5 definiții pentru cositorit (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COSITORÍT1, cositorituri, s. n. Faptul de a cositori.V. cositori.

COSITORÍT1, cositorituri, s. n. Faptul de a cositori.V. cositori.

cositorit1 sn [At: DA ms / V: (reg) ~st~, cust~ / Pl: ~uri / E: cositori] 1-2 Cositorire (1-2).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cositorít s. n., pl. cositoríturi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

COSITORÍT s. v. cositorire.

COSITORIT s. cositorire, spoire, spoit, (înv.) spoitură. (~ unui vas de aramă.)

Intrare: cositorit (s.n.)
cositorit2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cositorit
  • cositoritul
  • cositoritu‑
plural
  • cositorituri
  • cositoriturile
genitiv-dativ singular
  • cositorit
  • cositoritului
plural
  • cositorituri
  • cositoriturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cositorit (s.n.)

etimologie:

  • vezi cositori
    surse: DEX '98 DEX '09