UMBLARE, umblări, s. f. Acțiunea de a umbla. 1. Cutreierare, colindare. Zîna zăbovi multă vreme în umblările ei. RETEGANUL, P. V 17. După cîtăva umblare, au agiuns la un pîrău. DRĂGHICI, R. 64. ♦ (În legătură cu anumite obiceiuri populare) Colind, colindat. Iaca așa ne-a fost umblarea cu plugul în anul acela. CREANGĂ, O. A. 55. 2. (Rar) Felul cum îi merg cuiva treburile; pățanie, întîmplare, peripeție. Cînd povestea... despre umblările lui... frații-l trăgeau de suman să nu mință. RETEGANUL, P. III 44.