8 definiții pentru sprintenel
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SPRINTENEL, -EA, -ICĂ, sprintenei, -ele, adj. Diminutiv al lui sprinten; sprinteior. – Sprinten + suf. -el.
SPRINTENEL, -EA, -ICĂ, sprintenei, -ele, adj. Diminutiv al lui sprinten; sprinteior. – Sprinten + suf. -el.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sprintenel, ~ea [At: ASACHI, F. 21/4 / Pl: ~ei, ~ele / E: sprinten + -el, -ea] (Pop) 1-2 a (Șhp) Sprinteior (1-2). 3 av Sprinten (2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SPRINTENEL, -EA, -ICĂ, sprintenei, -ele, adj. Diminutiv al lui sprinten. Auzi, fată, ori n-auzi... Cum te strig-un diecel, Tinerel și sprintenel, Merge-i, dragă, după el? MARIAN, S. 125. Cîte fete ardelene, Toate-s negre la sprîncene... Trupușorul sprintenel; Parcă-i tras printr-un inel. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 28. Am doi călușei, Tineri, sprintenei, Numai să m-arunc pe ei (Picioarele). GOROVEI, C. 285. ◊ (Adverbial) Vine sprinten, sprintenel, Cu mămuca după el. DEȘLIU, N. 16. Cînd vede-un șoricel, Țup, îl prinde sprintenel (Pisica). GOROVEI, C. 291.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
!sprintenel adj. m., pl. sprintenei; f. sprintenică, pl. sprintenele
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
sprintenel adj. m., pl. sprintenei; f. sprintenea/sprintenică, pl. sprintenele
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
sprintenel adj. m., pl. sprintenei; f. sg. sprintenea/sprintenică, pl. sprintenele
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SPRINTENEL adj. v. sprinteior.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SPRINTENEL adj. sprinteior. (Mers ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A71) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
sprintenel, sprinteneaadjectiv
- 1. Diminutiv al lui sprinten. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: sprinteior
- Auzi, fată, ori n-auzi... Cum te strig-un diecel, Tinerel și sprintenel, Merge-i, dragă, după el? MARIAN, S. 125. DLRLC
- Cîte fete ardelene, Toate-s negre la sprîncene... Trupușorul sprintenel; Parcă-i tras printr-un inel. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 28. DLRLC
- Am doi călușei, Tineri, sprintenei, Numai să m-arunc pe ei (Picioarele). GOROVEI, C. 285. DLRLC
- Vine sprinten, sprintenel, Cu mămuca după el. DEȘLIU, N. 16. DLRLC
- Cînd vede-un șoricel, Țup, îl prinde sprintenel (Pisica). GOROVEI, C. 291. DLRLC
-
etimologie:
- Sprinten + sufix -el. DEX '98 DEX '09