10 definiții pentru spoit (s.n.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SPOIT1 s. n. Faptul de a (se) spoi. – V. spoi.
SPOIT1 s. n. Faptul de a (se) spoi. – V. spoi.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
spoit1 sn [At: BARASCH, I. N. 53/5 / Pl: ? / E: spoi] 1-3 Spoire (1-3).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SPOIT1 s. n. Faptul de a spoi. Var pentru văruitul sau spoitul caselor. PAMFILE, I. C. 381.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
spoit s. n.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
spoit s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
spoit s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SPOIT s. 1. v. văruit. 2. v. cositorire.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SPOIT s. v. argintare, aurire, poleire, poleit, suflare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SPOIT s. 1. spoială, spoire, văruială, văruire, văruit. (~ pereților camerei.) 2. cositorire, cositorit, spoire, (înv.) spoitură. (~ unui vas de aramă.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
spoit s. v. ARGINTARE. AURIRE. POLEIRE. POLEIT. SUFLARE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
spoitsubstantiv neutru
- 1. Faptul de a (se) spoi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- 1.1. Var pentru văruitul sau spoitul caselor. PAMFILE, I. C. 381. DLRLC
-
etimologie:
- spoi DEX '09 DEX '98
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.