16 definiții pentru zvelt


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZVELT, -Ă, zvelți, -te, adj. 1. (Despre corpul oamenilor sau al animalelor) Cu talie subțire; grațios, suplu. ◊ Fig. (Despre zborul păsărilor) Vioi, sprinten, elegant. 2. (Despre obiecte sau părți ale lor) Care se înalță grațios; cu forme armonioase, cu linii suple. – Din fr. svelte, it. svelto.

zvelt, ~ă a [At: CR (1839), 1632/3 / S și: (rar) sv~ / Pl: ~lți, ~e / E: it svelto, fr svelte] 1 (D. ființe, pex, d. corpul lor sau d. părți ale corpului lor) Care are talia subțire Si: grațios, suplu. 2 (D. ființe, pex, d. corpul lor sau părți ale corpului lor) Care este bine proporționat Si: grațios, subțiratic, subțire, suplu, (îvr) suleget, (reg) sulednic, șugar, șui8, șuieț. 3 (D. zborul păsărilor) Care se derulează cu repeziciune Si: iute, sprinten. 4 (Pan; d. obiecte, plante sau d. părți ale lor) Care se înalță grațios. 5 (Pan; d. obiecte, plante sau d. părți ale lor) Care are o formă armonioasă, cu linii suple, subțiri.

ZVELT, -Ă, zvelți, -te, adj. 1. (Despre corpul oamenilor sau al animalelor) Cu talie subțire; grațios, suplu. ♦ Fig. (Despre zborul păsărilor) Vioi, sprinten, elegant. 2. (Despre obiecte sau părți ale lor) Care se înalță grațios; cu forme armonioase, cu linii suple. – Din fr. svelte, it. svelto.

ZVELT, -Ă, zvelți, -te, adj. 1. (Despre corpul oamenilor și al animalelor) Subțire (în talie), suplu, grațios. Înaltă, zveltă, să se ascundă orice domnișoară înaintea ei, mergea nepăsătoare, mîndră în zdrențele ei. AGÎRBICEANU, S. P. 58. Membrele ei zvelte în bluza de catifea neagră, aceeași pălărie cu margini largi pe părul ei blond. EMINESCU, N. 83. [Vînătorul] aduce pe ai săi umeri Pe zvelta căprioară și pe pămînt o-ntinde. La ODOBESCU, S. III 89. ◊ Fig. Palmii risipiți în crînguri, auriți de-a lunei rază, Nalță zveltele lor trunchiuri. EMINESCU, O. I 44. ♦ (Despre obiecte sau părți ale acestora) Care se înalță grațios, cu forme armonioase, cu linii suple. Consola cu picioarele curbe, zvelte, fragile. C. PETRESCU, A. 338. Vasul e de aur virgin, schinteiat cu plăci de nacru, încrustat cu pietre scumpe, Zvelt, dar trainic ca un bronz. MACEDONSKI, O. I 151. ♦ Fig. (Despre zborul păsărilor) Vioi, sprinten, elegant. Zbor zvelt și negru: scrie-ntîia rindunică. STANCU, C. 83.

ZVELT, -Ă, zvelți, -te, adj. 1. (Despre corpul oamenilor sau al animalelor) Cu talia subțire; grațios, suplu. 2. (Despre obiecte sau părți ale lor) Care se înalță grațios, cu forme armonioase, cu linii suple. ♦ Fig. (Despre zborul păsărilor) Vioi, sprinten, elegant. – Fr. svelte.

ZVELT, -Ă adj. 1. Mlădiu, subțire (în talie); suplu, grațios. 2. Care se înalță grațios, cu linii suple. ♦ (Fig.; despre zborul păsărilor) Vioi, sprinten, elegant. [Cf. it. svelto, fr. svelte].

ZVELT, -Ă adj. 1. mlădios, subțire (în talie); suplu, grațios. 2. care se înalță grațios, cu linii suple. 3. (fig.; despre zborul păsărilor) vioi, sprinten. (< fr. svelte, it. svelto)

ZVELT ~tă (~ți, ~te) 1) (despre ființe) Care este subțire în talie. 2) (despre obiecte) Care are forme armonioase și linii suple. 3) fig. (despre zborul păsărilor) Care se caracterizează prin vioiciune și eleganță. /<fr. svelte, it. svelto

*zvélt, -ă adj. (fr. svelte, d. it. svelto, d. svéllere, a zmulge). Înalt și supțire, dar nu lălîŭ: om, trup zvelt.

svelt a. subțire de talie; fig. palmii ’nalță sveltele lor trunchiuri EM.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

zvelt adj. m., pl. zvelți; f. zvéltă, pl. zvélte

zvelt adj. m., pl. zvelți; f. sg. zvéltă, pl. zvélte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ZVELT adj. 1. v. suplu. 2. v. grațios.

ZVELT adj. 1. subțiratic, subțire, suplu, (înv. și reg.) suleget, (reg.) suletic, (Transilv.) șugar, (Munt.) șui, (prin Transilv. și Olt.) șuieț. (Un corp, un om ~.) 2. elegant, grațios, mlădios, mlădiu, suplu, (rar) mlădiat. (Zborul ~ al unei păsări; un mers ~.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

svelt (sveltă), adj. – Suplu. – Mr. sveltu. Fr. svelte, it. sveito, cf. ngr. σβέλτος.

Intrare: zvelt
zvelt adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zvelt
  • zveltul
  • zveltu‑
  • zveltă
  • zvelta
plural
  • zvelți
  • zvelții
  • zvelte
  • zveltele
genitiv-dativ singular
  • zvelt
  • zveltului
  • zvelte
  • zveltei
plural
  • zvelți
  • zvelților
  • zvelte
  • zveltelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zvelt

  • 1. (Despre corpul oamenilor sau al animalelor) Cu talie subțire.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN MDN '00 sinonime: grațios mlădios mlădiu suplu 4 exemple
    exemple
    • Înaltă, zveltă, să se ascundă orice domnișoară înaintea ei, mergea nepăsătoare, mîndră în zdrențele ei. AGÎRBICEANU, S. P. 58.
      surse: DLRLC
    • Membrele ei zvelte în bluza de catifea neagră, aceeași pălărie cu margini largi pe părul ei blond. EMINESCU, N. 83.
      surse: DLRLC
    • [Vânătorul] aduce pe ai săi umeri Pe zvelta căprioară și pe pămînt o-ntinde. La ODOBESCU, S. III 89.
      surse: DLRLC
    • figurat Palmii risipiți în crînguri, auriți de-a lunei rază, Nalță zveltele lor trunchiuri. EMINESCU, O. I 44.
      surse: DLRLC
  • 2. (Despre obiecte sau părți ale lor) Care se înalță grațios; cu forme armonioase, cu linii suple.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN 2 exemple
    exemple
    • Consola cu picioarele curbe, zvelte, fragile. C. PETRESCU, A. 338.
      surse: DLRLC
    • Vasul e de aur virgin, schinteiat cu plăci de nacru, încrustat cu pietre scumpe, Zvelt, dar trainic ca un bronz. MACEDONSKI, O. I 151.
      surse: DLRLC

etimologie: