17 definiții pentru spurcat (adj.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SPURCÁT2, -Ă, spurcați, -te, adj. 1. Murdar; respingător, scârbos, scârnav. ♦ Fig. (Despre vorbe) Trivial, vulgar. ◊ Expr. Spurcat la gură = care spune vorbe triviale, vulgare. 2. (Despre alimente) Care a venit în contact cu ceva scârbos, murdar și nu mai poate fi mâncat; (despre vase) în care (din același motiv) nu se pun alimente pentru oameni. ♦ Oprit, interzis de biserică (în posturi). 3. Fig. (Despre oameni și manifestările lor; adesea substantivat) Vrednic de dispreț; mârșav, ticălos. ♦ (Despre lucruri, fapte etc.) Odios, nesuferit; rău, nedrept. 4. Fig. (Adesea substantivat) Eretic, păgân. ♦ (Substantivat, m. art.) Dracul. – V. spurca.
SPURCÁT2, -Ă, spurcați, -te, adj. 1. Murdar; respingător, scârbos, scârnav. ♦ Fig. (Despre vorbe) Trivial, vulgar. ◊ Expr. Spurcat la gură = care spune vorbe triviale, vulgare. 2. (Despre alimente) Care a venit în contact cu ceva scârbos, murdar și nu mai poate fi mâncat; (despre vase) în care (din același motiv) nu se pun alimente pentru oameni. ♦ Oprit, interzis de biserică (în posturi). 3. Fig. (Despre oameni și manifestările lor; adesea substantivat) Vrednic de dispreț; mârșav, ticălos. ♦ (Despre lucruri, fapte etc.) Odios, nesuferit; rău, nedrept. 4. Fig. (Adesea substantivat) Eretic, păgân. ♦ (Substantivat, m. art.) Dracul. – V. spurca.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de dante
- acțiuni
spurcat1 sn [At: GOROVEI, CR. 164 / Pl: ? / E: spurca] 1-3 Spurcare (1-3). 4 (Ccr) Spurc (1). 5 (Îe) A-l trece pe cineva ~ul A se scăpa (pe sine). 6 Spurc (4). 7 (Med; Mun) Antrax. 8 (Ban) Umflătură la pulpa vacii. 9-12 Spurcare (4-7).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
spurcat2, ~ă [At: COD. VOR.2 86v/6 / A și: ~pur~ / Pl: ~ați, ~e / E: spurca] 1 a (Îvp) Murdar de excremente sau urină 2 a (Pex) Scârbos (3). 3 a (Pop; îe) A fi fiere ~ă A fi om rău. 4 sf (Îe) A vorbi curate și ~e A pălăvrăgi. 5 a (Buc; d. oameni sau d. corpul lor) Bubos (1). 6 a (În concepțiile religioase) Pângărit. 7 a (Îvp; d. vase de gătit, d. surse de apă potabilă, d. alimente etc.) Care a devenit impur prin atingere cu ceva scârbos, murdar ori considerat impur. 8 a (Îvp) Degradat prin amestec cu o substanță străină. 9-10 smf, a (Înv) (Care este) carnal. 11-12 smf, a (Înv; pex) Desfrânat (6-7). 13 a (D. oameni, d. manifestările lor) Care contravine perceptelor religioase sau morale. 14 a (Pgn) Plin de păcate. 15 a (Îvp; pex) Nelegiuit. 16 a (Îvp; pex) Odios. 17 a Care este interzis de biserică în timpul postului. 18 a (D. animale) A căror carne nu este permis (de biserică) să se mănânce Si: (înv) necurat. 19 a (Pex; d. animale) Fioros (1). 20 sma (Reg; șîs ~ul ăl mic) Lup. 21 sma (Trs; șîs ~ul ăl mare) Urs. 22-23 a, av (D. limbaj, cuvinte) Indecent. 24 a (Îe) A fi ~ la gură, a avea o gură ~ă A vorbi trivial. 25 sma (Reg) Diavol (1). 26 sfa (Buc) Diavoliță (1). 27 a (Îvp) Păgân. 28 a (Îe) A fi liftă ~ă (sau de nație ~ă) A fi de altă religie decât cea ortodoxă. 29 a (Îae) A fi om rău.