ales în legătură cu verbele „a aduce”, „a ațâța”, „a băga”, „a face”, „a intra”, „a semăna”, „a vârî” etc.) Neînțelegere, dezbinare, ceartă etc. provocată de nepotrivirea de interese, de păreri etc. Si: animozitate (2), ceartă (1), conflict (1), dezacord (1), dezbinare (2), diferend, discordie (1), discuție (5), disensiune (1), dispută (1), divergență (6), gâlceavă (2), învrăjbire, litigiu, neînțelegere, ostilitate, pornire, vrajbă, (pop) harță, pică, sfadă, (pfm) cărcotă (1), dihonie (1), (îrg) porneală, price, pricină, toi3, (înv) dezunire (4), gâlceavă (2), gâlcevire (2), râcă, împoncișare, județ, neașezare, neunire, pâră (1), pricinuire, prigoană, prigonire, zavistie, zurbavă, (grî) filonichie (1), (reg) bucluc (8), hâră (3), poancă, sfădălic, șcort, zoală1 (4). 10 Acțiune în care se folosesc mijloace nepermise pentru realizarea unui scop.

ZÂZÁNIE, zâzanii, s. f. Intrigă, discordie, vrajbă, gâlceavă. – Ngr. zizania.

ZÂZÁNIE ~i f. Ciocnire de păreri sau de interese; neînțelegere. /<ngr. zizánia

ZIZÁNIE1, s. f. v. zîzanie1.

ZÎZÁNIE, zîzanii, s. f. (De obicei în construcție cu verbele «a băga», «a intra», «a semăna», «a face») Intrigă, discordie, vrajbă, neînțelegere, gîlceavă. Lumea zice că acum a intrat zîzania în voi. PAS, Z. IV 258. Știa să bage zizanie între femei. Vecine bune pînă mai ieri se certau azi furcă din pricina ei. SANDU-ALDEA, D. N. 187. Celelalte zeițe băgară zizanie printre toți craii elenilor. ISPIRESCU, U. 10. – Variantă: zizánie (STĂNOIU, C. I. 215) s. f.

zizanie f. 1. Bot. neghină; 2. fig. desbinare. [Gr. mod.].

*zizánie f. (lat. zizánia, fem. sing. și n. pl., d. vgr. zizanion, neghină, cuv. ebr.). Fig. Discordie. – Pop. (chear în Munt.) zî-.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

zâzánie1 (discordie) (-ni-e) s. f., art. zâzánia (-ni-a), g.-d. art. zâzániei; pl. zâzánii, art. zâzániile (-ni-i-)

zâzánie (discordie) s. f. (sil. -ni-e), art. zâzánia (sil. -ni-a), g.-d. art. zâzániei; pl. zâzánii, art. zâzániile (sil. -ni-i-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ZÂZANIE s. 1. animozitate, ceartă, conflict, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discuție, disensiune, dispută, divergență. (~ ivită între două persoane.) 2. dușmănie, învrăjbire, ostilitate, ură, vrajbă, vrăjmășie. (Ce e ~ asta neîmblânzită între voi?)

ZÎZANIE s. 1. animozitate, ceartă, conflict, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discuție, disensiune, dispută, divergență, gîlceavă. învrăjbire, litigiu, neînțelegere, vrajbă, (înv. șl pop.) price, pricină, sfadă, (pop. și fam.) cîrcotă, dihonie, rîcă, (pop.) harță, (înv. și reg.) pricaz, scîrbă, toi, (reg.) bucluc, hîră, poancă, sfădălie, zoală, (Mold. și Transilv.) șcort, (înv.) dezunire, gîlcevire, împoncișare, județ, neașezare, neunire, pîră, pricinuire, pricire, prigoană, prigonire, zavistie, zurbavă, (grecism înv.) filonichie, (fig.) ciocnire. (~ aprinsă ivită între două persoane.) 2. animozitate, discordie, dușmănie, învrăjbire, ostilitate, pornire, ură, vrajbă, vrăjmășie, (livr.) inimiciție, (înv. și pop.) price, (pop. și fam.) dihonie, (pop.) pică, (înv. și reg.) ceartă, pizmă, pizmuire, scîrbă, (Mold.) poxie, (înv.) mozavirie, neprietenie, patos, scandală, sfadă, urîciune, vrăjbie, (latinism înv.) rancoare. (Ce e ~ asta neîmblînzită între voi?)


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a semăna vrajbă / zâzanie expr. a învrăjbi.

Intrare: zâzanie
  • silabație: -ni-e
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zizanie
  • zizania
plural
  • zizanii
  • zizaniile
genitiv-dativ singular
  • zizanii
  • zizaniei
plural
  • zizanii
  • zizaniilor
vocativ singular
plural
  • silabație: zâ-za-ni-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zâzanie
  • zâzania
plural
  • zâzanii
  • zâzaniile
genitiv-dativ singular
  • zâzanii
  • zâzaniei
plural
  • zâzanii
  • zâzaniilor
vocativ singular
plural

zâzanie zizanie

etimologie:

  • limba neogreacă zizánia (pluralul lui zizánion)
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM NODEX