7 definiții pentru colindare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

colindare sf [At: DA / Pl: ~dări / E: colinda] 1-8 Colindat (1-8).

COLINDÁRE, colindări, s. f. Acțiunea de a colinda.V. colinda.

COLINDÁRE, colindări, s. f. Acțiunea de a colinda.V. colinda.

COLINDÁRE, colindări, s. f. Acțiunea de a colinda (2); colindă (2). Lala, în colindările ei printre țigani, învățase bine limba lor strămoșească. AGÎRBICEANU, S. P. 60.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

colindáre s. f., g.-d. art. colindắrii; pl. colindắri

colindáre s. f., g.-d. art. colindării; pl. colindări


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

COLINDÁRE s. 1. v. hoinăreală. 2. v. colind.

COLINDARE s. 1. cutreierare, hoinăreală, rătăcire. (O ~ fără un țel precis.) 2. colind, colindat, (reg.) pițărău. (Merge cu ~.)

Intrare: colindare
colindare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • colindare
  • colindarea
plural
  • colindări
  • colindările
genitiv-dativ singular
  • colindări
  • colindării
plural
  • colindări
  • colindărilor
vocativ singular
plural

colindare

etimologie:

  • vezi colinda
    surse: DEX '98 DEX '09