9 definiții pentru umblare

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

UMBLÁRE, umblări, s. f. Acțiunea de a umbla și rezultatul ei; deplasare, mers; cutreierare, colindare, umblat1. – V. umbla.

umblare sf [At: PSALT. 129 / V: (îrg) îm~, (înv) blare, blemare / Pl: ~lări / E: umblu] 1-9 Umblet (1-2, 4, 6-7, 11, 14-15, 18). 10 Capacitate de a umbla (1). 11 Deplasare a unor obiecte plutitoare Si: navigație, plutire. 12 Circulație a sângelui. 13-14 (Înv; îe) A avea ~ A fi umblat2 (4, 6). 15 (Îvp) Mișcare a unei unelte în timpul utilizării. 16 (Înv) Evoluție a timpului. 17 (Reg) Operație de scoatere a fagurilor din stup.

UMBLÁRE, umblări, s. f. Acțiunea de a umbla și rezultatul ei; deplasare, mers; cutreierare, colindare, umblat1. – V. umbla.

UMBLÁRE, umblări, s. f. Acțiunea de a umbla. 1. Cutreierare, colindare. Zîna zăbovi multă vreme în umblările ei. RETEGANUL, P. V 17. După cîtăva umblare, au agiuns la un pîrău. DRĂGHICI, R. 64. ♦ (În legătură cu anumite obiceiuri populare) Colind, colindat. Iaca așa ne-a fost umblarea cu plugul în anul acela. CREANGĂ, O. A. 55. 2. (Rar) Felul cum îi merg cuiva treburile; pățanie, întîmplare, peripeție. Cînd povestea... despre umblările lui... frații-l trăgeau de suman să nu mință. RETEGANUL, P. III 44.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

umblare s. f., g.-d. art. umblării; pl. umblări

umblare s. f., g.-d. art. umblării; pl. umblări

umbláre s. f., g.-d. art. umblării; pl. umblări

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

UMBLARE s. umblat, umblătură, umblet. (După multă ~, a reușit.)

Intrare: umblare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • umblare
  • umblarea
plural
  • umblări
  • umblările
genitiv-dativ singular
  • umblări
  • umblării
plural
  • umblări
  • umblărilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

umblare, umblărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a umbla și rezultatul ei; umblat (1.). DEX '09 DLRLC
    • format_quote Zîna zăbovi multă vreme în umblările ei. RETEGANUL, P. V 17. DLRLC
    • format_quote După cîtăva umblare, au agiuns la un pîrău. DRĂGHICI, R. 64. DLRLC
    • 1.1. În legătură cu anumite obiceiuri populare: colind, colindat. DLRLC
      • format_quote Iaca așa ne-a fost umblarea cu plugul în anul acela. CREANGĂ, O. A. 55. DLRLC
  • 2. rar Felul cum îi merg cuiva treburile. DLRLC
    • format_quote Cînd povestea... despre umblările lui... frații-l trăgeau de suman să nu mință. RETEGANUL, P. III 44. DLRLC
etimologie:
  • vezi umbla DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.