14 definiții pentru odios

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ODIÓS, -OÁSĂ, odioși, -oase, adj. Care provoacă aversiune, indignare, dezgust; demn de ură; dezgustător, respingător; detestabil. [Pr.: -di-os] – Din lat. odiosus, it. odioso, fr. odieux.

ODIÓS, -OÁSĂ, odioși, -oase, adj. Care provoacă aversiune, indignare, dezgust; demn de ură; dezgustător, respingător; detestabil. [Pr.: -di-os] – Din lat. odiosus, it. odioso, fr. odieux.

odios, ~oa a [At: CALENDARIU (1794), 32/5 / P: ~di-os / Pl: ~oși, ~oase / E: fr odieux] 1 Care provoacă ură. 2 Care provoacă indignare. 3 Care provoacă dezgust Si: detestabil, respingător.

ODIÓS, -OáSĂ, odioși, -oase, adj. Care provoacă ură, indignare, dezgust; demn de ură, dezgustător, respingător, detestabil. Vrea să recurgă la o manevră odioasă. BOGZA, A. Î. 544. Cele două tablouri odioase... își reluaseră locul. C. PETRESCU, C. V. 90. El sta liniștit la hotel, așteptind să meargă soldații pe jos la Giurgiu, ca el, cuconașul, să-i ajungă mai tîrziu cu trenul... I se păru odios un asemenea lucru. D. ZAMFIRESCU, R. 38. – Pronunțat: -di-os.

ODIÓS, -OÁSĂ adj. Îngrozitor, groaznic, dezgustător. [Pron. -di-os. / cf. fr. odieux, lat. odiosus].

ODIÓS, -OÁSĂ adj. care provoacă ură, indignare, dezgust; respingător; dezgustător. (< fr. odieux, lat. odiosus)

ODIÓS ~oásă (~óși, ~oáse) Care trezește o atitudine extrem de negativă, plină de indignare și repulsie; cu proprietatea de a provoca ură, indignare și dezgust. [Sil. -di-os] /<lat. odiosus, it. odioso, fr. odieux

odios a. 1. scârbos: sgârcenia e un vițiu odios; 2. fig. foarte neplăcut. ║ n. ceeace e odios.

*odiós, -oásă adj. (lat. odiosus, d. ódium, ură, de unde s’a făcut pop. *inodiáre, fr. ennuyer, a plictisi). Care excită ura, indignațiunea: purtarea luĭ a fost odioasă. Adv. În mod odios. S. n., fără pl. Odiozitate.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

odios (-di-os) adj. m., pl. odioși; f. odioasă, pl. odioase

odiós adj. m. (sil. -di-os), pl. odióși; f. sg. odioásă, pl. odioáse

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ODIOS adj. dezgustător, monstruos, oribil, respingător, (livr.) abominabil. (O faptă ~.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

odiós (-oásă), adj. – Demn de ură, detestabil. Lat. odiosus (sec. XIX).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

Intrare: odios
odios adjectiv
  • silabație: o-di-os info
adjectiv (A51)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • odios
  • odiosul
  • odiosu‑
  • odioa
  • odioasa
plural
  • odioși
  • odioșii
  • odioase
  • odioasele
genitiv-dativ singular
  • odios
  • odiosului
  • odioase
  • odioasei
plural
  • odioși
  • odioșilor
  • odioase
  • odioaselor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

odios, odioaadjectiv

  • 1. Care provoacă aversiune, indignare, dezgust; demn de ură. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Vrea să recurgă la o manevră odioasă. BOGZA, A. Î. 544. DLRLC
    • format_quote Cele două tablouri odioase... își reluaseră locul. C. PETRESCU, C. V. 90. DLRLC
    • format_quote El sta liniștit la hotel, așteptînd să meargă soldații pe jos la Giurgiu, ca el, cuconașul, să-i ajungă mai tîrziu cu trenul... I se păru odios un asemenea lucru. D. ZAMFIRESCU, R. 38. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.