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SPURCÁT2, -Ă, spurcați, -te, adj. 1. Murdar; respingător, scîrbos, scîrnav. Am trecut prin bălți de smoală cu spurcate mari jivine. EFTIMIU, I. 63. Muma zmeului... suflă văpaia din gura ei cea spurcată cale de trei ceasuri. ISPIRESCU, L. 26. ♦ Fig. (Despre vorbe) Trivial, vulgar, ordinar. ◊ Expr. (Despre oameni) Spurcat la gură = care spune vorbe triviale, vulgare. 2. (Despre alimente) Care a venit în contact cu ceva scîrbos sau murdar și nu mai poate fi mîncat; (despre vase) în care (din același motiv) nu se pun alimente pentru oameni. 3. Fig. (Despre oameni și acțiunile lor) Vrednic de dispreț; netrebnic, mîrșav, ticălos. Cu gura zicea el unele ca acestea, dar în capul lui clocea alte gînduri spurcate. ISPIRESCU, L. 273. După bucluc umbli, peste bucluc ai dat, măi jupîne Scaraoschi. Să te înveți tu de altă dată a mai bîntui oamenii, Sarsailă spurcat ce ești! CREANGĂ, O. A. 208. Oricît de bune ar fi legile, devin cumplite în mîini spurcate. BOLLIAC, O. 259. ◊ (Substantivat) Ține-l, Iordache, să scot și eu ceva să-l legăm. Stai, spurcatule, că te-nvățăm noi. DUMITRIU, N. 56. (Ca determinant pe lîngă un nume, de care se leagă prin prep. «de») Un spurcat de zmeu mi-a furat fata. ISPIRESCU, L. 192. ♦ (Despre lucruri) Odios, nesuferit; rău, nedrept. Mai aveam trei zile și scăpam de spurcatele astea de vrăji; acum cine știe cît voi mai avea să port această scîrboasă piele de dobitoc. ISPIRESCU, L. 55. 4. Fig. (Calificativ injurios folosit de fanatici pentru cei de altă religie; și substantivat) Eretic, păgîn. Tătarii, la adăpost de gloanțe, tăbărîră pe ea... Topoarele lor cădeau ca grindina. – Spurcații o să spargă ușa, cît e ea de groasă. GALACTION, O. I 53. Să nu mor creștin, ci spurcat ca voi, dacă va mai intra cineva la mine fără să-mi dați mai nainte de știre. NEGRUZZI, S. I 24. Cum ne-au simțit spurcații de turci, au început să dea năvală asupra noastră. GHICA, S. 16. ♦ De eretic, de păgîn. Mirați, au boscorodit turcii pe limba lor spurcată. STANCU, D. 11.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SPURCÁT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A SPURCA și A SE SPURCA. 2) Care produce dezgust; dezgustător. 3) fig. (despre persoane) Care comite fapte nedemne; mârșav; josnic; ticălos; nemernic; abject; infam. /v. a spurca
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
spurcat a.1. necurat: gânduri spurcate; 2. pop. păgân: lege spurcată, om spurcat. ║ m. necuratul.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
spurcát, -ă adj. (lat spurcatus). Necurat, murdar, nevrednic de contactu guriĭ: pahar spurcat. Aur, argint spurcat (vechĭ), amestecat cu alte metale. Fig. Păgîn, care mănîncă carne în post: om spurcat. Păgînesc: lege spurcată. Nevrednic de contact: om spurcat. Subst. Cine-ĭ spurcatu cela? Epitet draculuĭ. Triv. Iron. A te trece spurcatu, a nu maĭ putea să țiĭ urina (care e un lucru spurcat). Adv. În mod spurcat. – În est spúrcat (dar: a te trece spurcátu, nu spúrcatu!).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
spurcat.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.
