8 definiții pentru poleit (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POLEÍT1 s. n. Poleire. – V. polei2.

POLEÍT1 s. n. Poleire. – V. polei2.

poleit1 sn [At: (a. 1706) IORGA, S. D. V, 369 / E: slv полиѣти „polei”] 1 Poleire (1). 2 (Rar) Șlefuire fină.

POLEÍT 1 s. n. Poleire, șlefuire. Se întreținea din poleitul lentilelor. CAMIL PETRESCU, T. II 212.

poleit a. daurit: leit poleit, aidoma. ║ n. lucrare de a polei.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

POLEIT s. poleire, suflare, (pop.) spoire, spoit. (~ unui obiect cu argint.)

Intrare: poleit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • poleit
  • poleitul
  • poleitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • poleit
  • poleitului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

poleit (s.n.)

etimologie:

  • vezi polei
    surse: DEX '09 DEX '98