10 definiții pentru suplu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SÚPLU, -Ă, supli, -e, adj. 1. (Despre ființe) Cu mișcări grațioase; mlădios. ♦ (Despre lucruri) Flexibil, elastic. ♦ (Despre țesături) Moale, fin ♦ (Despre mers, mișcări) Ușor, vioi, elegant, grațios. 2. Fig. (Despre oameni) Care nu are o atitudine fermă, ușor adaptabil; acomodabil; servil. – Din fr. souple.

SÚPLU, -Ă, supli, -e, adj. 1. (Despre ființe) Cu mișcări grațioase; mlădios. ♦ (Despre lucruri) Flexibil, elastic. ♦ (Despre țesături) Moale, fin ♦ (Despre mers, mișcări) Ușor, vioi, elegant, grațios. 2. Fig. (Despre oameni) Care nu are o atitudine fermă, ușor adaptabil; acomodabil; servil. – Din fr. souple.

suplu, a [At: ALEXI, W. / Pl: ~li, ~le / E: fr souple] 1 (D. ființe) Cu talie1, conformație etc. mică Si: subțiratic, subțire, zvelt, (îrg) suleget, (înv) subțiatic, (reg) suletic (3), sugar, șui8, șuie. 2 (D. ființe sau d. corpul lor ori d. părți ale acestora) Cu mișcări grațioase Si: mlădios, mlădiu, (rar) mlădiat. 3 (Prc; d. mers, d. mișcări) Care arată grație, ușurință, flexibilitate Si: ager (1), agil (2), elegant (11), grațios (1), mlădios, mlădiu, sprinten, ușor, zvelt, (rar) mlădiat, supt3 (3). 4 (Pex; d. lucruri) Care se îndoaie cu ușurință (fără a se deteriora) Si: elastic (6), flexibil (1), mlădios, zvelt, (înv) încovoios. 5 (Rar; d. țesături) Moale1. 6 (Rar; d. țesături) Fin1 (3). 7 (D. corpuri cerești, d. construcții sau d. părți ale acestora) Cu o formă lipsită de grosimi, grațioasă, zveltă, înaltă. 8 Ușor adaptabil. 9 (Fig; d. oameni, d. caracterul sau manifestările lor) Care cedează ușor, fiind lipsit de fermitate. 10 (Rar; pex; dep) Servil (4). 11 (D. voce) Care se modulează ușor.

SÚPLU, -Ă, supli, -e, adj. 1. (Despre ființe) Care are ușurință în mișcări; mlădios. Privea din urmă pe Luminița și Radu Comșa, mergînd alături, cu pas elastic; pereche suplă, voinică și geamănă. C. PETRESCU, Î. I 19. ♦ (Despre lucruri) Care se îndoaie ușor, fără a se rupe; flexibil, mlădios. Și deodată oceanul a devenit o mare de flăcări, Valuri mai înalte decît cele mai suple catarguri. BARANGA, V. A. 11. Aurul lichid și fierbinte s-a strecurat printre stînci mai suplu decît o șopîrlă, s-a scurs, a umplut toate găurile, cele mai fine crăpături. BOGZA, Ț. 11. 2. Fig. (Despre persoane) Care se supune cu ușurință voinței altuia, care nu are o atitudine fermă; acomodabil.

SÚPLU, -Ă adj. 1. Cu mișcări grațioase; mlădios, flexibil. 2. (Fig.) Lipsit de fermitate; servil; ușor adaptabil. [< fr. souple, cf. lat. supplex].

SÚPLU, -Ă adj. 1. (despre ființe) cu mișcări grațioase; mlădios; (despre lucruri) flexibil, elastic. 2. (fig.) lipsit de fermitate; servil; ușor adaptabil, docil. (< fr. souple)

SÚPLU ~ă (~i, ~e) 1) (despre ființe și despre manifestările lor) Care denotă grație și eleganță; caracterizat prin grație și eleganță; mlădios; elastic. 2) (despre obiecte) Care se îndoaie ușor; mlădios; flexibil; elastic; maleabil. 3) fig. (despre persoane) Care se adaptează docil la o situație sau voinței cuiva; mlădios; elastic. [Sil. su-plu] /<fr. souple


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

súplu (su-plu) adj. m., pl. súpli; f. súplă, pl. súple

súplu adj. m. (sil. -plu), pl. súpli; f. sg. súplă, pl. súple


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SÚPLU adj. 1. v. flexibil. 2. subțiratic, subțire, zvelt, (înv. și reg.) suleget, (reg.) suletic, (Transilv.) șugar, (Munt.) șui, (prin Transilv. și Olt.) șuieț. (Un corp, un om ~.) 3. elegant, v. grațios.

SUPLU adj. 1. elastic, flexibil, mlădios, (înv.) încovoios. (O nuia ~.) 2. subțiratic, subțire, zvelt, (înv. și reg.) suleget, (reg.) suletic, (Transilv.) șugar, (Munt.) șui, (prin Transilv. și Olt.) șuieț. (Un corp, un om ~.) 3. elegant, grațios, mlădios, mlădiu, zvelt, (rar) mlădiat. (Zborul ~ al unei păsări; un mers ~.)

Intrare: suplu
suplu adjectiv
  • silabație: -plu
adjectiv (A96)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • suplu
  • suplul
  • suplu‑
  • suplă
  • supla
plural
  • supli
  • suplii
  • suple
  • suplele
genitiv-dativ singular
  • suplu
  • suplului
  • suple
  • suplei
plural
  • supli
  • suplilor
  • suple
  • suplelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)