SPÚRCAT adj. v. deșănțat, imoral, impudic, indecent, necuviincios, nerușinat, obscen, pornografic, scabros, scârbos, trivial, vulgar.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SPURCÁT adj. v. carnal, corupt, decăzut, depravat, desfrânat, destrăbălat, dezmățat, fizic, imoral, impur, infam, josnic, mișel, mișelesc, mizerabil, mârșav, murdar, necurat, nedemn, nelegiuit, nemernic, nerușinat, netrebnic, pervertit, rușinos, scelerat, stricat, ticălos, trupesc, vicios.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SPURCÁT adj. 1. v. profanat. 2. v. oribil.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
spurcat s., adj. v. ERETIC. SCHISMATIC.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SPURCAT adj. 1. pîngărit, profanat, (rar) prihănit, (fig.) întinat, mînjit, murdărit, pătat. (Lucruri sfinte ~.) 2. dezgustător, infect, respingător, scîrbos, (pop.) scîrnav. (~ treabă!)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
spurcat adj. v. CARNAL. CORUPT. DECĂZUT. DEPRAVAT. DESFRÎNAT. DESTRĂBĂLAT. DEZMĂȚAT. FIZIC. IMORAL. IMPUR. INFAM. JOSNIC. MIȘEL. MIȘELESC. MIZERABIL. MÎRȘAV. MURDAR. NECURAT. NEDEMN. NELEGIUIT. NEMERNIC. NERUȘINAT. NETREBNIC. PERVERTIT. RUȘINOS. SCELERAT. STRICAT. TICĂLOS. TRUPESC. VICIOS.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
spurcat adj. v. DEȘĂNȚAT. IMORAL. IMPUDIC. INDECENT. NECUVIINCIOS. NERUȘINAT. OBSCEN. PORNOGRAFIC. SCABROS. SCÎRBOS. TRIVIAL. VULGAR.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.
spurcát, -ă, spurcați, -te, adj. – 1. Murdar. 2. Impur. 3. Degradat. – Din spurca (DEX, MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare de argou
Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
spurcat la gură expr. care spune vorbe triviale / vulgare.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
spurcat (adj.)
- surse: DEX '09 DLRLC NODEX 2 exempleexemple
- Am trecut prin bălți de smoală cu spurcate mari jivine. EFTIMIU, I. 63.surse: DLRLC
- Muma zmeului... suflă văpaia din gura ei cea spurcată cale de trei ceasuri. ISPIRESCU, L. 26.surse: DLRLC
- surse: DEX '09 DLRLC
-
- 2. (Despre alimente) Care a venit în contact cu ceva scârbos, murdar și nu mai poate fi mâncat; (despre vase) în care (din același motiv) nu se pun alimente pentru oameni.surse: DEX '09 DLRLC
- 2.1. Oprit, interzis de biserică (în posturi).surse: DEX '09
-
- surse: DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: abject infam josnic mârșav nemernic, -ă netrebnic ticălos, -oasă 5 exempleexemple
- Cu gura zicea el unele ca acestea, dar în capul lui clocea alte gînduri spurcate. ISPIRESCU, L. 273.surse: DLRLC
- După bucluc umbli, peste bucluc ai dat, măi jupîne Scaraoschi. Să te înveți tu de altă dată a mai bîntui oamenii, Sarsailă spurcat ce ești! CREANGĂ, O. A. 208.surse: DLRLC
- Oricît de bune ar fi legile, devin cumplite în mîini spurcate. BOLLIAC, O. 259.surse: DLRLC
- (și) substantivat Ține-l, Iordache, să scot și eu ceva să-l legăm. Stai, spurcatule, că te-nvățăm noi. DUMITRIU, N. 56.surse: DLRLC
- (Ca determinant pe lângă un nume, de care se leagă prin prepoziția «de») Un spurcat de zmeu mi-a furat fata. ISPIRESCU, L. 192.surse: DLRLC
- 3.1. Despre lucruri, fapte etc.:exemple
- Mai aveam trei zile și scăpam de spurcatele astea de vrăji; acum cine știe cît voi mai avea să port această scîrboasă piele de dobitoc. ISPIRESCU, L. 55.surse: DLRLC
-
-
- surse: DEX '09 DLRLC 3 exempleexemple
- Tătarii, la adăpost de gloanțe, tăbărîră pe ea... Topoarele lor cădeau ca grindina. – Spurcații o să spargă ușa, cît e ea de groasă. GALACTION, O. I 53.surse: DLRLC
- Să nu mor creștin, ci spurcat ca voi, dacă va mai intra cineva la mine fără să-mi dați mai nainte de știre. NEGRUZZI, S. I 24.surse: DLRLC
- Cum ne-au simțit spurcații de turci, au început să dea năvală asupra noastră. GHICA, S. 16.surse: DLRLC
- 4.1. De eretic, de păgân.surse: DLRLC un exempluexemple
- Mirați, au boscorodit turcii pe limba lor spurcată. STANCU, D. 11.surse: DLRLC
-
- surse: DEX '09
-
etimologie:
- vezi spurcasurse: DEX '09 DEX '98 NODEX